Tetanosul este o boală infecţioasă acută din grupul infecţiilor cu tegumentele lezate, ce se transmite la om prin intermediul plăgilor, în care sunt create condiţii anaerobe şi se caracterizează clinic prin convulsii tonice şi clonice ale muşcăturilor scheletari, ce duc la dereglări motorice ale sistemului respiratoriu, cardiovascular şi a altor sisteme de importanţă vitală.

Agentul patogen al tetanosului este un bacil strict anaerob, mobil care fiinţează sub forme vegetative şi spori. Ultimii sunt foarte rezistenţi la temperaturi înalte (la fierbere pier după o oră) şi la acţiunea substanţelor dezinfectante (se distrug timp de 12 ore), iar în sol se păstrează circa 30 ani, uneori şi mai îndelungat.

Sursele principale de infectare sunt animalele domestice şi sălbatice, mai ales erbivore, în intestinul cărora se află colstridul tetanic.

Din intestinul animalelor şi chiar a omului, bacilul tetanic împreună cu excrementele se elimină în mediul ambiant, nimerind în sol unde se păstrează timp îndelungat. Din sol sporii, la rândul său, ajung în tubul digestiv al animalelor cu hrana şi apa contaminată, de unde se elimină iarăşi în sol. Sunt date ştiinţifice ce denotă, că în solurile Republicii Moldova bacilul tetanic poate chiar şi să se multiplice.

De aceea solul contaminat cu aceşti microbi este principala cale de transmitere a tetanosului. De menţionat, că multiplicarea formei vegetative a microbului în tractul digestiv al animalelor nu conduce la îmbolnăvirea lor, deoarece toxina tetanică nu pătrunde prin mucoasa intestinului, ea este distrusă imediat de acţiunea fermenţilor digestivi.

Sporii tetanici nimeresc în plagă cu ţesuturile zdrobite şi necrotizate ale omului, ori prin intermediul plăgii înjunghiate, produse de aşchii, ţinte sau sârme ruginite etc, unde se creează condiţii anaerobe, ce favorizează transformarea sporilor în forme vegetative, care la rândul său elimină exotoxină. Ultima, fiind cea mai puternică toxină, după cea botulinică, atacă sistemul nervos uman, conducând la diverse dereglări motorice, şi provocând maladia propriu-zisă.

Afară de posibilităţile de infectare cu bacilii tetanici, menţionate mai sus, mai există şi cazuri (în ultimul timp foarte rare) de tetanos post-operator, care e generat de o infecţie endogenă (în timpul operaţiilor la intestinul gros, care în mod normal este populat de bacili tetanici), ori prin infectarea endogenă în timpul operaţiei. Uneori infecţia mai poate pătrunde la copilul nou-născut prin intermediul plăgii ombilicolului ori la femei de vârstă fertilă prin uter în caz de avort criminal. Aşa modalităţi de infectare cu tetanos se întâlnesc foarte rar, însă totuşi mai sunt posibile.

Tetanosul la bolnavi poate evolua sub forme generalizate şi localizate, uşoare, medii, grave şi foarte grave. Ultimele se întâlnesc, de regulă, la cei nevaccinaţi şi pot avea urmări imprevizibile.

Perioada de incubaţie durează în medie 5-14 zile, variind între 1 -30 zile. Cu cât perioada de incubaţie este mai scurtă, cu atât boala decurge mai grav.

Mai frecvent maladia evoluează acut; bolnavul nu are posibilitate să deschidă gura, ori o deschide cu greu din motivul contractării convulsive a muşchilor masticatori şi încleştarea involuntară a dinţilor. Alt semn caracteristic este râsul sardonic, ce exprimă în acelaşi timp un râs şi plâns. Ulterior în proces sunt atraşi şi alţi muşchi: muşchii faringelui şi muşchii laringelui, ce cauzează dereglări de deglutiţie şi respiraţie. Se contractă puternic muşchii (flexorii) spatelui, ce duc în timpul contracturii la îndoirea corpului sub formă de arc: bolnavul se sprijină de pat numai cu ceafa şi călcâiele - opistotonus.

Muşchii abdominali sunt şi ei contractaţi în legătură cu ce peretele abdominal devine dur ca scândura. În acelaşi timp survin accesele tetanice, manifestate prin contractări periodice ale muşchilor corpului, gâtului mâinilor şi picioarelor (aşa zise convulsii clonice). Aceste contractări durează câteva secunde, uneori chiar şi câteva minute.

Trebuie de subliniat, că contractările se intensifică la cele mai slabe acţiuni ale excitanţilor exteriori (lumină, zgomot etc.) şi sunt însoţite de temperaturi ridicate şi transpiraţii abundente. În cursul unei astfel de criză, ce se întâmplă mai ales în cazuri grave, bolnavul nu poate respira de loc şi atunci survine moartea din cauza asfixiei. Durata bolii e de 10-35 zile, în dependenţă de gravitate. De regulă, în formele uşoare şi semigrave crizele devin tot mai rare şi starea bolnavului se îmbunătăţeşte. În cazurile grave şi foarte grave fatalitatea poate surveni şi în spital, letalitatea atingând după cum s-a menţionat 35-40%.

Tetanosul localizat (mai frecvent întâlnit la cei vaccinaţi şi revaccinaţi incomplet) prezintă doar contractări tonice (foarte rar şi clonice) în muşchii din jurul plăgii tetanigene, care are o evoluţie benignă, uneori trecând în formă generalizată.

Tratamentul tetanosului se efectuează numai în condiţii de spital, de regulă, în secţiile de boli infecţioase.

În profilaxia tetanosului o mare importanţă are vaccinarea întregii populaţii cu anatoxină tetanică, conform calendarului vaccinărilor obligatorii.

Profilaxia urgentă a tetanosului este prevăzută pentru persoanele cu traume, combustii, etc, în funcţie de starea lor de imunitate. Pentru cetăţenii corecţi vaccinaţi contra tetanosului profilaxia urgentă constă în administrarea subcutanată a 0,5 ml de anatoxină tetanică, iar celor nevaccinaţi, li se v-a administra în scop profilactic un ml de anatoxină tafanică (subcutan) şi 3000 unităţi internaţionale (UI) de ser antitetanic conform schemei de desensibilizare fracţională.

Cu regret, nu toţi cetăţenii înţeleg importanţa profilaxiei active contra tetanosului şi refuză să se vaccineze ori să se revaccineze. E necesar de menţionat, că în ultimul timp la noi în republică majoritatea cazurilor de tetanos, care se mai înregistrează la oameni, se dezvoltă, de regulă, la cei nevaccinaţi sau vaccinaţi incomplet.

Profilaxia nespecifică constă exclusiv în ridicarea gradului de cultură sanitară a populaţiei, prin explicarea pericolului ce-l reprezintă microtraumele şi rolul pozitiv al vaccinărilor antitetanice în caz de traume. Având în vedere, că în republica noastră predomină populaţia de la sate, o mare importanţă o are prevenirea traumatismului în gospodăria sătească, la lucrările în câmp şi în diverse complexe animaliere (de stat sau private), în timpul reparaţiei tehnicii etc.

Se recomandă de a purta încălţăminte în timpul lucrărilor de câmp, în grădini.

RECENT

Aspecte epidemilogice ale izbucnirilor cu boli diareice acute în Republica Moldova (Nadejda Gafin, Aliona Nastas, Ion Bîrcă, Adrian Cotelea, Vasile Sofronie)
02.01.2020

În articol sunt prezentate unele aspecte epidemiologice ale izbucnirilor cu boli diareice acute (BDA) în Republica Moldova în anii 2014-2 [ ... ]

Impactul asupra sănătății și cel socioeconomic al morbidității prin varicelă în Republica Moldova (Silvia Negară, Vasile Sofronie)
02.01.2020

A fost studiată și analizată epidemilogic morbiditatea prin varicelă în Republica Moldova în perioada 1985-2017. Studiul dat este unul [ ... ]

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment