cisteină - aminoacid care conţine sulf şi care este un important constituent al multor enzime. Legăturile disulfhidrice (S-S) între molecule adiacente de cisteină în lanţurile polipeptidice contribuie la structura tridimensională a moleculelor de proteine;

cisterna (pl. cisternae) - 1. rezervor; 2. spaţiu mare sau porţiune dilatată. De exemplu, cisterna magna (cisterna cerebellomedullaris) este o dilataţie mare a spaţiului subarahnoidian care se întinde de-a curmezişul suprafeţei inferioare a cerebelului, spre suprafaţa dorsală a bulbului rahidian. Cisterna chyli (cisterna Pecquet) este porţiunea dilatată prin care începe canalul toracic; în ea se deschid vasele limfatice tributare acestui conduct;

cistic - termen care se referă la vezicula biliară sau la vezica urinară;

cisticerc - formă larvară monochistică şi monocefalică a teniilor, având un singur cap de tenie - într-o veziculă unică, plină de lichid. Chisturile se dezvoltă în muşchii sau creierul gazdei după ingestia ouălor;

cisticercoză - boală parazitară determinată de prezenţa cisticercilor de Taenia solium în diferite organe. Omul se infestează prin ingerarea ouălor o dată cu alimentele. Prezenţa cisticercilor în muşchi produce durere şi slăbiciune musculară; localizarea la nivelul creierului determină simptome mult mai grave, cum ar fi deteriorarea mentală, paralizii, ameţeli, crize epileptice şi convulsii, care pot fi fatale. Nu există tratament specific; uneori, poate fi necesară îndepărtarea chirurgicală a cisticercilor pentru a scădea presiunea intracraniană;

cistinoză - anomalie ereditară a metabolismului aminoacizilor, care constă în acumularea de cistină în sânge, rinichi şi sistemul limfatic;

cistinurie - anomalie ereditară de metabolism caracterizată prin excreţia excesivă de cistină în urină, datorată unui. deficit de reabsorbţie a acesteia la nivelul rinichilor. Afecţiunea se poate asocia cu litiaza renală cistinică;

cistită - inflamaţia vezicii urinare, cel mai adesea de origine infecţioasă (cea mai frecvent implicată este Escherichia coli). Clinic se manifestă prin poliurie cu disurie. Crizele severe sunt adesea asociate cu hematurie şi dureri în abdomenul inferior care persistă şi după ce vezica a fost golită. Tratamentul constă în administrarea de antibiotice conform uroculturii şi ingerarea de lichide în cantitate mare;

cistită interstiţială - inflamaţie nebacteriană a vezicii urinare, care se manifestă prin nevoie imperioasă de a urina şi durere; uneori, se asociază cu o ulceraţie în peretele vezicii urinare (ulcerul Hunner). Cauza este necunoscută; uneori, poate apărea contractura vezicii. Tratamentul constă în distensia vezicii urinare sub anestezie spinală sau epidurală, administrarea de corticosteroizi şi antiinflamatoare nesteroidiene, şi instilaţii vezicale de soluţii antiinflamatorii. Mărirea vezicii urinare prin cistoplastie poate fi eficientă în cazul unei vezici contractate;

cistitom - bisturiu de dimensiuni mici, având o lamă curbată, utilizat în disecţia capsulei cristalinului pentru înlăturarea cataractei;

cistocel - herniere parţială sau totală a vezicii urinare în afara abdomenului sau al bazinului, printr-un orificiu accidental sau natural. De exemplu: cistocel inghinal (hernierea vezicii prin inelul inghinal), cistocel vaginal (formaţiune la nivelul peretelui anterior al vaginului, moale, reductibilă, constituită din vezică sau o parte a ei). Când este însoţit de incontinenţă urinară, se indică intervenţia chirurgicală (colporafie anterioară);

cistografie - examinare radiologică a vezicii urinare după injectarea unei substanţe de contrast. Imaginea obţinută se numeşte cistogramă. Cistografia se efectuează pentru detectarea refluxului urinar vezico-ureteral, în special la copii. Dacă imaginile sunt luate în timpul golirii vezicii, poate fi observată şi uretra. Examenul poate fi efectuat, de asemenea, împreună cu manometria;

cistolitiază - prezenţa de calculi în vezica urinară. Calculii sunt formaţi fie în vezica urinară, datorită obstrucţiei, retenţiei urinare sau infecţiilor (calculi primari), fie în rinichi (calculi secundari). Se manifestă prin durere, hematurie, întreruperea fluxului urinar; tratamentul este chirurgical. Sinonim: litiaza urinară;

cistolitotomie - intervenţie chirurgicală constând din ablaţia unui calcul din vezica urinară;

cistometru - aparat pentru măsurarea presiunii intravezicale. Investigaţiile moderne includ, de asemenea, măsurarea fluxului urinar şi rezultatul presiunii vezicale / studiul fluxului urinar (investigaţie urodinamică) furnizează informaţii despre funcţionarea vezicii urinare;

cistomiază - prezenţa în vezica urinară a unor larve de Muscidae, în special de Anthomia (Fannia) canicularis;

cistopexie - fixare chirurgicală a vezicii urinare (sau a unei părţi a ei), ale cărei mijloace de susţinere şi de suspensie sunt deficiente sau au fost suprimate operator. Sinonim: vezicofixare;

cistoplastie - intervenţie chirurgicală prin care se măreşte capacitatea vezicii urinare prin incorporarea unui segment de intestin;

cistoscopie - examinarea vezicii urinare cu ajutorul unui instrument numit cistoscop, introdus prin uretră. Cistoscopul poate fi construit fie din metal, fie din material flexibil. Când se utilizează un
instrument rigid, acesta prezintă în interiorul său un conduct special care permite trecerea unui electrod de diatermie pentru excizarea polipilor sau o pensă de biopsie;

cistotomie - deschidere operatorie a vezicii urinare, de obicei prin secţionarea peretelui abdominal anterior deasupra simfizei pubiene (cistotomie suprapubiană). Se practică pentru eliminarea calculilor sau excizia tumorilor urinare, sau pentru crearea unei căi de acces la glanda prostată în prostatectomia transvezicală;

cistron - unitate genetică funcţională, reprezentând partea din ADN sau ARN (din virusurile ARN) în care apare un efect cis-trans care determină secvenţa aminoacizilor unui lanţ polipetidic specific. Este constituit din 500-1500 de nucleotide. Cistronul poate fi privit ca echivalentul funcţional al genei;

cit - sufix care introduce în termenii compuşi noţiunea de celulă, al cărui tip este precizat de rădăcină. De exemplu, condrocit (celulă cartilaginoasă), osteocit (celulă osoasă);

cit-, cito - element de compunere care introduce în termeni referirea la: 1. celulă; 2. citoplasmă;

Cipramil. citidină - nucleozid format din citozină si riboză (o pentoză);

citochimie - ştiinţa care se ocupă cu studiul constituţiei chimice a celulei şi a constituenţilor celulari, precum şi cu acela al fenomenelor chimice desfăşurate la nivelul celulelor vii;

citocrom - compus format dintr-o proteină legată de o grupare hem. Citocromii funcţionează ca transportori de electroni în reacţiile biologice de oxido-reducere, în special cele asociate cu mitocondriile în respiraţia celulară;

citofotometrie - studiul compuşilor chimici ai celulelor vii cu ajutorul citofotometrului, un instrument care măsoară intensitatea luminii prin diverse arii colorante ale citoplasmei;

citogenetică - ramură a geneticii care studiază procesele ereditare în corelaţie cu structurile şi evenimentele celulare, îndeosebi legate de număr, morfologie şi comportamentul cromozomilor în mitoză şi meioză, precum şi consecinţele medicale şi evolutive ale anomaliilor cromozomiale;

citokină - moleculă proteică, secretată de celulele sistemului limfoid, având rol de semnal pentru alte celule limfoide. Tipuri de citokine: interleukinele (produse de leucocite), limfokinele (produse de limfocite), interferonii şi factorul de necroză tumorală;

citokineză - procesul de diviziune a citoplasmei celulare, care apare la sfârşitul diviziunii celulare, după diviziunea nucleului, pentru a forma cele două celule fiice;

citoliză - distrugerea sau degenerarea celulelor sub acţiunea unor agenţi chimici, fizici sau biologici;

citologie - ramura biologiei care se ocupă cu studiul complex al celulelor. Examinarea microscopică a celulelor este utilă în diagnosticul multor boli. Aceste celule sunt obţinute prin scarificare, ca în citologia cervicală, prin aspiraţie sau prin colectarea celulelor care se elimină singure (citologia exfoliativă);

citologie prin aspiraţie - aspirarea unor specimene de celule din tumori sau chisturi direct cu un ac, folosind o seringă, apoi se examinează la microscop după preparare prealabilă (prin colorare etc.). Tehnica se foloseşte acum rar, în special pentru tumorile şi chisturile superficiale şi a devenit o ramură specializată a diagnosticului patologic;

citologie prin aspiraţie pe ac subţire - tehnică ce utilizează probe obţinute prin puncţie cu ac subţire pentru a obţine informaţii despre celulele dintr-o tumoră sau dintr-un chist. Este folosită pentru detectarea prezenţei celulelor maligne, în special din nodulii mamari si tiroidieni;

citomegalovirus (CMV) - virus din grupul herpesvirusurilor, care apare frecvent la om, producând simptome minore de răceală comună. La indivizii cu sistemul imunitar compromis (de exemplu, la cei cu cancer sau SIDA), el poate provoca manifestări grave; de asemenea, a fost identificat ca fiind cauza unor malformaţii severe la nou-născuţi din mame care au contractat virusul în timpul sarcinii;

citometru - aparat pentru determinarea numărului de celule dintr-o cantitate dată de lichid, cum ar fi sângele, lichidul cefalo-rahidian sau urina;

citomorfoză - totalitatea transformărilor pe care le suferă o celulă, din momentul formării până la moartea ei;

citopenie - scăderea numărului diferitelor tipuri de celule din sânge;

citoplasmă - substanţă fluidă sau vâscoasă, transparentă sau refringentă, care înconjoară nucleul unei celule;

citostatic - medicament care afectează sau distruge celulele; de obicei, termenul se referă la medicamentele utilizate în tratamentul diferitelor tipuri de cancer. Există mai multe clase de medicamente citostatice: agenţi alkilanţi, antimetaboliţi, antibiotice antraciclinice, alcaloizi de Vinca şi compuşi din platină. Aceste medicamente ameliorează simptomele şi prelungesc viaţa. Citostaticele distrug celulele neoplazice prin interferarea cu diviziunea celulară, dar afectează şi celulele normale, producând efecte secundare, uneori destul de grave: afectarea măduvei osoase, a tegumentului, a mucoasei intestinale şi a ţesutului fetal; dozarea trebuie făcută cu multă atentie;

citotrofoblast - stratul celular intern al trofoblastului;

citozină - bază pirimidinică, prezentă în ADN;

citozom - corpul celular exclusiv nucleul;

Citrobacter - gen de bacterii Gram-negative, anaerobe, în formă de barili, larg răspândite în natură. Pot produce infecţii ale tractului intestinal, urinar, veziculei biliare şi ale meningelor (care, de obicei, sunt secundare), cel mai frecvent la persoane în vârstă, nou-născuţi şi la persoane imunocompromise;

citrulină - aminoacid elaborat în ficat ca produs secundar al transformării amoniacului în uree;

citrulinemie - deficit ereditar al uneia dintre enzimele implicate în descompunerea proteinelor în uree, care are drept consecinţă acumularea în sânge atât a aminoacidului citrulină, cât şi a amoniacului. Copiii afectaţi prezintă deficit de dezvoltare şi retard mental;

ciuperci - încrengătură de plante inferioare, care se reproduc prin spori. Cele comestibile includ atât ciuperci cultivate (Agaricus campestris şi Agaricus bisporus), cât şi specii sălbatice (Cantherellus cibarius şi Lepiota procera). Multe specii sunt otrăvitoare, în special „Cap de mort" şi „Cap de panteră";

ciupire - tehnică folosită în masaj, pentru a tonifica pielea, pentru a îmbunătăţi circulaţia şi a ameliora durerile subiacente;

Clark (nivelurile) - cele cinci niveluri verticale ale tegumentului care sunt penetrate succesiv de un melanom invadant. Acestea sunt: epidermul, dermul papilar, zona de intervenţie, dermul reticular şi ţesutul subcutanat. De obicei, sunt corelate cu grosimea Breslow;

clasă histologică - gradul de diferenţiere al unei tumori, de exemplu al cancerului de sân;

Clasificarea Internaţională a Bolilor - (ICD - International Classification of Disease) listă cu cele mai cunoscute boli şi sindroame, publicată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii la fiecare 10 ani (aproximativ). Este utilizată în majoritatea ţărilor ca principal mijloc de clasificare atât a mortalităţii cât şi a morbidităţii, şi pentru compararea cu ratele mortalităţii şi morbidităţii naţionale şi internaţionale. O altă clasificare, International Classification of Impairments, Disabilities and Handicaps (ICIDH), este în curs de experimentare;

Clasificarea Internaţională a Simptomelor Prostatei (IPSS - International Prostate Symptom Score) chestionar completat de bărbaţii cu simptome de tract urinar inferior, al cărui scor (de la 0 la 35) indică severitatea acestor simptome;

claudicaţie - şchiopătare. Claudicaţia intermitentă este o crampă dureroasă, indusă de efort şi ameliorată de repaus, produsă de irigarea inadecvată în muşchii afectaţi. Apare la nivelul muşchilor gambei şi ai piciorului, ca rezultat al prezenţei unui aterom la nivelul arterelor piciorului. Pulsul la acest nivel este deseori absent, iar piciorul este rece. Trebuie tratat în primul rând ateromul;

claustrofobie - teamă morbidă de spaţii închise;

claustram - fâşie de substanţă cenuşie situată între insula cortexului cerebral si nucleul lenticular;

claviculă - os care ia parte la formarea scheletului umărului. Este un os lung şi pereche situat la limita dintre torace şi gât. Are forma literei „S" culcat. Este formată dintr-un corp şi două extremităţi. Se articulează lateral cu acromionul scapulei, iar medial cu manubriul sternului. Fracturile claviculei sunt frecvente la sportivi; majoritatea cazurilor nu necesită tratament, doar susţinerea greutăţii braţului într-o eşarfă;

clavus - hiperkeratoză circumscrisă, de formă rotundă sau ovalară, datorată acţiunii mecanice de frecare sau de presare a pielii;

clearance - capacitatea specifică a unor organe (rinichi, ficat, plămâni etc.) de prelevare din sânge a unor substanţe endogene sau exogene, prin cantitatea de plasmă depurată de substanţa respectivă în unitatea de timp. Clearance-ul renal este cantitatea virtuală de plasmă depurată complet de o anumită substanţă în timp de 1 minut, ca armare a eliminării acesteia în urină;

cleid-, cleido-, clid-, clido - element de compunere care introduce- în termeni referirea la claviculă. De exemplu, cleidocranial (referitor la claviculă şi la craniu);

cleptomanie - impuls puternic, patologic, de a fura, adeseori în absenţa oricărei atracţii pentru obiectul respectiv. Este adesea asociată cu depresia;

climacterium - încetarea fiziologică a funcţiei genitale şi ansamblul tulburărilor care o însoţesc. 1. Climacterium feminin; 2. climacterium masculin (andropauza) este perioada de involuţie a funcţiei testiculare însoţită de tulburări neurovegetative şi de modificări ale tonusului psihic;

clinocefalie - deformaţie craniană, caracterizată prin aplatizarea sau deprimarea calotei craniene;

clinodactilie - malformaţie congenitală constând din devierea laterală a degetelor mânii, în special la nivelul policelui şi auricularului, devierea producându-se din prima articulaţie; se poate întâlni şi la degetele de la picioare. Poate afecta ambele mâini (sau ambele picioare) şi se poate asocia şi cu alte malformaţii congenitale. Nu necesită tratament;

clinoid - în formă de pat (de exemplu, procesele clinoide);

clipire - acţiune de închidere şi deschidere a pleoapelor, care ajută la curăţarea părţii anterioare a globului ocular şi la împrăştierea lacrimilor. Reflexul de clipire poate fi produs de un zgomot puternic în apropiere: pleoapele se închid involuntar pentru a proteja ochi;

clisma intestinului subţire - (enteroclysis) tehnică de examinare a jejunului şi ileonului prin introducerea unui tub prin cavitatea bucală, esofag şi stomac în intestinul subţire şi injectarea directă de bariu. Astfel, se obţin detalii foarte bune despre mucoasa intestinală, dar este mai puţin confortabilă ca examenul clasic cu bariu. Se foloseşte în mod special pentru diagnosticarea bolilor jejunale, cum ar fi boala celiacă, tumorile şi ocluziile intestinale;

clismă (enema) - formă medicamentoasă lichidă (soluţie sau suspensie) destinată introducerii rectale cu ajutorul unui tub. Clisma evacuatorie (cu săpun sau ulei de măsline) este utilizată pentru eliminarea fecalelor. Clisma terapeutică este utilizată pentru a introduce diverse medicamente în rect (cel mai frecvent, corticosteroizi în tratamentul proctocolitei. Pot fi şi clisme diagnostice;

clismă baritată - metodă de examinare a intestinului gros. Se introduce un tub prin anus în rect, introducându-se sulfat de bariu care ajunge până în cec. Pentru contrastul dublu, este pompat un gaz prin tub, care destinde colonul. Se fac o serie de radiografii, cu pacientul în clino- şi în ortostatism. Clisma baritată este folosită frecvent pentru diagnosticarea cancerului, a polipilor şi a bolilor diverticulare, precum şi pentru evaluarea întinderii afectării mucoasei în boala inflamatorie intestinală. Este parţial înlocuită cu endoscopia;

clition - punct localizat în locul unde planul sagital median întâlneşte centrul marginii superioare a şeii dorsale;

clitoridectomie - excizie chirurgicală a clitorisului;

clitoris - structură erectilă, reprezentând la femeie echivalentul penisului; este ataşat de ramurile ischiopubiene prin două rădăcini (crura), care se întâlnesc în faţa simfizei pubiene pentru a forma corpul clitorisului. Ca şi penisul, intră în erecţie în cazul stimulării sexuale, fiind foarte sensibil;

clitoromegalie - dezvoltare anormală a clitorisului datorită hiperandrogenismului, fie prin creşterea producţiei interne, fie prin administrarea exogenă;

clitrofobie - teamă excesivă de ferestre închise, de aer închis, clivaj (în embriologie) diviziunea zigotului în blastomere. Clivarea zigotului poate fi totală (holoblastic) sau parţială;

clivus - (în anatomie) suprafaţă în pantă. De exemplu, clivus ossis occipitalis este faţa cranială, înclinată, a părţii bazilare a osului occipital; clivus ossis sphenoidalis este suprafaţa oblică a corpului sfenoidal, situată între şaua turcească şi procesul bazilar al osului occipital;

cloacă - la embrionul tânăr, camera endotermală comună intestinului posterior şi alantoidei; mai târziu, se separă în sinusul urogenital şi rect;