centru vasomotor - grup de celule nervoase localizat în bulbul rahidian (medulla oblongata) care primeşte informaţii de la receptorii senzitivi din sistemul circulator, producând modificări reflexe ale aiurii ventriculare şi ale diametrului vaselor de sânge, putând fi ajustată astfel, tensiunea arterială. De asemenea, centrul vasomotor primeşte impulsuri din alte zone ale creierului ; (de exemplu, în caz de emoţie, frică etc), putând influenţa frecvenţa confracţiilor cardiace şi tensiunea arterială. Centrul acţionează prin intermediul nervilor vasomotori ai sistemului simpatic şi ai celui parasimpatic;

centru vital - grup de celule nervoase din creier, care coordonează diferite funcţii vitale al organismului, cum ar fi respiraţia, frecvenţa cardiacă, presiunea sângelui, controlul temperaturii etc, comandând ajustări reflexe pentru nevoile organismului. Majoritatea centrelor vitale sunt localizate în hipotalamus şi în trunchiul cerebral;

centură (în anatomie) - ansamblu osos prin care extremităţile se leagă de trunchi;

centură pelviană - centura care leagă oasele membrelor inferioare de scheletul trunchiului. Centura pelviană este formată din două oase numite oasele coxale. Posterior, între aceste oase se găsesc osul sacral şi osul coccis, care împreună cu coxalele formează bazinul;

centură scapulară - ansamblul osos prin care membrul superior se leagă de trunchi; participă humerusul (capul), scapula (omoplatul) şi clavicula de fiecare parte;

cenzor (în psihologie) - mecanism, postulat de Freud, care supresează sau modifică dorinţele nepotrivite sau temătoare. Cenzorul este, de obicei, privit ca fiind localizat în superego, dar a fost descris de Freud ca pornind din propriul ego;

cercaria - stadiul larvar final al trematodelor. Este constituit de obicei dintr-o porţiune anterioară (corpul) şi o porţiune posterioară caudală care ajută la înotul în apă. Cercariile sunt eliberate în apă dintr-un melc (gazda) în care are loc parte a dezvoltării parazitului. într-o zi se pot elibera câteva mii de cercarii;

cerclaj cervical - aplicare a unei suturi circulare neresorbabile în jurul orificiului uterin în insuficienţa cervico-istmică, pentru a preveni o naştere prematură;

cerebellum - parte a encefalului care se află dedesubtul creierului mare, în etajul inferior al cutiei craniene şi înapoia trunchiului cerebral, participând la delimitarea ventriculului al IV-lea. Este alcătuit dintr-o bandă mediană îngustă numită vermis, din două porţiuni laterale numite emisfere cerebeloase şi este legat de trunchiul cerebral prin cele trei perechi de pedunculi cerebeloşi (superiori, mijlocii şi inferiori).

Substanţa cenuşie, ca şi la encefal, este dispusă la exterior, formând scoarţa cerebeloasă, iar substanţa albă la interior. Cerebelul are rol în menţinerea tonusului muscular, a echilibrului şi în sincronizarea activităţii grupelor musculare aflate sub control voluntar, transformând contracţia musculară în mişcare coordonată. Nu are rol în iniţierea mişcării, în inteligenţă şi în sensibilitatea conştientă;

cerebrozide - grup de compuşi chimici care apar în teaca de mielină a fibrelor nervoase. Sunt glicolipide, conţin sfingozină, un acid gras şi un carbohidrat, de obicei galactoză (galactocerebrozide) sau glucoză (glucocerebrozide);

cerebrum - parte a sistemului nervos central situată în etajul superior al cutiei craniene, deasupra cortului cerebelului; este format din cele două emisfere cerebrale, separate prin fisura longitudinală. Fiecare emisferă prezintă la exterior un strat de substanţă cenuşie, cortexul cerebral, sub care se află substanţa albă care conţine ganglionii bazali. Legând cele două emisfere, aflat la baza fisurii longitudinale, se găseşte corpul calos (corpus callosum), un fascicul masiv de fibre nervoase.

În interiorul fiecărei emisfere se află câte o cavitate (ventriculul lateral), care conţine lichid cefalorahidian, fiecare fiind conectat cu ventriculul al treilea din diencefal. Cerebrum este responsabil cu iniţierea şi coordonarea activităţii voluntare, şi cu funcţionarea celorlalte părţi ale sistemului nervos. Cortexul este sediul tuturor reacţiilor inteligente. Sinonime: telencephalon, creier, encefal;

certificat de deces - act oficial de constatare a decesului, care este eliberat de medic;

ceruloplasmină - alfa-globulină sangvină care fixează cuprul circulant în sânge. Deficitul congenital de ceruloplasmină duce la afectarea creierului si a ficatului;

cerumen - secreţia glandelor ceruminoase ale conductului auditiv extem. Funcţia sa este de a proteja tegumentul delicat care căptuşeşte acest conduct;

cervicodinie - durere la nivelul gâtului;

cervicoartroză - formă de artroză localizată la nivelul articulaţiilor intervertebrale ale coloanei cervicale;

cervical - 1. relativ la gât; 2. relativ la sau afectând colul uterin (cervixul);

cervicită - inflamaţia mucoasei colului uterin;

cervix uteri - porţiunea inferioară, cilindrică, a uterului, cuprinsă între istm şi orificiul uterin extem. În mod normal, conţine mucus, viscozitatea acestuia modificându-se în timpul ciclului menstrual. Canalul cervical se dilată în timpul naşterii. Sinonim: col uterin;

cesiu-137 - izotop radioactiv artificial al elementului metalic cesiu. Radiaţiile emise de cesiu-137 pot fi folosite în radioterapie, dar astăzi este rar utilizată. Simbol: Cs-137;

cestode - clasă de viermi laţi care au un corp lung şi subţire asemănător cu o panglică, şi trăiesc ca paraziţi în tubul digestiv al oamenilor şi altor vertebrate. Corpul lor este format din cap (scolex), un gât scurt şi strobila, formată dintr-un şir de segmente separate (proglote). Proglotele mature, pline de ouă, sunt eliberate din partea terminală a viermelui şi eliminate în exterior o dată cu materiile fecale ale gazdei. Apoi, ouăle sunt ingerate de o gazdă intermediară, în care se vor dezvolta stadiile larvare. Oamenii reprezintă gazda principală pentru unele cestode. Cu toate acestea, doar unele cestode au importantă din punct de vedere medical.

cetoacidoză - acidoză însoţită de excesul de corpi cetonici (cetoză), aşa cum apare în diabetul zaharat. Simptomele includ: greţuri şi vărsături, sensibilitate abdominală, confuzie sau comă, sete extremă şi pierderea în greutate. Poate pune în pericol viaţa bolnavului;

cetogeneză - procesul de producere a corpilor cetonici. Aceştia sunt produşi intermediari ai metabolismului lipidelor şi pot fi utilizaţi pentru a produce energie. Cetoza apare când sunt produşi corpi cetonici în exces;

cetonă - compus organic format dintr-o grupă carbonil (=CO) legată de două grupe alchil. Cetonele acidului acetoacetic, acetonă şi beta-hidroxibutirat (cunoscute sub denumirea de corpi cetonici sau corpi acetonici) sunt produse în timpul metabolismului lipidelor;

cetonemie - prezenţa de corpi cetonici în sânge;

cetonurie - prezenţa în urină de corpi cetonici, care poate apărea în diabetul zaharat, inaniţie sau după vărsături persistente, şi care rezultă în urma oxidării grăsimilor. Corpii cetonici pot fi detectaţi prin adăugarea în urină a câtorva picături de soluţie de nitroprusiat de sodiu 5% şi de soluţie de amoniac; înroşirea gradată a urinei indică prezenţa acestora. Sinonim: acetonurie;

cetoză - 1. carbohidrat simplu care se termină cu o grupare ceto (-C=0), de exemplu, fructoza; 2. acumulare excesivă în ţesuturile şi fluidele organismului de corpi cetonici. Corpii cetonici sunt produşi normali ai metabolismului lipidelor şi pot fi oxidaţi pentru a produce energie. Când există un dezechilibru în metabolismul grăsimilor, aşa cum se întâmplă în diabetul zaharat sau inaniţie, apar cantităţi crescute de corpi cetonici. Cetoza poate duce la apariţia unei acidoze severe;

centrencefalic - (în electroencefalografie) termen care descrie modificările ce pot fi înregistrate sincron din orice parte a creierului. Sursa acestei activităţi se află în formaţiunea reticulată din mezencefal. Epilepsia centrencefalică este asociată cu o predispoziţie congenitală la convulsii;

cetrimide - dezinfectant utilizat pentru curăţarea tegumentului şi a rănilor, pentru sterilizarea instrumentelor chirurgicale şi a scutecelor nou-născuţilor. La aplicarea externă, poate da câteva reacţii adverse; efecte toxice prezintă la ingestia accidentală;

cezariană - intervenţie chirurgicală efectuată pentru extragerea copilului din uterul mamei prin incizia, peretelui abdominal. Cea mai frecventă intervenţie este operaţia cezariană la nivelul segmentului uterin inferior, ce constă în incizia (cel mai des transversă) a segmentului uterin inferior. Operaţia cezariană clasică, în care segmentul superior al uterului este incizat vertical, este practicată rar astăzi. Cezariana este obligatorie în anumite cauze: disproporţia feto-pelviană (făt prea mare), prezentaţie distocică (pelviană, umerală etc), placenta praevia, suferinţă fetală acută, patologie gravă a mamei la sfârşitul sarcinii;

CFS/ME - denumire folosită astăzi pentru ceea ce în trecut cuprindea sindromul de oboseală cronică, encefalomielita mialgică (sau encefalopatia) sau sindromul de oboseală postvirală. Se caracterizează prin oboseală extremă în ultimele şase luni, care nu se ameliorează la repaus şi care nu poate fi atribuită nici unei afecţiuni. Oboseala este însoţită de cel puţin unul dintre următoarele simptome: dureri musculare sau slăbiciune musculară (fibromialgie), coordonare deficitară, dureri articulare, amigdalită, febră moderată, dureri la nivelul ganglionilor limfatici cervicali şi axilari, depresie, incapacitate de concentrare şi stare generală alterată.

Cauza este necunoscută, dar se pare că unele infecţii virale (în special, mononucleoza infecţioasă) sunt implicate. Tratamentul este simptomatic şi ajutarea pacienţilor să-şi ducă viaţa cu eforturi minime. În unele cazuri pot fi eficiente fizioterapia gradată şi terapia comportamentală;

Chagas (boala) - afecţiune produsă de protozoarul parazit Trypanosoma cruzi. Se transmite la om atunci când tripanozomele, prezente în fecalele insectelor reduviide hematofage nocturne, vin în contact cu leziunile tegumentare sau cu mucoasa nazală sau orală. Prezenţa parazitului în muşchiul cardiac şi în sistemul nervos central duce la apariţia de inflamaţii grave şi leziuni, care pot fi fatale. Infestaţia, care apare în special în regiunile rurale sărace din America Centrală şi de Sud, se manifestă în special la copii şi adulţii tineri;

chalazion - tumefacţie inflamatorie a unei glande Meibomius situată în pleoapă, produsă de o inflamaţie cronică care urmează unei obstrucţii a canalului glandular. Apare ca un nodul roşu, suplu, situat în grosimea pleoapei, producând deformarea pleoapei. Se poate suprainfecta, când devine dureros Şi poate apărea o secreţie. Sinonim: chist meibomian;

Charcot (articulaţia) - articulaţie tumefiată şi deformată care apare datorită unor traumatisme minore sau repetate pe care pacientul nu le sesizează deoarece nervii care percep durerea sunt nefuncţionali. Poate apărea în sifilis, diabet zaharat sau siringomielie;

Charcot (triada) - combinaţie de trei simptome: febră, frisoane şi icter, care apar în colangită;

Charcot-Leyden (cristalele) - cristale incolore fine, care apar în sputa astmaticilor;

Charcot-Marie-Tooth (boala) - afecţiune ereditară a nervilor periferici, cunoscută acum ca neuropatia senzoro-motorie ereditară, care produce atrofia musculară şi paralizia progresivă la nivelul muşchilor gambei, care apoi se extind şi la alte grupe musculare. Debutul este în copilărie sau adolescenţă, cu evoluţie lentă şi progresivă. Sinonim: amiotrofie progresivă de tip peronier. Pot fi afectate, eventual, mâinile şi braţele. Defectul genetic responsabil al formei comune, tipul Ia, este o duplicaţie a cromozomului 17. Acest defect poate fi detectat printr-un simplu test de sânge;

Charnley (fixatorul) - instrument utilizat pentru realizarea unei artrodeze între cele două capete osoase dintr-o articulaţie;

Chediak-Higashi (sindromul) - boală rară ereditară, fatală, care apare la copii, autozomal recesivă, caracterizată prin hepatosplenomegalie, albinism şi anomalii oculare. Cauza este necunoscută, dar se pare că este datorată unui defect în metabolismul glicolipidelor;

cheiloplastie - chirurgie plastică a buzelor;

cheilită - inflamaţie a buzelor. Cheilita angulară afectează unghiul buzelor şi poate fi cauzată de o infecţie stafilococică sau candidozică, deşi pot fi implicaţi factori mecanici, nutriţionali sau imuni;

cheilognatopalatoschisis - malformaţie congenitală, caracterizată printr-o despicătură unilaterală sau bilaterală a buzei superioare, proceselor alveolare şi a palatului. Se poate însoţi de tulburări în formarea dinţilor. Se poate corecta chirurgical. Sinonime: gură de lup, cheilognatouranoschisis;

cheiloschisis - fisură mai mult sau mai puţin adâncă a buzei superioare, datorită unui viciu congenital în sudarea mugurilor embrionari care participă la formarea pereţilor cavităţii bucale. Poate fi prelungită cu fisura palatului (cheilopalatoschisis). Varietăţi: cheiloschisis simplu (fisură pe linia mediană sau pe o parte a buzei) şi cheiloschisis dublu (fisură a buzei de fiecare parte a liniei mediene). Sinonim: buză de iepure, buză despicată;

cheilosis (cheiloză) - afecţiune cronică a buzelor, caracterizată prin tumefierea, fisurarea, coloraţie roşu-strălucitor, care constituie simptomul frecvent al multor afecţiuni nutriţionale, de
exemplu deficitul de vitamina B2 (ariboflavinoza);

cheiralgia - durere la nivelul mâinii;

cheiroloplastie - chirurgie plastică la nivelul mâinii;

cheiroartropatie - reducerea mişcărilor în articulaţia mâinii, care apare în diabetul zaharat vechi. Este datorată unei îngroşări a tegumentului, care limitează flexibilitatea articulară; face parte din sindromul mâinii diabetice;

cheiropompholyx - tip de eczemă care afectează palmele şi degetele. Îngroşarea tegumentului în zonele afectate împiedică ruperea veziculelor mici şi descuamarea pielii după un puseu de prurit intens;

cheloid - proliferare a ţesutului fibros la nivelul unei cicatrice (care apare după un traumatism sau intervenţie chirurgicală). Nu se rezolvă spontan, dar pot fi eficiente masajul regulat şi injecţiile cu corticosteroizi puternici. Formarea cheloidului este caracteristică anumitor localizări, cum ar fi sternul sau lobul urechii; pentru aceste localizări, dacă leziunea este benignă, se efectuează excizie chirurgicală;

chemoreceptor - celulă sau grup de celule care răspund la prezenţa unui compus chimic specific prin iniţierea unui impuls nervos. Chemoreceptorii se găsesc în mugurii gustativi şi în mucoasa nazală;

chemosis - infiltraţie edematoasă a conjunctivei bulbare. Se datorează, de obicei, unei inflamaţii, dar poate apărea şi dacă drenajul sangvin sau limfatic de la nivelul globului ocular este blocat;

chemotactism - mişcarea unor celule sau microorganisme ca răspuns la modificarea gradientului concentraţiei chimice. Sinonim: chimiotactism;

cheratină - proteină care reprezintă principalul constituent al unghiilor, firului de păr şi al straturilor externe ale tegumentului. În citoplasma celulelor epiteliale (cheratinocite) există o reţea de filamente de cheratină;

cheratinocit - tip de celulă care reprezintă aproximativ 95% dintre celulele epidermului. Cheratinocitele migrează din straturile profunde ale epidermului pentru ca în final să se elimine;

Cheyne-Stokes (respiraţia) - ritm respirator particular, caracterizat prin perioade de apnee mai mult sau mai puţin lungi, urmate de respiraţii cu amplitudini crescânde care ating un maximum, după care urmează descreşterea amplitudinilor şi, din nou, apnee, ciclul reluându-se de la început. Apare când sensibilitatea centrului respirator din creier este afectată, în special în stările comatoase;

chiasma - 1. (în genetică) expresie citologică a crossing-over-ului care constă în suprapunerea cromatidelor nesurori (ale cromozomilor homologi) în cursul meiozei (în zigoten-pachiten), urmată de ruperea celor două cromatide şi, consecutiv, de reuniunea capetelor rupte, în aşa fel încât cromatidele care rezultă au altă structură genetică. Numărul chiasmelor este direct proporţional cu lungimea cromozomului; 2. încrucişare a două formaţiuni anatomice, cum ar fi tendoane, nervi etc.;

chiasmă optică - structură formată prin mcrucişarea parţială a fibrelor nervilor optici înainte de a pătrunde în encefal, în apropierea glandei hipofize. Fibrele nervoase din partea nazală a retinei fiecărui ochi se încrucişează cu cele din partea opusă, pe când fibrele optice din partea laterală a retinei nu se încrucişează la nivelul chiasmei optice. Chiasma optică se continuă cu tractusurile optice sau bandeletele optice;

chiclero (ulcerul) - formă de leishmanioză cutanată, produsă de parazitul Leishmania tropica mexicana. Boala, care apare în Panama, Honduras şi valea Amazonului, afectează în special bărbaţii care lucrează în păduri pentru a colecta cauciucul; ulceraţia apare la lobul urechii. Leziunea ulceroasă se vindecă de obicei spontan în aproximativ 6 luni;

Chikungunya (febra) - afecţiune care apare de obicei în Africa şi în Asia, produsă de un arbovirus şi transmisă la om prin ţânţarii din genul Aedes. Boala este asemănătoare cu denga; simptomele includ: febră, cefalee, dureri generalizate şi o erupţie pruriginoasă;

chilomicron - particulă microscopică lipoproteinică, bogată în trigliceride, prezentă în sânge după digestia grăsimilor absorbite la nivelul intestinului subţire;

chim alimentar - masă lichefiată, ce reprezintă forma sub care alimentele trec din stomac în intestinul subţire. Este produs sub acţiunea sucului gastric şi a mişcărilor stomacului;

chimioterapie - prevenirea sau tratamentul bolilor prin utilizarea unor substanţe chimice. Termenul este, de obicei, folosit pentru tratamentul neoplasmelor cu antimetaboliţi sau alte medicamente similare, în contrast cu radioterapia, dar uneori este folosit şi pentru tratamentul antibiotic sau alte tratamente ale bolilor infecţioase. Sinonim: chemoterapie;

chimioterapie neoadjuvantă - chimioterapie utilizată înainte de cura chirurgicală a tumorii primare, cu scopul de a îmbunătăţi rezultatele acesteia sau ale radioterapiei, şi de a preveni dezvoltarea metastazelor;

chimotripsină - enzimă digestivă, care acţionează pe proteine şi care este secretată de pancreas în forma sa inactivă, chimotripsinogen; acesta este transformat în chimotripsină la nivelul duodenului, sub acţiunea tripsinei;

chiropodie - studiul şi îngrijirea picioarelor, incluzând structura normală, afecţiunile de la acest nivel şi tratamentul acestora. Sinonim: podiatrie;

chiropractică - sistem de tratament al bolilor prin manipulare, în special la nivelul vertebrelor. Se bazează pe teoria conform căreia toate afecţiunile învecinate sunt datorate unui alinieri incorecte a oaselor, având drept consecinţă disfuncţionarea nervilor şi a muşchilor;

chirurgie minim invazivă - intervenţie chirurgicală care presupune cea mai mică traumă posibilă pentru pacient, în special intervenţiile chirurgicale care utilizează un laparoscop sau un alt endoscop. Multe tipuri de intervenţii chirurgicale abdominale, cum ar fi colecistectomia, litotripsia cu ultrasunete extracorporeală (la nivelul sistemului urinar sau biliar) sunt realizate pe această cale. Aceste metode permit pacientului să-şi reia activitatea mult mai rapid decât după chirurgia clasică;

chirurgie plastică - ramură a chirurgiei care se ocupă cu reconstrucţia părţilor deformate sau suferinde ale organismului. De asemenea, se ocupă cu înlocuirea părţilor de organism pierdute. În mod simplist, este considerată chirurgie cosmetică (sau chirurgie estetică), dar această ramură a chirurgiei înseamnă mult mai mult, incluzând tratamentul şi repararea desfigurărilor şi dizabilităţilor produse de arsuri, accidente grave şi cancere, precum şi corectarea defectelor congenitale, cum sunt palatoschizis, fisură labială etc.;

chirurgie sinusală funcţională endoscopică - intervenţie chirurgicală pe sinusurile paranazale folosind un endoscop;

chist - 1. cavitate patologică situată într-un organ sau într-un ţesut, conţinând o substanţă mai mult sau mai puţin fluidă, şi limitată de un perete propriu, căptuşit de epiteliu. Există multe tipuri de chisturi, care apar în diferite zone ale corpului. Chistul de retenţie este o dilatare chistică a unor acini glandulari, prin retenţia produsului de secreţie (de exemplu, chistul sebaceu). Unele chisturi sunt congenitale, datorită unui defect în dezvoltarea embrionară; de exemplu, chistul dermoid. Altele sunt formaţiuni tumorale conţinând celule care secretă mucus sau alte substanţe; alte chisturi sunt formate de prezenţa unor paraziţi. Chisturile pot apărea şi la nivelul maxilarelor: chistul dentar apare la vârful dintelui; chistul dentiger apare în jurul coroanei unui dinte neerupt.

2. stadiu inactiv al ciclului de viaţă al anumitor protozoare parazite ale tractului digestiv, cum ar fi Giardia sau Enta-moeba. Chisturile sunt eliminate prin materiile fecale, având un înveliş protector împotriva condiţiilor nefavorabile. Paraziţii ies din chisturi când sunt ingerate de o gazdă nouă;

chist branhial - chist localizat în locul unui reces faringian dezvoltat anormal;

chist dermoid - chist de dimensiuni mici care conţine un lichid dens, ce se dezvoltă pe articulaţiile degetelor şi care nu trebuie îndepărtat deoarece, de obicei, chistul comunică cu articulaţia subiacentă;

chist fimbrial - chist simplu al fimbriei tubare;