Narcomania în Republica Moldova ia proporţii din ce în ce mai mari, devenind un factor serios ce influenţează negativ dezvoltarea societăţii, prezentînd un pericol pentru sănătatea publică. Începând cu anul 1986, răspîndirea narcomaniei în Republica Moldova a căpătat caracter epidemic.

Narcomania este o maladie grea ce afectează toate organele şi sistemele organismului, cu prevalare creierul, ficatul, cordul, glandele cu secreţie internă, fiind o consecinţă a consumului substanţelor cu efect stupefiant ce provoacă dependenţă psihică şi fizică. În traducere din limba greacă „narcozis" înseamnă - somn, amorţire, iar „mania" - patimă, demenţă. În Europa drogurile au pătruns prin Turcia, Persia, ţările Orientului Apropiat. Se presupune că flagelul narcomaniei atrage până la 25% din populaţia Terrei.

Conform datelor statistice, în Republica Moldova numărul consumatorilor de droguri creşte anual cu 42,3%, cuprinzând persoane tot mai tinere, în fiecare an decedează 120-140 narcomani. În anul 2007 oficial la evidenţă se aflau 1059  persoane.

Cauzele consumului de droguri  sînt:

• Tendintă de experimentare, curiozitate;
• Presiunea grupului;
• Disponibilitatea drogului;
• Personalitatea şi mediul social (drogul poate reprezenta un mod de evadare dintr-o realitate dură);
• Mass-media (anumiti idoli ai tinerilor, care consumă droguri, beneficiază de o largă publicitate).

Riscuri pentru sănătate
Riscurile pentru sănătate variază în functie de tipul de drog, modul de administrare şi statusul afectiv, fizic şi nutriţional al consumatorului. Consumul cronic de droguri poate produce afectare hepatică, infecţii şi afecţiuni neurologice, mortinatalitate, retard de creştere fetală şi morbiditate neonatală.

Supradoza este cauza principală de deces prematur dar mai există şi alte cauze ca şocul anafilactic, septicemia, endocardita, hepatita şi violenţa cu o creştere a nivelului sinuciderilor. Abuzul de droguri cauzează şi alte tipuri de probleme comportamentale şi sociale: suicidul, accidentele, absenteismul, delicventa etc. Narcomanii cronici au tendinţa de a-şi abandona familia, şcoala şi au un cerc de prieteni unde consumul de droguri este foarte răspîndit. De cele mai multe ori, părintii lor sunt ei însisi tributari alcoolului si drogurilor. Deoarece consumul de droguri este ilegal, utilizatorii şi furnizorii sînt direct sau indirect implicaţi într-o reţea de delicvenţă şi posibil de violenţă.

Măsurile de prevenire si combatere a narcomaniei:

• Control asupra producerii şi distribuţiei produselor farmaceutice;
• Control asupra producţiei, comercializării sau folosirii anumitor droguri;
• Pedepse aspre pentru cei care fac comert ilegal cu droguri ş mai ales pentru cei care incită un minor să-şi procure sau să utilizeze droguri;
• Măsuri de educaţie pentru sănătate şi promovare a modului sănătos de viaţă.

Depistarea precoce a celor care folosesc droguri se efectuează după următorii indicii:

• schimbarea bruscă a comportamentului;
• treceri fără motiv de la veselie la tristeţe, uneori chiar agresivitate neobisnuită;
• pierderea apetitului alimentar;
• pierderea gradată a interesului pentru scoală, muncă, hobby-uri, sporturi, prieteni;
• stări de somnolenţă şi apatie necaracteristice;
• dispariţia banilor sau a unor obiecte de valoare din casă;
• pete neobişnuite, mirosuri ciudate pe piele sau îmbrăcăminte;
• schimbarea grupului de prieteni, precum şi tendinta de tăinuire a acestor "prieteni".

Termenul de prevenţie include orice activitate care vizează modificarea, reducerea sau întîrzierea iniţierii consumului de alcool, tutun şi droguri într-o anumită perioadă de timp. Profesioniştii din domeniul sănătăţii definesc prevenţia ca fiind orice activitate de reducere a cererii menită să modifice comportamentul şi astfel să reducă dorinţa de a fuma, bea alcool sau a consuma droguri.

Obiectivul prevenţiei primare în domeniul consumului de droguri este de a evita iniţierea consumului acestora, iar al prevenţiei secundare de a diminua consecinţele negative ale consumului, atunci cînd acesta a fost totuşi început. Prevenţia terţiară (reabilitarea) urmăreşte reducerea deficitului funcţional datorat caracterului evolutiv cronic al dependenţelor la droguri precum si a potentialului lor desocializant important, avînd în vedere că evoluează la vîrstele tinere, interferînd cu perioada studiilor liceale, postliceale, a formării unei profesii, abilităţilor sociale sau a întemeierii unei familii.

Prevenţia primară ţinteşte realizarea unuia din următoarele obiective sau combinaţia lor:
- diminuarea accesibilităţii droguri. Este un fapt dovedit astăzi, că scăderea consumului este direct proporţională cu reducerea locurilor de vînzare şi invers proporţională cu preţul;
- diminuarea motivaţiei iniţierii consumului de droguri la tineri (grupele de vîrstă de risc maxim sunt 10-20 de ani) prin mesaje adecvate şi vectori eficienţi, credibili; - diseminarea în opinia publică a unor cît mai relevante informaţii privitoare la consecinţele devastatoare ale adictiei;
- promovarea alternativelor sănătoase, non-drog.

Prevenţia secundară se regăseşte în conceptul de „harm reduction" - „reducerea utilizării nocive" sau „a gradului de nocivitate" a uzului de droguri ilegale, ţintind ameliorarea integrării sociale a utilizatorilor, „normalizarea" existenţei lor în condiţiile în care abstinenţa rămîne mai mult sau mai puţin un deziderat sau chiar unul din modurile de a evita problemele reale ale acestui flagel social. Pentru a clarifica eventualele dubii asupra conceptului de „harm reduction", este oportun să amintim definiţia acestui concept, dată de Buning şi Brussel (1995): „dacă o persoană care foloseşte droguri nu este capabilă sa renunţe la ele, ea trebuie asistată pentru a o determina să reducă nocivitatea consumului asupra sa sau a altora".

Prevenţia terţiară implică prevenirea recăderilor în cadrul unei boli sau limitarea efectelor nocive ale consumului de droguri într-o fază precoce a acestuia. Această formă de prevenţie este de obicei strîns legată de intervenţiile terapeutice. (Centrul National Stiintifico-Practic de Medicina Preventiva din RM)