amputaţie - extirparea unui membru, a unei porţiuni dintr-un membru sau din altă parte a organismului (de exemplu, sânul sau rectul). Intervenţie chirurgicală frecvent practicată în trecut, amputaţia este astăzi folosită doar în caz de traumatisme grave ale membrelor sau, în mod special, la persoanele vârstnice, când circulaţia sangvină într-un membru este inadecvată sau se dezvoltă o gangrenă. La planificarea unei amputaţii, chirurgul trebuie să ţină cont de profesia pacientului şi de tipul de proteză care îi este indicată;

amputaţie de umăr - intervenţie chirurgicală de amputaţie a braţului împreună cu scapula şi clavicula. Se practică în sarcoame osoase la nivelul braţului sau al umărului;

amputaţie tenoplastică - metodă de amputaţie în care muşchii şi tendoanele membrului afectat sunt astfel aranjate încât să permită aplicarea unei proteze artificiale;

Amsler (reţeaua) - hartă care constă dintr-o reţea de linii albe pe fundal negru. Este folosită pentru detectarea şi monitorizarea problemelor vederii centrale, de exemplu în bolile maculare;

anabolic - stimulent al dezvoltării ţesuturilor prin creşterea proceselor metabolice implicate în sinteza proteinelor. Steroizii anabolici reprezintă forme sintetice ale hormonilor sexuali masculini; ei includ nandrolonul şi stanozolol. Erau folosiţi în trecut pentru creşterea în greutate la pacienţii subponderali, de exemplu la persoanele vârstnice sau la cele cu boli grave, dar astăzi sunt folosiţi mai ales pentru a stimula producţia de celule sangvine de către măduva hematopoietică. Unii steroizi anabolici produc virilizare la femei şi afectarea ficatului;

anabolism - sinteza de molecule complexe, cum ar fi proteinele şi grăsimile, de la cele simple la cele esenţiale;

anaciditate - deficienţa sau absenţa anormală a acizilor în fluidele organismului;

anacrotism - stare în care există o undă suplimentară (anormală) pe panta ascendentă a undei pulsatile. Poate apărea în stenoza aortică;

anaerob - orice microorganism capabil să se dezvolte în absenţa oxigenului. Un microorganism anaerob facultativ este acela care se dezvoltă mai bine în prezenţa oxigenului, dar este capabil să se dezvolte şi în absenţa acestuia. Un microorganism strict anaerob nu se dezvoltă decât în prezenţa oxigenului;

anaerobic - 1. legat de anaerobi; 2. tip de respiraţie celulară în care substanţele alimentare (în special carbohidraţii) nu se oxidează complet pentru că oxigenul molecular nu este folosit; Fermentaţia este un exemplu de respiraţie anaerobică;

anafază - al treilea stadiu al mitozei sau fiecare dintre diviziunile meiozei, în care cromozomii (jumătăţi în cea mitotică sau întregi în cea meiotică) migrează pe firele fusului celular spre cei doi poli ai celulei;

anafilaxie - stare de hipersensibilitate gravă care rezultă dintr-un răspuns alergic imediat şi anormal la o substanţă puternic sensibilizantă pentru organism. Se manifestă prin înroşirea tegumentelor, prurit, greţuri şi vărsături, edem al buzelor, limbii şi căilor respiratorii care produce obstrucţie, wheezing, hipotensiune arterială şi deces rapid. Această formă extremă se numeşte şoc anafilactic. Cauzele frecvente sunt arahidele, latexul, înţepăturile de albine sau viespi. Tratamentul, care trebuie administrat rapid, constă în administrarea injectabilă de adrenalină (epinefrină), oxigen, lichide intravenos, corticosteroizi intravenos şi antihistaminice. anagen fază de creştere în ciclul de evoluţie a firului de păr, ce durează 2-3 am. Este urmată de o etapă de tranziţie numita catagen, care durează aproximativ 2 săptămâni, şi apoi o fază de repaus, telogen. În medie, aproximativ 85% dintre firele de păr sunt în anagen şi, din acest motiv, cresc continuu. Există aproximativ 100.000 fire de păr pe scalpul uman, aproximativ 100 căzând în fiecare zi;

analgezic - 1. medicament care suprimă durerea; 2. termen care se referă la durere;

analgezie - reducerea sensibilităţii la durere, fără pierderea stării de conştienţă şi fără ca sensibilitatea tactilă să fie afectată în mod obligatoriu. Analgezia poate apărea accidental, dacă sunt lezaţi nervii, sau poate fi indusă în mod deliberat prin utilizarea analgezicelor. Mai exact, anestezia locală poate fi numită analgezie locală;

analgezie relativă - tehnică de sedare, folosită în special în stomatologie, în care se foloseşte un amestec de oxid de azot şi oxigen. Pacientul rămâne conştient; această metodă este folosită pentru a suplimenta anestezia locală la pacienţii mai nervoşi;

analgie - sinonim pentru analgezie;

analiza lichidului seminal - analiza unei probe de lichid seminal, efectuată după 5 zile de abstinenţă sexuală, efectuată pentru a evalua fertilitatea unui bărbat. Valorile normale sunt: volumul ejaculat: 2-6 ml; lichefiere completă în 30 de minute; concentraţia de spermatozoizi: 20-200 milioane spermatozoizi/ml (numărul de spermatozoizi se referă la numărul total de spermatozoizi în ejaculat); motilitate: 60%; forme anormale: mai puţin de 20%. Sunt necesare trei analize separate pentru a confirma un rezultat negativ;

analiză - unul sau mai multe teste pentru determinarea concentraţiei unei soluţii, proporţia componentelor unei mixturi, eficacitatea unui medicament sau puritatea unui preparat;

analiză imunologică - una dintre numeroasele şi variatele tehnici de determinare a nivelului antigenilor şi anticorpilor dintr-un ţesut;

analoge - organe sau structuri care au funcţii similare în diferite organisme, deşi nu au aceeaşi origine sau dezvoltare;

anamneză - totalitatea informaţiilor obţinute de la pacient sau de la însoţitorii acestuia despre simptomele observate de bolnav încă de la debutul bolii respective;

anancast - descrierea unei asocieri de trăsături de personalitate, incluzând încăpăţânare, josnicie şi grija exagerată de a fi exact în cele mai mici detalii, dispoziţie de a-şi schimba hainele fără a fi necesar, sentimente de insecuritate privind averea personală şi o tendinţă excesivă da a pune la îndoială fapte evidente;

anaplazie - pierderea caracterelor celulare sau de diferenţiere normale într-un asemenea grad încât devine imposibilă definirea originii celulare. Anaplazia este caracteristică dezvoltării tumorilor maligne, care sunt descrise ca anaplastice;

anasarcă - edem masiv al membrelor inferioare, trunchiului şi organelor genitale, datorat retenţiei de fluide. Poate apărea în insuficienţa cardiacă congestivă şi în unele forme de insuficienţă renală;

anastomoză - 1. (în anatomie) comunicare între două vase sangvine fără a exista o reţea de capilare; 2. (în chirurgie) crearea unei legături artificiale între două organe cavitare sau două părţi ale aceluiaşi organ, în special la nivelul intestinului sau a două vase de sânge;

anastomoză arterio-venoasă - vas sangvin cu pereţi groşi care leagă o artenolă direct de o venulă, ocolind, astfel, capilarele. Anastomozele arteriovenoase se găsesc frecvent în tegumentul buzelor, nasului, urechii, mâinilor sau picioarelor; pereţii lor se Pot contracta pentru a reduce fluxul
sangvin sau se pot dilata pentru a permite sângelui să pătrundă în zonă;

anastomoză ileorectală - intervenţie chirurgicală în care ileonul este anastomozat la rect, de obicei după rezecţia chirurgicală a colonului. Sinonim: ileoproctostomie;

anastomoză portocavă - 1. tehnică chirurgicală în care vena portă este legată cu vena cavă inferioară. Sângele drenează din viscerele abdominale în circulaţia sistemică, diminuând, astfel, rezerva hepatocelulară. Se foloseşte în tratamentul hipertensiunii portale deoarece, prin scăderea presiunii în venele gastrice şi esofagiene, previne hemoragiile grave din tractul gastrointestinal; 2. comunicaţie naturală între ramurile venei porte şi vena cavă inferioară. Sinonim: şuntul portocav;

anatomie - ştiinţă care se ocupă cu studiul structurii organismelor vii. În medicină se referă la studiul formei şi structurii macroscopice a diferitelor părţi ale organismului uman. Termenul de morfologie este uneori utilizat ca sinonim pentru "anatomie", în special pentru anatomia comparată, care se ocupă cu studiul comparativ al diferenţelor anatomice dintre specii diferite;

anatoxină - termen utilizat în trecut pentru toxoid;

anchetă medico-judiciară - examinare medico-judiciară pentru stabilirea cauzelor morţii unei persoane; se efectuează când moartea este subită sau există suspiciuni asupra decesului. Rezultatele investigaţiilor medico-legale sunt preluate de un anchetator;

anchiloblefaron - fuziune anormală (parţială sau completă) a marginilor palpebrale;

anchiloglosie - tulburare care apare la copiii mici, în care limba este ancorată de podeaua cavităţii bucale mai ferm decât normal. Nu este indicat nici un tratament decât dacă tulburarea este extremă şi asociată cu limba bifurcată, în care este necesară secţionarea chirurgicală a frenului;

anchilostomiază - boală parazitară datorată infestării cu nematodul Ancylostoma duodenale;

anchiloză - absenţa mobilităţii într-o articulaţie, datorată fuziunii suprafeţelor osoase fie prin ţesut fibros (anchiloză osoasă), fie prin ţesut conjunctiv fibros (anchiloză fibroasă). Anchiloza este o complicaţie a inflamaţiei prelungite a articulaţiei. Poate apărea în infecţii cronice (de exemplu, tuberculoză) sau în boli reumatice (spondilita anchilozantă);

anconeus - muşchi cu originea pe faţa posterioară a epicondilului lateral al humerusului, cu rol în extensia antebraţului. Sinonim: muşchiul anconeu;

Ancylostoma - gen de viermi paraziţi de dimensiuni mici care supraviaţuiesc în intestinul subţire. Sunt mai frecvent întâlniţi în Europa, America, Asia şi Africa. Paraziţii se hrănesc cu sânge din peretele intestinal, de care se ataşează prin numeroşi dinţi. Oamenii sunt principala şi gazda optimă pentru Ancylostoma duodenale;

androblastom - tumoră rară a ovarului formată din celule Sertoli, celule Leydig sau ambele. Poate produce hormoni feminini sau masculini, putând determina masculinizare; la copii poate determina apariţia pubertăţii precoce. Mai mult de 30% dintre aceste tumori sunt maligne, dar probabil că mai mult de 80% din toate cazurile pot fi vindecate doar chirurgical. Sinonim: arenoblastom;

androgeni - hormoni sferoidieni, incluzând testosteronul, androsteronul şi dihidrotestosteronul, care stimulează dezvoltarea organelor sexuale masculine şi a caracterelor sexuale adverse (de exemplu: voce îngroşată, dezvoltare musculară şi dispoziţia sistemului pilos). Principala sursă pentru aceşti hormoni este testiculul (producţia este stimulată de hormonal luteinizant), dar sunt secretaţi şi de corticosuprarenală şi ovare în cantităţi mici. Producţia excesivă de androgeni la femeie determină masculinizare. Androgenii sintetici sunt folosiţi în terapia de substituţie (pentru tratarea anumitor stări ca pubertatea întârziată la băieţi şi impotenţa datorată insuficienţei testiculare) şi ca agenţi anabolici. Efectele adverse frecvente sunt retenţia de sare şi apă, accelerarea creşterii osoase şi la femeie -masculinizare. Androgenii nu trebuie folosiţi la pacienţii cu cancer de prostată sau la femeile gravide;

androgenizare - efectul final al expunerii ţesuturilor la androgeni; de exemplu, dezvoltarea caracterelor sexuale adverse. Androgenizarea poate apărea anormal la femei, caracterizându-se prin creşterea excesivă a părului corporal, alopecie ereditară şi clitoromegalie;

andrologie - 1. studiul sterilităţii masculine şi al impotenţei. Analizarea lichidului seminal arată prezenţa de anormalităţi mari de formă şi motilitate ale spermatozoizilor, ca şi concentraţia lor, dar sunt necesare mai multe examene pentru diagnosticarea cazurilor care stau la baza disfuncţiei spermatozoizilor. Acestea includ diagnosticul anormalităţilor tractului genital (de exemplu, varicocelul, obstrucţia canalului deferent), care pot fi corectate chirurgical, testele pentru depistarea prezenţei anticorpilor antispermatozoizi în spermă şi pentru determinarea capacităţii de penetrare a spermatozoizilor prin mucusul cervical, ca şi pentru detectarea tulburărilor hormonale.

Tehnicile mai sofisticate includ: măsurarea cantitativă a motilităţii computer-asistată, care monitorizează viteza şi motilitatea fiecărui spermatozoid, teste biochimice pentru producţia de radicali de oxigen liberi, care produc tulburări ale dezvoltării spermatozoizilor; şi testele reacţiei acromozomului, care relevă capacitatea spermatozoizilor de a penetra învelişurile ovulului. Dezvoltarea tuturor acestor tehnici este utilă în identificarea cauzelor severe de sterilitate şi în alegerea celui mai adecvat tratament; 2. studiul producţiei de androgeni şi a relaţiilor dintre androgenii plasmatici şi acţiunea acestora. Acest studiu este important în înţelegerea hirsutismului şi a altor afecţiuni determinate de producţia anormală de androgeni;

androsteron - hormon steroidian sintetizat şi eliberat de testicule, care controlează dezvoltarea sexuală a bărbatului;

anemie - stare patologică, ce se caracterizează prin scăderea cantităţii de pigment care transportă oxigenul în sânge (hemoglobina). Simptomele anemiei includ: oboseală, dispnee. Paloare şi rezistenţă scăzută la infecţii, Există multe cauze ale anemiei. Poate fi datorată pierderilor de sânge (anemia posthemoragică) ca urmare a unui traumatism, intervenţii chirurgicale etc.
sau unor hemoragii cronice, cum ar fi în ulcerul gastric sau hemoroizii. Anemia prin carenţa de fier este rezultatul deficitului de fier, necesar producerii hemoglobinei;

Anemiile hemolitice - sunt datorate creşterii distrucţiei eritrocitelor sangvine (care conţin hemoglobină). Pot fi determinate de substanţe chimice toxice, autoimunitate, acţiunea paraziţilor (în special în malarie) sau de unele afecţiuni cum ar fi talasemia sau siclemia, asociate cu prezenţa de forme anormale de hemoglobină, sau sferocitoza care este asociată cu eritrocite anormale. Anemia poate . fi, de asemenea, produsă de un deficit în producţia de eritrocite, ca în leucemie (când producerea de eritrocite în măduva osoasă este supresată) sau în anemia pernicioasă;

Anemia aplastică - se caracterizează prin insuficienţa producerii de eritrocite, ducând la pancitopenie şi reducerea celularităţii măduvei osoase. Anemiile pot fi clasificate în funcţie de mărimea eritrocitelor, care pot fi mari (anemiile macrocitare), mici (anemiile microcitare) sau de mărime normală (anemiile normocitare)

anemie pernicioasă - formă de anemie ce apare ca urmare a unui deficit de vitamina B12, datorat lipsei de secreţie a factorului intrinsec (substanţă secretată de celulele parietale ale mucoasei gastrice, care înlesneşte absorbţia vitaminei B12, la nivelul ileonului terminal) sau unei diete sărace în vitamina B12. Anemia pernicioasă se caracterizează printr-un defect de producere a eritrocitelor şi prezenţa megaloblaştilor în măduva osoasă. Ca manifestări apar: splenomegalia şi hepatomegalia, tulburări digestive (anorexie, alternanţă de constipaţie şi diaree, dureri abdominale, glosită), pierderea în greutate. În formele severe apare afectare neurologică.

anencefalie - malformaţie caracterizată prin absenţa parţială sau totală a oaselor plate ale cutiei craniene, a meningelor şi a emisferelor cerebrale. Apare ca un defect de dezvoltare şi majoritatea nou-născuţilor afectaţi se nasc morţi; dacă nou-născutul se naşte viu, nu supravieţuieşte decât câteva ore. Este asociată adesea cu alte defecte ale sistemului nervos, cum ar fi spina bifida. Testele de screening prenatal pentru anencefalie includ detectarea nivelurilor de alfafetoproteină şi ecografia;

anergie - 1. lipsa răspunsului la antigeni specifici sau alergeni; 2. lipsă de energie;

anestezic - substanţă care reduce sau suprimă sensibilitatea, interesând tot organismul (anestezic general) sau o anumită zonă sau regiune (anestezic local). Anestezicele generale, folosite în intervenţiile chirurgicale, produc depresia sistemului nervos central, rezultând suprimarea stării de conştienţă;

anestezie - pierderea sensibilităţii într-o regiune sau în întreg organismul. Anestezia într-o anumită regiune a organismului poate apărea ca rezultat al lezărilor sau unor afectări ale nervilor; de exemplu, în lepră. Totuşi, termenul este folosit frecvent pentru a denumi tehnica de reducere sau abolire a senzaţiei dureroase în intervenţiile chirurgicale. Se efectuează prin administrarea de substanţe medicamentoase sau prin folosirea altor metode cum ar fi acupunctura sau hipnoza;

Anestezia generală constă în suprimarea stării de conştienţă prin administrarea unei combinaţii de anestezic injectabil sau gazos (inhalat pe mască). Anestezia locală suprimă durerea într-o regiune limitată a corpului şi este folosită în intervenţii chirurgicale minore, în special în procedurile stomatalogice. Se obţine prin injectarea unor substanţe medicamentoase, în apropierea unui nerv, producând anestezia ţesuturilor inervate de acel nerv. Anestezia locală poate fi combinată cu sedarea intravenoasă. Se poate efectua anestezia spinală sau anestezia epidurală prin introducerea anestezicului în canalul vertebral, cu anestezierea membrelor inferioare sau a abdomenului;

Anestezia regională, frecvent folosită la nivelul membrelor, se obţine prin injectarea substanţei anestezice în contact cu nervul principal al regiunii respective, cât mai aproape de originea acestuia;

anestezie epidurală - metodă de pierdere temporală a sensibilităţii în partea inferioară a corpului prin introducerea injectabilă a unui anestezic local în spaţiul epidural. Locul de injectare este localizat în regiunea sacrală sau caudală a coloanei vertebrale; se realizează cu ajutorul unui trocar (ac gros tubular pentru a ghida traiectul); prin trocar se introduce un ac fin prin care se injectează anestezicul. Anestezia epidurală este indicată în obstetrică (în scop analgezic în timpul travaliului), în intervenţiile pe aparatul urinar sau pe membrele inferioare, şi pentru a reduce profunzimea anesteziei generale;

anestezie spinală - 1. supresia sensibilităţii, de obicei în partea inferioară a corpului, prin injectarea unui anestezic local în spaţiul subarahnoidian. Se foloseşte un ac foarte fin pentru a împiedica lichidul cefalo-rahidian să se scurgă în exterior când acul penetrează dura mater. Tehnica nu este lipsită de complicatii (cefalee, sepsis, para-plegie). Locul de elecţie pentru anestezia "spinală este regiunea lombară, acul inserându-se între spaţiul dintre două vertebre (oriunde între a doua şi a cincea). Extinderea ariei anesteziate depinde de cantitatea şi puterea anestezicului utilizat. Soluţiile anestezice diluate sunt folosite când ţinta anesteziei sunt nervii senzitivi, nu cei motori. Anestezia spinală se face când pacientul are contraindicaţii pentru anestezia generală (de exemplu, din cauza unei infecţii toracice) sau când nu este disponibil un medic specialist anestezist; 2. pierderea sensibilităţii ca rezultat al unei leziuni sau boli a măduvei spinării. Zona afectată depinde de sediul leziunii;

anestezie tronculară - metodă de anestezie a unei părţi a organismului prin blocarea trecerii impulsului dureros în nervii senzitivi care inervează acea parte. Un anestezic local, de exemplu lidocaina, este injectat în ţesuturile regiunii respective, În acest fel, anestezia este localizată, putându-se efectua intervenţii chirurgicale minore, fără a fi necesară o anestezie generală. O anestezie în inel este o tehnică folosită frecvent pentru anestezia degetelor;

anestezist - medic specialist care indică, efectuează şi supraveghează anestezia până la revenirea completă a bolnavului;

aneuploidie - stare în care numărul de cromozomi ai unei celule nu este un multiplu al numărului normal (haploid) pentru specia căreia îi aparţine celula;

anevrism - dilataţie permanentă a Peretelui arterial care poate fi datorată unei boli degenerative sau unei infecţii care afectează stratul muscular al vasului de sânge, sau poate fi rezultatul unei deficienţe ereditare a peretelui arterial.

Anevrismul aortic apare mai frecvent la nivelul aortei abdominale, sub emergenţa arterelor renale. Având dimensiuni diferite, se poate rupe prezentându-se ca o urgenţă chirurgicală cu dureri abdominale şi şoc hemoragic.

Anevrismul disecant afectează frecvent prima porţiune a aortei şi apare ca urmare a' unei boli degenerative a stratului muscular. Aceasta predispune la crearea unei rupturi la nivelul intimei aortei, care permite sângelui să pătrundă în perete şi să disece stratul muscular. Anevrismul disecant se poate rupe sau poate produce compresia vaselor de sânge vecine producând infarct (necroză localizată) în organul pe care acestea îl irigă. Pacientul acuză durere toracică severă care se extinde în spate sau în abdomen. Intervenţia chirurgicală reparatorie poate fi utilă.

Anevrismul ventricular se poate dezvolta în peretele ventriculului stâng după infarct miocardic. Ţesutul miocardic este înlocuit de ţesut de cicatrizare, care se dilată formând sacul anevrismal. Poate apărea insuficienţa cardiacă sau tromboza, anevrismul constituind o sursă de embolie. Majoritatea anevrismelor craniene sunt congenitale: riscul major este ruperea acestora, provocând hemoragie subarahnoidiană.

Anevrismul Berry este un anevrism sacciform mic, care apare cel mai frecvent la nivelul arterelor cercului Willis. Asociat frecvent cu slăbirea congenitală a vaselor sangvine, este cauza hemoragiilor fatale intracraniene la adulţii tineri.

Anevrismul Charcot-Bouchard este un anevrism mic, localizat la nivelul arterelor mici, de obicei la vârstnici şi la persoanele hipertensive. Acest anevrism se poate rupe, determinând hemoragie cerebrală. Opţiunile de tratament sunt: pensarea chirurgicală a anevrismului, plasarea unui manşon (spirală) metalic la nivelul anevrismului;

anevrism arterio-venos - comunicare directă între o venă şi o arteră, fără intervenţia patului capilar. Poate fi o malformaţie congenitală sau poate apărea după un traumatism sau o intervenţie chirurgicală. Poate apărea la nivelul membrelor inferioare, plămânilor sau altor viscere; poate fi unic sau multiplu. În cazul în care este de dimensiuni mari, scurtcircuitarea sângelui poate produce insuficienţă cardiacă; cele de dimensiuni mari şi izolate pot fi rezolvate chirurgical;

anexe - ţesuturi, formaţiuni sau organe a căror acţiune se însumează cu aceea a altor organe, în cadrul unei formaţiuni comune. De exemplu, ovarele şi trompele uterine sunt anexe ale uterului, perii şi unghiile sunt anexe ale pielii;

angajare (în obstetrică) - stadiul travaliului în care prezentaţia fătului a coborât în pelvisul matern. Angajarea constă în trecerea circumferinţei mari a prezentaţiei de strâmtoare superioară a bazinului;

angeită - afecţiune inflamatorie a pereţilor vaselor de sânge. Poate fi cauzată de o multitudine de boli, cum ar fi poliarterita nodoasă, nefrita acută. Simptomele includ erupţii tegumentare, artrită, purpură şi insuficienţă renală. În unele cazuri, tratamentul cu corticosteroizi poate fi eficace. Sinonim: vasculită;

Angelman (sindromul) - tulburare de dezvoltare caracterizată prin dificultăţi severe în învăţare, absenţa vorbirii, convulsii, mişcări bruşte, expresie facială caracteristică şi dispoziţie fericită. Este determinat de anormalităţi ale cromozomului 15. Sinonim: sindromul păpuşii fericite;

angină - 1. inflamaţie, de obicei acută, a inelului limfatic faringian şi, în special, a amigdalelor palatine, provocată de agenţi infecţioşi. Sinonime: amigdalită, tonsilită; 2. sindrom dureros determinat de ischemia anumitor viscere. Sinonim: angor;

angină pectorală - durere la nivelul părţii centrale a toracelui, care poate iradia în maxilarul inferior şi în braţe, indusă de efort şi calmată de repaus. Angină pectorală apare când necesarul de sânge al cordului este mai mare decât cantitatea de sânge adusă de arterele coronare şi este datorată frecvent ateromatozei arterelor coronare. Dacă tratamentul este ineficace, se poate efectua angioplastie coronariană şi bypass coronarian, prima fiind mai puţin invazivă ca cealaltă;

angiocardiografîe - examen radiologie al cavităţilor inimii după introducerea unei substanţe radiologice de contrast. Se plasează un tub flexibil mic, steril (cateter cardiac) în atrii, ventricule sau în vasele mari. Acesta este introdus într-o arteră sau venă accesibilă, cel mai frecvent în regiunea inghinală, unde se introduce prin puncţionare şi apoi este condus prin vasele sangvine către inimă, sub control radiologic. Imaginile video sunt înregistrate în timpul injectării substanţei de contrast fie pe film, fie pe calculator, adesea folosind tehnicile de subtracţie digitală. Această procedură, mai nouă, se foloseşte împreună cu angiografia coronariană. Informaţii similare pot fi obţinute prin ecocardiografie, care. este o tehnică neinvazivă;

angiodisplazie - vase de sânge mici situate în peretele intestinului, care pot sângera. Se diagnostichează prin colonoscopie, enteroscopie sau angiografie; se poate trata prin diatermocoagulare sau prin intervenţie chirurgicală;

angiogeneză - proces de formare de noi vase de sânge. Acest proces este esenţial pentru dezvoltarea unor tumori şi este influenţat de factorii de creştere; constituie ţinta noilor terapii anticancerigene;

angiografie - tehnică de obţinere a imaginii vaselor sangvine. Angiografia fiuoroscopică se obţine prin injectarea unei substanţe de contrast în timpul radiografiei fluoroscopice. Substanţa de contrast radioopacă conţine iod sau, mai recent, se foloseşte dioxid de carbon care este radiotransparent. Substracţia digitală creşte vizibilitatea vaselor sangvine.

Angiografia prin rezonanţă magnetică (MRA) permite să se obţină, plecând de la anumite secvenţe, imagini ale vaselor.

Angiografia tomografic computerizată (CTA) utilizează o substanţă de contrast radiologie, de obicei injectată într-o venă, pentru a mări densitatea sângelui. Se pot obţine, astfel, imagini bi- sau tridimensionale.

Angiografia cu fluoresceină este o metodă frecvent utilizată în investigarea oftalmologică. Se injectează fluoresceină sodică într-o venă a braţului; retina este iluminată cu o lumină având o lungime de undă corespunzătoare, astfel încât vasele de sânge retiniene devin fluorescente, putând fi observate şi fotografiate.

Angiografia cu verde indocianin (ICG - indocyanine green angiography), utilizând un colorant mai nou, dă o vizualizare mult mai bună a circulaţiei coroidiene. Este utilizată mai ales pentru vizualizarea şi tratamentul membranelor neovasculare coroidiene.

angiografie coronariană - tehnică radiografică de examinare a arterelor coronare, adesea incluzând şi examinarea camerelor cordului. Se introduce un cateter, de obicei în vasele inghinale, care este ghidat către cord. Se injectează o substanţă de contrast pentru a contura atriile, ventriculele şi arterele coronare. În timpul injectării substanţei de contrast se înregistrează imaginile video utilizând tehnicile digitale. Angiografia coronariană este utilizată pentru diagnosticul bolilor cardiace, în special în cele cu îngustare sau blocare a arterelor coronare, şi în stabilirea strategiei tratamentului chirurgical sau a tehnicilor radiologice interventionale.

angiokeratom - colecţie de vase sangvine cu pereţi subţiri acoperită de un strat keratozic dur. Apare mai frecvent pe tegumentele genitale la vârstnici sau pe mâini şi picioare la copii. Nu este malign; cauza nu este cunoscută. Poate fi extirpat chirurgical. Angiokeratoame multiple ce afectează viscerele şi tegumentele constituie o afecţiune ereditară rară (boala Fabry);

angiom - tumoră benignă ce afectează vasele sangvine sau limfatice. Angioamele senile (petele Campbell de Morgan) sunt pete mici şi roşii care apar pe trunchi la persoanele de vârstă mijlocie sau vârstnice. Sunt complet inofensive, constituind de fapt o malformaţie vasculară minoră.

Angiomul arteriovenos este o malformaţie vasculară care constă dintr-un nod de vase sangvine destinse, situată la suprafaţa creierului, producând compresia acestuia. Poate fi cauză de epilepsie sau unul dintre vase se poate rupe, producând hemoragie subarahnoidiană sau intracerebrală. Acest tip de angiom se poate trata chirurgical sau prin radioterapie stereotactică. Se poate asocia cu hemangioame faciale constituind sindromul Sturge-Weber. Malformaţiile arteriovenoase pot apărea în diferite regiuni ale corpului, putând fi asimptomatice;

angioplastie - intervenţie chirurgicală care constă în repararea sau reconstrucţia unui vas de sânge îngustat sau obstruat. Tradiţional, se practică prin incizie (chirurgie deschisă), dar . metodele de angioplastie moderne sunt cele pe cale transcutanată (angioplastia transluminală percutanată sau cu balon), care utilizează o sondă cu un balonaş gonflabil ce este plasat în lumenul vasului afectat la nivelul zonei îngustate/blocate, sub control radiologic. Balonaşul este umflat, dilatând zona afectată. Această tehnică era utilă înaintea introducerii unui stent* vascular. Se practică la nivelul arterelor coronare, carotide, renale şi a celor de la nivelul membrelor inferioare;

angioplastie coronariană - tehnică de radiologie intervenţională, în care un segment îngustat prin aterom de arteră coronariană este lărgit prin umflarea unui balon introdus prin cateterizare cardiacă sub control radiologic. Locul obstrucţiei este identificat mai ales prin angiografie coronariană. Nu toate segmentele îngustate pot fi rezolvate prin angioplastie, dar rezultatele pot fi îmbunătăţite prin plasarea unor stenturi metalice;

angiotensină - una dintre cele două peptide: angiotensină I şi angiotensină II. Angiotensină I derivă, prin acţiunea enzimei renină, din alfaglobulina secretată de către ficat şi care ajunge în fluxul sangvin. Când sângele trece prin plămâni, o altă enzimă acţionează asupra angiotensinei I, rezultând angiotensină II. Acest peptid are acţiune vasoconstrictoare şi stimulează eliberarea hormonilor vasopresină şi aldosteron, care cresc tensiunea arterială;

Angstrom - unitate de măsură pentru lungime egală cu 10 la puterea -10m (10 la puterea -7mm). Nu este recomandată de SI, dar este uneori folosit pentru lungimile de undă şi distanţele interatomice; astăzi este utilizat mai des nanometrul (1 nm=10A);

anhedonie - lipsa totală a senzaţiei de plăcere sexuală;

anhidrază - enzimă care catalizează eliminarea apei dintr-un compus chimic;

anhidremie - pierdere excesivă de apă extracelulară, care duce la hemoconcentraţie şi hipovolemie;

anhidrotic - 1. medicament care inhibă transpiraţia, de exemplu anticolinergicele; 2. inhibitor al transpiraţiei;

anhidroză - absenţa transpiraţiei în prezenţa stimulului corespunzător, cum ar fi căldura. Reducerea transpiraţiei se numeşte hipohidroză. Anhidroză şi hipohidroza pot însoţi unele boli sau pot fi congenitale;

anima - (în psihologia lui Jung) arhetip care reprezintă componenta feminină a personalităţii masculine;

animus (în psihologia lui Jung) - arhetip care reprezintă componenta masculină a personalităţii feminine;

anion - ion negativ - atom sau grup de atomi cu sarcină electrică negativă, de exemplu ionul bicarbonat (HCO3) sau ionul clor (Cl-);

aniridie - absenţa congenitală a irisului. Poate fi ereditară, asociată cu degenerescenta maculară, nistagmus şi cataractă congenitală;

anizeiconie - inegalitate a mărimilor imaginilor aceluiaşi obiect de pe retina ochiului stâng şi a celui drept;

anizocitoză - inegalitate în dimensiuni a globulelor roşii din sânge (eritrocite). Există aparate automate care măsoară anizocitoză prin calcularea diametrului eritrocitelor. Anizocitoză poate fi o manifestare a multor boli de sânge;

anizocorie - inegalitate a diametrului pupilelor, de obicei diferenţa fiind mai mare de 1 mm;

anizomelie - stare caracterizată printr-o diferenţă în mărimea sau forma membrelor superioare sau inferioare;

anizometropie - diferenţă a puterii de refracţie între cei doi ochi. Sinonim: heterometropie;

annulus - (inel) termen anatomic folosit pentru descrierea unei formaţiuni inelare sau a unei deschideri circulare;

anodonţie - absenţa dinţilor datorată unei insuficienţe în dezvoltare. Poate interesa unul sau mai mulţi dinţi;

anoftalmie - absenţa congenitală a ochiului;

anomalie - orice deviere de la normal, în special congenitală, sau un defect de dezvoltare;

anomaloscop - aparat pentru testarea sensibilităţii cromatice. Prin ajustarea controlului, subiectul poate produce un amestec al culorilor galben şi roşu, pentru a selecta culoarea galbenă. Selectarea se datorează unui disc luminat puternic, ataşat la un telescop;

anomie - formă de afazie în care pacientul este incapabil să evoce nume de obiecte, persoane etc.;

anonichie - absenţa congenitală a uneia sau mai multor unghii;

Anopheles (Anofel) - gen de ţânţari care trăieşte în regiunile tropicale şi temperate, cuprinzând aproximativ 350 de specii. Parazitul malariei este transmis la om doar prin înţepătura femelei de Anopheles. Unele specii pot transmite parazitul filariazei;

anoplastie - tehnică chirurgicală folosită pentru repararea sfincterului anal;

anorexie - pierderea apetitului. Anorexia nervoasă este o afecţiune psihică, mai frecventă la adolescente, în care pacientele se înfometează sau folosesc alte metode, cum ar fi provocarea voluntară de vărsături sau consumul de laxative, pentru a scădea în greutate. Motivaţia este o percepţie falsă asupra propriului corp sau/şi teama de a deveni obeză. Consecinţa este o pierdere marcată în greutate, adesea asociată cu amenoree şi, uneori, chiar deces prin înfometare. Etiologia bolii este complexă - problemele familiale şi respingerea sexualităţii sunt adesea factorii implicaţi. Pacienţii trebuie consiliaţi în privinţa alimentaţiei corecte pentru menţinerea greutăţii corporale normale, iar problemele emoţionale se tratează prin psihoterapie;

anorhism - absenţa congenitală a unuia sau a ambelor testicule;

anosmie - absenţa simţului mirosului. Poate fi temporară, ca în răcelile comune şi alte forme de rinită, sau poate fi permanentă, ca urmare a unor infecţii virale, traumatisme craniene sau tumori care implică nervul oftalmic. Dacă pierderea mirosului este parţială, atunci se numeşte hiposmie;

anovulaţie - absenţa ovulaţiei;

anoxemie - scăderea concentraţiei de oxigen din sânge;

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

RECENT

Urzica, proprietăți curativeUrzica, proprietăți curative
25.03.2019

Urzica este curativă începând de la rădăcină, continuând cu tulpina și frunzele și terminând cu florile.
Urzica prezintă numeroa [ ... ]

Gălbenele, beneficiiGălbenele, beneficii
25.03.2019

Gălbenelele sunt plante recunoscute pentru frumoasa culoare galbenă a florilor pe care acestea le produc.
Beneficiile gălbenelelor Uz i [ ... ]

Rostopasca - o plantă cu multiple proprietăți curativeRostopasca - o plantă cu multiple proprietăți curative
25.03.2019

Rostopasca este o plantă cu multiple proprietăți curative, recunoscută și folosită pentru efectele sale vindecătoare încă din antic [ ... ]

Impetigo, o infecție contagioasă a pieliiImpetigo, o infecție contagioasă a pielii
25.03.2019

Impetigo este o infecție contagioasă a pielii, care afectează mai ales copiii și nou-născuții. Se prezintă sub forma unor vezicule ro [ ... ]

Apendicita - urgență chirurgicală abdominalăApendicita - urgență chirurgicală abdominală
22.03.2019

Apendicita este cea mai frecventă urgență chirurgicală abdominală, și constă în inflamația apendicelui. Această afecțiune apare f [ ... ]

Xeroftalmia, sindromul ochilor uscațiXeroftalmia, sindromul ochilor uscați
22.03.2019

Sindromul ochilor uscați, numit și keratoconjunctivită uscată sau xeroftalmia, apare și din cauza lipsei îndelungate de lubrifiere și [ ... ]

Gripa, un debut brusc și violentGripa, un debut brusc și violent
20.03.2019

Gripa este o boală severă care determină niveluri ridicate ale mortalității. Se estimează că circa 5% și 15% din populația globului [ ... ]

Depresia, simptome și cauzeDepresia, simptome și cauze
20.03.2019

Stările depresive ce durează perioade îndelungate de timp nu sunt normale. În plus, de multe ori ele sunt cauzate doar de o tulburare a  [ ... ]

Alte articole...
2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment