Rabia (turbarea) este o boală larg răspândită. Anual din cauza bolii mor mai mult de 50 mii persoane. Aproximativ 95% de decese din cauza acestei boli au loc în ţările din Asia şi Africa.

Boala este o zooantroponoză (boală cu transmitere de la animale la om), de origine virală. Rabia provine de la animalele carnivore sălbatice şi domestice şi se transmite la om prin contactul direct cu saliva infectată (prin muşcături, zgârieturi).

Fiind eliminat cu saliva animalului turbat, virusul rabic pătrunde în organismul uman sau la alt animal prin plăgile create de muşcături. Un timp oarecare virusul rămâne la locul inoculării, apoi prin fibrele nervoase ajunge în ganglionii spinali, se începe multiplicarea lui, afectarea măduvei spinării şi a creierului - sistemului nervos central. Multiplicarea abundentă are loc în creier, iar de acolo - tot pe cale nervoasă virusul ajunge în celulele glandei salivare ale mucoasei bucale.

Perioada de incubaţie - timpul din momentul muşcăturii şi până la apariţia primelor semne de boală, este variabil - 3-8 săptămâni, însă poate fi şi mai mare.

Boala începe cu senzaţii de dureri, prurit, furnicături în locul muşcăturii, dureri de cap, excitabilitate, insomnie, uneori tristeţe, lipsa poftei de mâncare, vărsături, halucinaţii, febră, frică de lumină.

Perioada de manifestare a bolii se caracterizează prin excitare nervoasă, iar constricţia laringelui şi faringelui duce la hidrofobie (frică de apă), aerofobie. Boala durează, în mediu, 3-6 zile, moartea survine, fără excepţie, prin insuficienţă respiratorie, cardiorespiratorie.

La animale boala se manifestă prin 2 forme: rapidă-furioasă şi liniştită- paralitică. La câini, pisici, turbarea se prezintă sub forma furioasă. Animalele bolnave devin agitate,- pot să înghită obiecte necomestibile- pietre, paie, lemne. Fiind libere, fug de acasă, muşcă alte animale şi oamenii. Sunt foarte periculoase muşcăturile pisicilor. Animalul bolnav moare în primele 4-5, maxim 10 zile.

Bovinele, ovinele fac turbare cu fenomene de excitaţie nervoasă şi paralitice.
Carnivorele sălbatice bolnave îşi schimbă comportamentul- pierd frica de oameni şi câini, vânează ziua, uneori se dau prinse.

Transmiterea infecţiei
Dacă în ţările Africii şi Asiei câinii sunt principalele surse de infecţie pentru om, în Moldova aceasta întâietate îi revine vulpilor. Numărul excesiv de vulpi condiţionează apariţia lor (în căutarea hranei) în localităţi, în fâşiile forestiere adiacente, unde sunt frecvent întreţinute ierbivorele domestice (ovinele, bovinele, caprinele) şi fiind deseori agresate, îndeosebi de vupile bolnave, devin în continuare şi ele surse de infecţie pentru oameni.

O sursă puternică de răspândire a rabiei prezintă şi câinii fară stăpân, numărul cărora creşte periculos. De acest fapt sunt vinovaţi, în mare măsură, însăşi oamenii, care deseori îşi trădează prietenii patrupezi, alungându-i în stradă.

În unele ţări ca surse de infecţie rabică servesc liliecii.

Cine sunt ameninţaţi de această boală
În condiţiile RM s-au îmbolnăvit de rabie persoanele care au încercat să prindă aşa animale sălbatice ca vulpea, dihorele, jderul, de asemeni persoanele agresate în diferite împrejurări de câini, pisici şi care, ulterior nu au întreprins măsuri de securizare personală, fie din necunoaşterea acestora, fie din neglijenţă faţă de sănătatea sa.

Situaţia epizootologică şi epidemiologică
Menţionăm cu îngrijorare că în ultimii ani situaţia epizootologică la rabie se menţine destul de încordată, fiind cauzată, în mare măsură, de neefectuarea activităţilor de diminuare a numărului de vulpi şi a câinilor fără stăpân.

Conform datelor Serviciului Veterinar, în a. 2009, rabia animalieră a fost înregistrată în 23 teritorii administrative la 60 capete de animale (vulpi, câini, pisici, bovine, ovine, căprine, mistreţi, şobolani). Circulaţia intensă a virusului rabie a fost determinată în raioanele Anenii Noi, Călăraşi, Glodeni, Făleşti, Floreşti, Nisporeni, Ungheni, Orhei şi mun.Chişinău.

În anul curent, rabia de acum a fost diagnostificată la peste 30 capete de animale. Din fericire, pe parcursul a. a. 2004- 2009, rabia la om nu a fost înregistrată. Ultimul caz de rabie a fost depistat în a. 2003, la un copil, care a fost muşcat de un jder în timpul încercărilor de a-l prinde. După asistenţă medicală, nici copilul, nici părinţii nu s-au adresat.

Acordarea asistenţei antirabice
În republică este asigurată acordarea asistenţei antirabice de medicii chirurgi responsabili de această activitate. Anual, în instituţiile medicale se adresează 4500-5000 persoane afectate de diferite categorii de animale. În dependenţă de categoria animalului ce a provocat leziunea şi localizarea acesteia, persoanelor în cauză li se acordă asistenţă antirabică respectivă. Tratamentul profilactic este efectuat gratuit cu vaccin antirabic concentrat şi, la necesitate, cu imunoglobulină specifică.

Măsuri de profilaxie
Un element esenţial în menţinerea bunăstării epidemiologice la rabie îl constituie respectarea unor simple, însă eficace măsuri de comportament în cazul traumelor provocate de animale. Ele constau în spălarea abundentă a rănii cu apă curgătoare şi săpun, prelucrarea rănii cu tinctură de iod. Prin efectuarea acestor proceduri se asigură înlăturarea masivă a virusului rabic din rană.

O altă măsura eficientă este adresarea imediată după asistenţă medicală pentru a primi, la necesitate, tratamentul specific- vaccinul antirabic, de altfel destul de efectiv. Anual - 130-150 persoane sunt agresate de animale cu diagnosticul confirmat de rabie şi datorită tratamentului primit, supravieţuiesc, ce confirmă eficacitatea adresării operative după asistenţă medicală şi vaccinării antirabice. Numai prin vaccinare se poate evita un sfârşit tragic al unei muşcături, uneori banale, incorect apreciată de unii pătimaşi.

În profilaxia rabiei este importantă şi contribuţia populaţiei, autorităţilor publice. Astfel fiecare stăpân, conducător de instituţie, organizaţie ce întreţin animale sunt obligaţi să asigure imunizarea anuală contra rabiei a câinilor, pisicilor aflate în posesie, să respecte regulile de întreţinere a acestora. Totodată autorităţile competente, administraţiile publice locale trebuie să contribuie cu măsuri eficiente la diminuarea numărului de vulpi şi animale vagabonde.

Eforturile specialiştilor instituţiilor medicale şi veterinare la acest capitol sunt direcţionate spre majorarea gradului de conştientizare de către populaţie a necesităţii vitale de adresare după asistenţă medicală în cazul traumelor provocate de orice categorie de animale. (Arcadie Guţu - medic epidemiolog, Centrul National Stiinţifico-Practic de Medicină Preventivă, Oxana Groza - specialist virusolog, Centrul Republican de Diagnostică Veterinară)

RECENT

Aspecte epidemilogice ale izbucnirilor cu boli diareice acute în Republica Moldova (Nadejda Gafin, Aliona Nastas, Ion Bîrcă, Adrian Cotelea, Vasile Sofronie)
02.01.2020

În articol sunt prezentate unele aspecte epidemiologice ale izbucnirilor cu boli diareice acute (BDA) în Republica Moldova în anii 2014-2 [ ... ]

Impactul asupra sănătății și cel socioeconomic al morbidității prin varicelă în Republica Moldova (Silvia Negară, Vasile Sofronie)
02.01.2020

A fost studiată și analizată epidemilogic morbiditatea prin varicelă în Republica Moldova în perioada 1985-2017. Studiul dat este unul [ ... ]

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment