Pentru prima dată această patologie a fost descrisă de savantul american Brill.

Tifosul exantematic este o antroponoză din grupul infecţiilor transmisibile, determinată de Rickettsia prowazekii vehiculată de la omul bolnav la cel sănătos prin intermediul păduchilor, mai frecvent a celor de corp, caracterizându-se printr-o evoluţie ciclică cu febra, cefalee, insomnie, afectarea sistemului nervos central, cardiovascular, pulmonar etc. şi apariţia exantemului (erupţii pe piele).

Tifos în traducere din limba greacă înseamnă fum, ceaţă, stare de confuz. Sinonimele acestei patologii: tif de cap, tif de păduchi, de război, de foame, de închisoare şi istoric.

Agentul patogen - Rickettsia prowazekii este un parazit strict intracelular, care se multiplică numai pe mediul tisular. El poate fi uşor neutralizat sub acţiunea soluţiilor obişnuite de cloramină, formalină, lizol, fenol, acizi. Rickettsia se păstrează un timp îndelungat în dejecţiile uscate de păduchi şi în particulele de praf uscat.

Rezervorul de infecţie este prezentat de omul bolnav, care devine contagios, având păduchi, în ultimele două zile ale perioadei de incubaţie şi se menţine astfel pe toată durata stării febrile (7-21 zile) şi 12 zile încă după normalizarea temperaturii. Vehicularea infecţiei se produce de către păduchele uman de haine (corp), mai rar de generaţia de păduchi apărută la încrucişarea paraziţilor de corp şi de cap.

Rickettsiile, ajunse în intestin cu sângele supt de la omul bolnav se multiplică evident în epiteliul intestinal al păduchelui, de unde peste 5-6 zile se elimină în cantităţi mari cu excrementele. La următoarea hematofagie a unei persoane sănătoase, păduchele cu masele fecale elimină o mulţime de rickettsii pe pielea victimei. Deoarece pe locul muşcăturii apare prurit, cel atacat prin gratajul locului înţepăturii inoculează (introduce) în plaga muşcăturii masele fecale de păduche cu tot cu rickettsii.

Contaminarea extrem de rară, se mai poate produce prin transfuzie de sânge, dacă sângele este colectat de la donatori în ultimele două zile a perioadei de incubaţie.

Mai poate avea loc infectarea pe calea aero-praf (în condiţii de laborator) prin inhalarea prafului rezultat din dejecţii uscate de păduchi. Contaminarea mai este posibilă şi în procesul strivirii păduchilor infectaţi sub unghie în condiţii habituale sau între dinţi (ţiganii), dacă este apoi efectuat gratajul mucoasei nazale, oculare sau sunt prezente leziuni ale mucoasei bucale şi a gingiilor. Ţinem să subliniem încă o dată, că cea mai frecventă cale de molipsire este cea prin inocularea fecaliilor infectate a păduchilor de haine în plaga muşcăturii.

Mai frecvent tifosul exantematic se înregistrează în lunile de iarnă, fiind posibile în timpul de astăzi la noi în ţară chiar izbucniri epidemice.

Pătrunzând prin plaga muşcăturii de păduche, rickettsiile invadează celulele endoteliale ale vaselor sangvine mici (arteriole şi capilare), unde se multiplică considerabil. Din locul afectat, agentul patogen se difuzează cu torentul sangvin, invadând vasele mici din creier, pulmoni, rinichi, suprarenale, ficat, splină şi alte organe, determinând o vascularită acută generalizată şi provocând maladia propriu-zisă.

Maladia debutează brusc după o perioadă de incubaţie care durează 6-25 de zile. La bolnavi apare o cefalee difuză, care progresează mereu, devenind chinuitoare şi provocând insomnie. Somnul este superficial, cu visuri chinuitoare, de regulă, îndreptate împotriva personalităţii bolnavului.

Tabloul clinic mai prezintă o stare de excitare, dizartrie, euforie, mers clătinat, o hiperemie a feţei, edem, sclerită pronunţată (ochi de iepure), febră mai des constantă (12-14 zile în medie, 7-21 zile minimal şi maximal, dacă nu survin complicaţii). În cazuri grave uneori (rar) pot apărea semne de meningoencefalită, miocardită, se dezvoltă starea tifică cu delir infecţios, care, în caz dacă bolnavul nu este depistat şi tratat la timp, are loc un sfârşit letal. Din păcate, în ultimii 3 ani la noi în ţară au avut loc 2 cazuri letale de tif exantematic, ambele adresându-se foarte târziu după ajutorul medical, fiind într-o stare foarte gravă cu multiple complicaţii. La început de maladie aceşti pacienţi s-au tratat la nişte persoane, neavând în general studii medicale.

La bolnavi se mai constată mărirea ficatului şi a splinei în volum, unele semne de dereglare a funcţiei limbii, peteşii pe mucoasa palatinului moale şi conjunctivelor, iar la 5-a zi de boală apar erupţii caracteristice pe piele. Ele sunt multiple, sub formă de rozeole şi peteşii, cu margini neregulate, mai des distribuite pe părţile laterale ale cutiei toracice, exceptând faţa, palmele şi plantele.

Erupţiile nu confluiază, sunt de dimensiune diferită, apar timp de 1 -2 ore şi sunt comparate cu aspectul unui cer înstelat într-o noapte senină de iarnă fără lună. Erupţiile se menţin în funcţie de febră şi dispar peste 2-4 zile după normalizarea temperaturii.

Boala Brill, spre deosebire de tifosul exantematic primar, prezintă un tablou clinic mai puţin exprimat, o evoluţie mai uşoară, fără stare tifică, complicaţii, afectează de regulă, persoanele de vârsta mai înaintată, care în tinereţe au suferit de tifos exantematic primar.

Diagnosticul clinic al maladiei Brill este mai dificil, dat fiind aspectul clinic mai puţin exprimat. Bolnavii aceştea, dacă au pediculoză şi nu sunt depistaţi la timp (până la a 5-a zi de boală), ceea ce nu se exclude în condiţiile actuale, mai frecvent servesc în calitate de sursă de infecţie şi pot determina izbucnirea unui focar de tifos exantematic primar.

Tratamentul şi precizarea diagnosticului acestor patologii se efectuează în secţiile de boli infecţioase, unde bolnavii se internează obligatoriu. Pentru confirmarea diagnosticului sunt indispensabile examenele de laborator.

De mare importanţă în combaterea tifosului exantematic este ridicarea bunăstării materiale a populaţiei. Deosebit de important este şi depistarea precoce a celor infectaţi, spitalizarea lor şi combaterea pediculozei (suprimarea vectorului). Suprimarea păduchilor poate fi realizată printr-un ansamblul de metode de dezinsecţie, atât fizice, cât şi chimice, însă respectarea igienei corporale trebuie să stea la baza unei profilaxii eficiente.

Este necesar de menţionat, că în caz de cefalee chinuitoare, insomnie, febră ce se menţine mai mult de 3 zile, alte simptome caracteristice acestei afecţiuni, trebuie de adresat urgent medicului, care va examina cazul concret şi va lua o decizie adecvată. Dacă nu veţi face acest lucru, boala va evolua sever, pot apărea complicaţii, bolnavul fiind un izvor de infecţie pentru cei sănătoşi, favorizând astfel declanşarea unei epidemii de tifos exantematic primar.

Atâta timp, cât există sursă de infecţie (mai frecvent persoanele cu boala Brill, care creează condiţii favorabile de apariţie a tifosului exantematic primar), iar vectorii nu sunt suprimaţi definitiv, pericolul unei noi izbucniri epidemice va atârna.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment