atrezie duodenală - afecţiune în care duodenul este îngustat, putând duce la obstrucţie completă. La naştere se manifestă cu vărsături, de obicei bilioase, şi se asociază cu alte anomalii congenitale, în special cu sindromul Down. Tratamentul constă în corectarea deficitului lichidian, urmată de intervenţie chirurgicală pentru rezolvare;

atrezie tricuspidiană - boală congenitală de inimă rar întâlnită, în care nu există comunicare între atriul drept şi ventriculul drept. Sugarii afectaţi prezintă cianoză, dispnee în special în timpul alimentaţiei, şi întârziere în creştere. Se diagnostichează prin ecocardiografie;

atrium (pl. atria) - 1. una dintre cele două camere superioare ale cordului. Pereţii musculari ai atriilor sunt mai subţiri decât ai ventriculelor; atriul stâng primeşte sângele oxigenat din plămâni, pe calea venei pulmonare; atriul drept primeşte sângele neoxigenat din vena cavă; 2. orice cameră anatomică în care se deschide una sau mai multe cavităţi;

atrofie - oprirea din dezvoltarea normală a organelor sau ţesuturilor datorată degenerării celulare. Poate apărea în subnutriţie, în cazul neutilizării sau a îmbătrânirii. Formele de atrofie specifice femeilor includ atrofia ovarelor la menopauză şi a corpului luteal în timpul ciclului menstrual. Atrofia musculară se asociază cu diferite afecţiuni, cum ar fi poliomielita;

atrofie musculară spinală - afecţiune ereditară, în care celulele măduvei spinării sunt distruse, iar muşchii membrului superior şi ai celui inferior se atrofiază. Gena responsabilă de apariţia acestei boli a fost localizată. Apare, de obicei, între 2 şi 12 ani. Uneori sunt afectaţi şi muşchii respiratori, moartea survenind prin stop respirator. Majoritatea celor afectaţi ajung la vârsta de 20 de ani, dar foarte puţini ating 30 de ani; Atrofia musculară spinală infantilă este o formă acută, agresivă, a acestei boli;

atrofie optică - degenerarea nervului optic. Poate fi secundară unei boli oculare sau poate apărea după un traumatism sau inflamaţie a nervului însuşi. Se evidenţiază ca o paloare a nervului la examenul cu oftalmoscopul;

atrofie sistemică multiplă - afecţiune care apare ca rezultat al degenerării neuronilor din ganglionii bazali (ce duce la parkinsonism), din cerebel şi din sistemul piramidal, precum şi al degenerării celulelor din sistemul nervos autonom;

atropină - medicament anticolinergic, conţinut în Atropa belladona (mătrăgună), care are ca acţiune relaxarea muşchilor netezi; este utilizat în tratamentul colicilor biliare sau renale. De asemenea, reduce secreţia bronşică, a glandelor salivare, a stomacului şi a intestinului; este utilizată în anestezie şi în tratamentul ulcerului gastro-duodenal. Este folosită şi ca midriatic. Atropina se administrează pe cale bucală, injectabilă sau sub formă de instilaţii oculare. Efectele sale adverse mai frecvente sunt: senzaţia de uscăciune a gurii şi a faringelui, sete şi tulburări de vedere;

aţă dentară - fir de aţă subţire, de obicei din nylon, folosit pentru curăţarea anumitor suprafeţe dentare. O formă mai lată se numeşte bandă dentară;

audiogramă - înregistrare grafică a rezultatelor unui examen audiometric;

audiologie - parte a otorinolaringologiei, care studiază auzul şi tulburările acestuia;

audiometru - aparat pentru cercetarea auzului, folosind sunete de diferite frecvenţe, care ajută la diagnosticarea surdităţii;

auditiv, acustic - termene care se referă la organul auzului;

Auerbach (plexul) - aglomerare de fibre nervoase subţiri provenind din nervul vag, situată în peretele intestinului. Inervează stratul muscular şi controlează mişcările peristaltice. Sinonim: plexul mienteric;

aur - metal nobil, foarte rezistent la acţiuni chimice, cu număr atomic 79 şi greutate atomică 197. Este foarte maleabil. În stomatologie, aurul pur este folosit ocazional. Astăzi, chiar şi aliajele cu aur sunt folosite mai rar pentru confecţionarea diferitelor lucrări protetice, fiind înlocuite de aliajele de crom-cobalt. Unele săruri de aur sunt folosite în anumite forme de poliartrită reumatoidă şi lupus eritematos diseminat;

aură - ansamblul de tulburări care precede o criză epileptică sau migrenoasă. Aura epileptică poate lua diferite forme cum ar fi apariţia unui gust sau miros ciudate. Aura migrenoasă se manifestă prin afectarea vederii, cu apariţia de luminiţe sau vedere neclară, dar pot apărea înţepături şi furnicături sau senzaţie de slăbiciune a membrelor;

auricul - 1. urechiuşa atrială - mic diverticul în peretele fiecărui atriu cardiac; termenul este folosit incorect ca sinonim pentru atriu;

auricular - termen care se referă la ureche;

ausculataţia vocii - sunete care se aud prin intermediul stetoscopului în timp ce pacientul vorbeşte („treizeci şi trei"). Acestea se aud normal, dar se pot auzi mai puternic (bronhofonie) dacă în zona pulmonară de sub stetoscop există condensare, când parcă sunetele par a se auzi din trahee sau bronhii. Auscultaţia vocii nu se poate face dacă există lichid în pleură, când sunetul este răguşit - aegofonie;

auscultaţie - examen de ascultare, de obicei cu ajutorul unui stetoscop, a sunetelor produse de mişcarea gazelor sau a lichidelor în interiorul organismului. Auscultaţia ajută la diagnosticarea tulburărilor cordului, plămânilor, intestinelor sau altor organe, conform cu caracteristicile schimbărilor sunetelor normale, schimbări determinate de diferite procese patologice;

Australia (antigenul) - altă denumire pentru antigenul hepatitei B, descoperit pentru prima dată în sângele unui aborigen din Australia. Hepatita B este determinată de un virus din care face parte şi antigenul Australia;

autism - afecţiune psihiatrică rară a copilului, cu debut înaintea vârstei de 21 ani. Se caracterizează prin dificultăţi grave de comunicare şi formare de relaţii cu ceilalţi oameni, în dezvoltarea limbajului şi în folosirea conceptelor abstracte; comportamente repetitive şi limitate; rezistenţă obsesivă la micile schimbări ale mediului familial. Copiii autişti înţeleg greu cum sunt ceilalţi oameni şi tind să rămână izolaţi chiar în viaţa de adult. Aproximativ 50% au dificultăţi de învăţare, dar unii sunt extrem de inteligenţi şi de talentaţi în anumite domenii. Cauza este necunoscută, dar par a avea importanţă factorii genetici şi afectările creierului. Afecţiunea progresează spre perioada adultă, viaţa independentă fiind imposibilă. Nu există tratament specific, dar o educaţie specială este, de obicei, necesară. Problemele de comportament şi de anxietate pot fi controlate prin terapie comportamentală şi medicamentoasă. Sinonime: sindromul Kanner, autismul infantil;

autoaglutinare - formarea de aglomerări din propriile hematii de către anticorpii produşi împotriva lor, fenomen care se petrece în anemia hemolitică dobândită (o boală autoimună);

autoanticorp - anticorp format împotriva unui component al propriului organism într-o boală autoimună;

autoapreciere adecvată - (în psihologie) autocunoaştere. Termenul se foloseşte în mod particular la pacienţii care recunosc că au probleme psihice; în acest sens, lipsa acesteia reprezintă o manifestare a unei boli psihice. Termenul este aplicat, de asemenea, pacienţilor care îşi înţeleg în mod corect personalitatea şi propriile probleme; în acest sens, autoaprecierea este îmbunătăţită prin psihoterapie;

autocateterizare intermitentă - procedură în care pacientul îşi introduce o sondă prin uretră în vezica urinară în scopul golirii acesteia. Se utilizează la pacienţii de ambele sexe (inclusiv copii) cu retenţie urinară cronică şi volum urinar rezidual important, adesea datorate unei vezicii neurogene. Această procedură poate preveni presiunea crescută şi dilataţia tractului urinar superior, care au drept consecinţă infecţia şi incontinenţa;

autoclavă - 1. aparat pentru sterilizarea instrumentarului chirurgical, a echipamentului medical, etc. Constă dintr-un vas asemănător cu oala de gătit sub presiune, în care articolele sunt aşezate şi tratate u aburi sub presiune; 2. a steriliza sub presiune;

autocrin - producerea de către celule a unor substanţe, cum ar fi hormoni sau factori de creştere, care pot influenţa dezvoltarea celulelor care le produc;

autoexpunere graduală - tehnică folosită în terapia comportamentală a fobiilor. Se face o listă a temerilor (în ordine crescătoare) şi pacientul se expune singur la fiecare nivel, pe rând, până când apare obişnuinţa, când se trece la nivelul următor al ierarhiei.. La sfârşit, pacientul este capabil să înfrunte, să facă faţă obiectelor sau situaţiilor care îi creează teamă;

autofluorescenţă - fluorescenţă reală a structurilor retinei, de exemplu druzele papilei optice. Fluorescenţa ţesuturilor este vizibilă dacă sunt stimulate cu lumină albastră de cobalt în absenţa fluoresceinei. Acest examen este utilizat la începutul angiografiei cu fluoresceină. Sinonim: fluorescenţă endogenă;

autogen - care se formează în organism. De exemplu, un transplant autogen de venă, pentru un bypass arterial, conţine material din organismul propriu bolnavului care îl primeşte;

autohton - 1. care se află în locul formării şi dezvoltării. De exemplu, un tromb care nu a fost antrenat de fluxul sangvin de la locul formării lui; 2. originar într-un organ fără stimulare externă, cum ar fi contracţia ritmică a cordului;

autoimunitate - tulburare a mecanismelor de apărare ale organismului, în care este generat un răspuns imun împotriva unor componente sau produşi ai propriilor ţesuturi, pe care le consideră străine si le atacă;

autoinoculare - transfer accidental al unui material inoculat dintr-o parte a organismului în alta. De exemplu, după vaccinarea contra variolei, în jurul locului de inoculare pot apărea leziuni satelite Câteodată, poate fi afectată conjunctiva;

autointoxicaţie - intoxicaţie provocată de toxina formată în propriul organism;

autoliză - distrugerea ţesuturilor sau a celulelor, apărută datorită propriilor enzime;

autolog - referire la un transplant în care zona de prelevare şi cea de primire se află pe acelaşi individ;

automatism - comportament care poate fi asociat cu epilepsia, în care pacienţii execută mişcări bine determinate sau gesturi bruşte. Mişcările pot fi simple şi repetitive, ca de exemplu bătutul din palme şi plescăitul din buze, sau pot fi atât de complexe încât pot mima activitatea unei persoane normale;

autoploidie - stare normală a celulelor, în fiecare existând un set de cromozomi, formaţi din perechi omoloage, permiţând celulelor să se dividă normal;

autopsie - disecţia şi examinarea corpului după moarte, pentru determinarea cauzelor decesului sau prezenţei unor afecţiuni. Sinonim: necropsie;

autoradiografie - tehnică de examinare a distribuţiei trasorilor radioactivi în ţesuturi la animalele de laborator. Trasorii sunt injectaţi animalului, care apoi este omorât după o anumită . perioadă de timp. Secţiuni făcute prin organe sunt plasate în contact cu materiale sensibile la radioactivitate, cum ar fi emulsiile fotografice, şi se observă la microscop. Înnegrirea filmului indică o
concentraţie ridicată a substanţelor radioactive. Sinonim: radioautografie;

autorefractor - instrument care determină automat corecţiile necesare la lentilele pentru ochelari;

autoscopie - experienţa de a-şi vedea întregul corp ca şi cum ar fi privit dintr-un punct situat la o oarecare distanţă. Poate fi un simptom al epilepsiei;

autosugestie - sugestie îndreptată asupra propriei persoane, cu scopul de a modifica statusul psihologic sau fiziologic. Autosugestia este utilizată, în primul rând, în antrenamentul autogen, o tehnică pentru ajutorul pacientului în a-şi controla anxietatea sau obiceiurile;

autotransfuzie - reintroducerea în organism a propriului sânge. Acesta poate fi recoltat anterior şi stocat într-o bancă de sânge sau poate fi recoltat chiar în timpul intervenţiei chirurgicale. Sângele este recoltat prin aspiraţie în timpul operaţiei, este apoi filtrat pentru îndepărtarea bulelor de aer şi a cheagurilor mici şi reintrodus în organismul pacientului prin perfuzie într-o venă;

autotransplant - un ţesut este luat dintr-o parte a corpului şi transplantat într-o altă parte, la acelaşi individ. Tratamentul arsurilor se face adesea prin transplantul unei porţiuni de piele dintr-o altă parte a corpului, frecvent de la nivelul umărului sau coapsei. Spre deosebire de allotransplant, autotransplantul nu este rejectat de sistemul de apărare al organismului;

autotrof - organism care îşi produce singur substanţele nutritive din dioxid de carbon şi nitraţi sau din compuşi amoniacali, folosind o sursă externă de energie. Organismele fotoautotrofe, incluzând plantele verzi şi unele bacterii, folosesc energia solară; organismele chemioautotrofe (sau chimiosintetice) obţin energia din reacţii chimice anorganice. Toate bacteriile autotrofe sunt neparazitare. Sinonim: litotrof;

autozom - orice cromozom, cu excepţia cromozomilor sexuali, care există în pereche în celulele diploide;

auxotrof - tulpină a unui microorganism, obţinută prin mutaţii, care necesită unul sau mai mulţi factori de creştere, care nu sunt necesari microorganismului părinte;

avascular - lipsa vaselor de sânge sau o circulaţie sangvină redusă. Termenul se foloseşte uzual cu referire la cartilaj;

avitaminoză - afecţiune determinată de deficitul de vitamine;

avort - expulzarea sau îndepărtarea embrionului sau fătului din uter în stadiul de sarcină când acesta este incapabil să supravieţuiască independent (adică în orice moment între concepţie şi săptămâna a-24-a de graviditate). În avortul iminent poate apărea o durere abdominală şi sângerare uterină, dar fătul este încă în viaţă; imediat ce fătul este mort avortul devine inevitabil. Avortul este incomplet atât timp cât uterul mai conţine resturi din făt sau membranele sale. Avortul poate fi spontan sau provocat din motive medicale sau sociale. Avortul habitual (sau recurent) este atunci când există trei pierderi de sarcină înainte de săptămâna a 20-a de gestaţie cu făt cântărind până la 500 grame. Prezenţa anomaliilor uterine, cum este uterul bicorn sau incompetenţa cervicală, poate explica 10-15% din avorturile recurente;

avorton - făt cântărind mai puţin de 500 grame, care este expulzat din uter fie mort, fie incapabil să supravieţuiască;

AVPU - sistem de apreciere a gradului stării de inconştienţă. A=atenţie, V=răspuns vocal prezent, P=răspuns la durere (pain), U=nu există răspuns (unresponsive). Se utilizează pentru aprecierea gravităţii traumatismelor craniene înainte de apariţia evaluării prin scorul Glasgow;

avulsie - 1. separare prin ruptură sau smulgere a unei formaţiuni anatomice. De exemplu, un tendon poate fi despărţit de osul de care este ataşat sau scalpul poate fi smuls de pe ţesuturilor subiacente şi oasele craniului; 2. (în stomatologie) extracţie traumatică a unui dinte. Acesta poate fi reimplantat;

avulsie frenică - intervenţie chirurgicală folosită în trecut, de excizie a unei porţiuni din nervul frenic, care produce paralizia diafragmului. Procedeul era folosit în tuberculoza pulmonară pentru a pune plămânul infectat în repaus. Astăzi nu mai este folosită. Sinonime: frenicectomie, frenicoexereză, freniconeurectomie;

axilă - fosa axilară;

axis - 1. linie reală sau imaginară care trece prin centrul corpului sau printr-o regiune a sa (ax, axă); 2. a doua vertebră cervicală, care se articulează cu atlasul, prima vertebră cervicală, înlesnind mişcarea de rotaţie a capului;

axolemă - membrană celulară fină, vizibilă doar la microscopul electronic, care înveleşte protoplasma axonului;

axon - prelungirea principală a unui neuron, prin care impulsul nervos circulă centrifug. Axonii unor neuroni pot avea mai mult de un metru lungime. La nervii mari, axonul are o teacă (neurilema) din mielină; aceasta este întreruptă din loc în loc de strangulaţiile Ranvier. La partea terminală, axonul se divide în mai multe ramuri numite telodendrite, care intră în contact cu alţi nervi sau muşchi sau glande;

axonotmesis - ruptura axonului ce rezultă prin presiune prelungită sau zdrobire, care este urmată de distrugerea nervului dincolo de punctul de ruptură. Prognosticul regenerării nervului este bun;

axoplasmă - material semifluid din care este constituit axonul celulelor nervoase;

azbestoză - afecţiune a plămânilor - o formă de pneumoconioză - determinată de particule de azbest inhalate de cei expuşi la acest mineral. Incidenţa neoplasmului pulmonar este crescută la unii pacienţi, în special la fumătorii de ţigarete;

azoospermie - absenţa completă a spermatozoizilor din spermă, datorită fie insuficienţei formării acestora în tubii seminiferi, fie blocării canalelor care conduc spermatozoizii de la testicule. Pentru a diferenţia aceste două cauze, trebuie efectuată biopsia testiculară; dacă există un blocaj al canalelor, este posibilă rezolvarea chirurgicală. Sinonim: aspermia;

azot - element gazos, constituent major al aerului (79%). Este un constituent esenţial al proteinelor şi acizilor nucleici, şi este obţinut de animale din proteinele conţinute în alimente (azotul atmosferic nu poate fi utilizat direct). Reziduurile azotate sunt excretate sub formă de uree. Azotul lichid este utilizat pentru îngheţarea anumitor probe înainte de examinare. Simbol: N;

azoturie - prezenţa în urină de cantităţi crescute de compuşi care conţin azot, în special niveluri crescute de uree;

azygos (vena) - venă nepereche, ramură a venei cave inferioare şi care se varsă în vena cavă superioară, drenând sângele din cavitatea toracică şi abdominală;

RECENT

Aspecte epidemilogice ale izbucnirilor cu boli diareice acute în Republica Moldova (Nadejda Gafin, Aliona Nastas, Ion Bîrcă, Adrian Cotelea, Vasile Sofronie)
02.01.2020

În articol sunt prezentate unele aspecte epidemiologice ale izbucnirilor cu boli diareice acute (BDA) în Republica Moldova în anii 2014-2 [ ... ]

Impactul asupra sănătății și cel socioeconomic al morbidității prin varicelă în Republica Moldova (Silvia Negară, Vasile Sofronie)
02.01.2020

A fost studiată și analizată epidemilogic morbiditatea prin varicelă în Republica Moldova în perioada 1985-2017. Studiul dat este unul [ ... ]

Coxartroza, simptomeCoxartroza, simptome
03.04.2019

Coxartroza este o afecţiune care se caracterizează prin dureri la nivelul şoldului. Este o afecţiune cronică, care apare în urma degra [ ... ]

Sindromul de intestin iritabil, una dintre cele mai răspândite disfuncții ale omului modernSindromul de intestin iritabil, una dintre cele mai răspândite disfuncții ale omului modern
03.04.2019

Sindromul de intestin iritabil este una dintre cele mai răspândite disfuncții ale omului modern. Statisticile arată că acesta afecteaz [ ... ]

Despre pietre la rinichiDespre pietre la rinichi
02.04.2019

Una dintre cele mai dureroase afectiuni este reprezentata de pietrele la rinichi, care pe atat de deranjanta esti si atat de raspandita pest [ ... ]

Sfecla roșie, o legumă importantă în lista alimentelorSfecla roșie, o legumă importantă în lista alimentelor
02.04.2019

Sfecla roșie ocupă un loc bine meritat pe lista alimentelor permise în orice dietă sănătoasă. Leguma este bogată în substanțe nutr [ ... ]

Cinci exerciții pentru o talie subțireCinci exerciții pentru o talie subțire
01.04.2019

Pentru a ne menține silueta este nevoie de o alimentație echilibrată, însă nu este de ajuns, aceasta ar trebui asociată cu un program  [ ... ]

Sindromul Raynaud, o afecțiune a arterelor perifericeSindromul Raynaud, o afecțiune a arterelor periferice
01.04.2019

Sindromul Raynaud reprezintă o afecțiune a arterelor periferice caracterizată prin modificarea succesivă a culorii degetelor mâinii și [ ... ]

Alte articole...
2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment