Trichocefaloza este o helmintiază din grupul nematodozelor, ce se transmite la om mai frecvent prin intermediul solului infestat, care se află pe legume, fructe, pomuşoare etc, caracterizându-se clinic prin simptome de dereglare a tractului digestiv, inclusiv prin afectarea intestinului gros, care decurge cu semne de diaree, uneori şi hemocolită.

Parazitul Trichocefalus trichiuris are o formă rotundă cu partea anterioară foarte subţire, ca un fir de păr, iar cea posterioară- mai îngroşată. El are o lungime de 30-55 mm femela şi 30-45 mm - masculul, fiind de o culoare albă. Parazitul matur vieţuieşte în intestinul cec şi în partea superioară a intestinului gros.

Aici femela depune 1000-3500 ouşoare în 24 ore, care cu materiile fecale nimeresc în mediul extern. Peste 14-18 ore în condiţii optimale (temperatura +26-30°C, umiditate relativ sporită, prezenţa oxigenului) ale mediului ambiant duc la contopirea celulelor sexuale în ouşoare. Ulterior în condiţii de umiditate sporită la t° +15-37°C în ouşoare se dezvoltă larvele, maturizarea cărora până la stadiul invaziv depinde de temperatură şi variază de la 2 săptămâni până la 3-4 luni.

În mediul ambiant ouşoarele acestui parazit rămân viabile şi invazive timp de 1-2 ani, iar în ţările cu clima continentală ele pot supravieţui chiar sub un strat gros de zăpadă. Nimerind în tractul digestiv, larva iese din ouşor şi cu partea anterioară pătrunde în mucoasa intestinului subţire unde parazitează 3-10 zile. Ulterior nimereşte iarăşi în lumenul intestinului, mişcându-se până la intestinul cec, unde se împlântă în mucoasa lui. La a 30-45 a zi de supravieţuire în organismul gazdei larvele ating maturitatea şi încep a depune ouşoare. De menţionat, că paraziţii maturi supravieţuiesc în organismul uman circa 5 ani.

Trichocefaloza este una din cele mai răspândite helmintiaze pe globul pământesc. Ea se întâlneşte mai frecvent, ca şi ascaridoza, în ţările cu climă caldă sau moderată. Unica sursă de invazie in trichocefaloza o constituie omul infestat.

Mecanismul de infestare rămâne cel fecalo-oral. Factorii de transmitere sunt: legumele, fructele, pomuşoarele impurificate cu ouşoare de trichocefal, de asemenea apa infestată şi mâinile murdare. Un rol oarecare în răspândirea trichocefalozei îl joacă şi muştele.

Mai frecvent trichocefaloza se întâlneşte la persoanele, care se ocupă cu îngrăşarea pământului utilizând fecale umane neinactivate preventiv. De asemenea se mai întâlneşte frecvent la lucrătorii reţelelor de canalizare, la lucrătorii transportului de asenizare, la persoanele de la prelucrarea câmpurilor, inclusiv şi a câmpurilor îngrăşate cu apele reziduale, la vânzătorii de legume şi fructe.

Pentru trichocefaloza este caracteristică focalitatea, care poate fi răspândită într-o zonă oarecare, raion, sat sau chiar gospodărie particulară. În morbiditatea prin tricnocefaloză nu se determină sezonalitate.
În patogenia trichocefalozei domină acţiunea traumatică a parazitului asupra organismului uman.

Pătrunzând în pereţii intestinului gros cu partea anterioară şi subţire ca un firicel de păr, parazitul ca şi cum ar «ciurui» mucoasa intestinului, ajungând uneori la submucoasă şi stratul muscular. În locurile, unde este prins parazitul, se formează nişte infiltrate, hemoragii punctiforme, edem, eroziuni şi necroze. Parazitul se hrăneşte cu straturile superficiale ale mucoasei intestinale, iar prin secretele specifice eliminate transformă celulele epiteliale într-un substrat semilichid.

Traumatizarea pereţilor intestinului de către tricnocefal poate favoriza pătrunderea în aceste locuri a diferitor bacterii, cauzând dezvoltarea unui proces inflamatoriu cu denumirea de tiflită. Totodată asupra organismului uman au o acţiune sensibilizantă produsele schimburilor de substanţe eliminate de parazit. Dacă în organismul uman, mai ales la copii, parazitează mai mult de 800 paraziţi în acelaşi timp, se poate dezvolta o anemie.

Exprimarea simptomelor clinice în trichocefaloza este în deplină dependenţă de intensitatea invaziei. Primele semne clinice apar peste circa 1-1,5 luni de la infestare, adică atunci, când parazitul atinge maturitatea. Principalele simptome ale trichocefalozei sunt legate de dereglările din partea tractului gastrointestinal.

Pacienţii acuză plângeri la înrăutăţirea poftei de mâncare, greţuri, vome, apariţia scaunului lichid, meteorism, dureri spastice în abdomen (în regiunea iliacă dreaptă, epigastrală sau fără anumită localizare). În cazuri de invazie neintensivă se dezvoltă o tiflită cu simptome caracteristice, care poate fi confundată deseori de medici cu o apendicită cronică. Dacă invazia cu trichocefal este destul de intensivă, boala se poate exprima printr-o simptomatologie caracteristică pentru o hemocolită gravă.

În astfel de situaţie la bolnavi se dezvoltă o diaree cronică cu dureri colicative pronunţate în abdomen, tenesme, scaun lichid sangvinolent şi prolapsul de rect mai ales la copii. Pe pacienţi îi mai deranjează o slăbiciune generală, dereglarea somnului, cefaleea, vertijurile, micşorarea capacităţii de muncă, iar pe copii - accesele convulsive. De menţionat, că copiii ce suferă de trichocefaloza, rămân de semenii lor în dezvoltarea fizică şi psihică.

În bibliografia de specialitate sunt descrise cazuri de apendicită perforativă cu dezvoltarea pertonitei, cauzată de pătrunderea şi perforarea apendicelui de către trichocefal. În atare stare e necesară o adresare imediată după ajutorul medical, deoarece tărăgănarea de timp va duce la un final tragic. În hemograma pacienţilor cu trichocefaloza se poate depista o eozinofilie moderată (10-20%) şi o anemie microsferocitară.

Diagnosticul tricnocefalozei se efectuează în diferite secţii spitaliceşti, în staţionarul helmintologic de zi sau în condiţii de ambulator. El trebuie să fie confirmat prin depistarea microscopică a ouşoarelor de Trichocephalus trichiuris în materiile fecale aduse de pacient într-o cutie de chibrite pentru analize.
Tratamentul tricnocefalozei se efectuează în staţionarele helmintologice de zi sau în diferite secţii spitaliceşti.

Complexul de măsuri profilactice în trichocefaloza este analogic cu cel din ascaridoză. Totodată este necesar mai riguros de supravegheat şi întrerupt căile de impurificare a mediului extern cu ouşoarele acestui parazit, de dus mai eficient lucrul de iluminare sanitară, mai ales cu a cele grupuri de populaţie, care în virtutea activităţii de muncă sunt supuse mai frecvent riscului de infestare.

RECENT

Aspecte epidemilogice ale izbucnirilor cu boli diareice acute în Republica Moldova (Nadejda Gafin, Aliona Nastas, Ion Bîrcă, Adrian Cotelea, Vasile Sofronie)
02.01.2020

În articol sunt prezentate unele aspecte epidemiologice ale izbucnirilor cu boli diareice acute (BDA) în Republica Moldova în anii 2014-2 [ ... ]

Impactul asupra sănătății și cel socioeconomic al morbidității prin varicelă în Republica Moldova (Silvia Negară, Vasile Sofronie)
02.01.2020

A fost studiată și analizată epidemilogic morbiditatea prin varicelă în Republica Moldova în perioada 1985-2017. Studiul dat este unul [ ... ]

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment