clomifene (clomiphene) - compus nesteroidian sintetic care induce ovulaţia şi apoi menstruaţia, la femeile cu insuficienţă ovulatorie; este utilizat în tratamentul sterilităţii. De asemenea, este utilizat pentru a stimula ovulaţia în unele proceduri de concepţie asistată şi pentru a trata unele cazuri de sterilitate masculină;
clon (clonă) - 1. grup de celule (de obicei, bacteriene) care rezultă dintr-o singură celulă prin reproducere asexuată, şi, prin urmare, genetic identice ci celula-părinte; 2. orice organism care derivă dintr-o singură celulă a părintelui său şi, de aceea, identice genetic. Primul animal clonat, născut în anul 1997, a fost realizat prin fuzionarea nucleului somatic provenit de la părinţi cu ovulul denucleat al unui alt animal. Embrionul rezultat a fost implantat în uterul unui al treilea animal; 3. (clonă genetică) grup de gene identice produse prin inginerie genetică. Gena-părinte este izolată utilizând enzime de restricţie şi inserată cu ajutorul unui vector de donare (de exemplu, un bacteriofag) într-o bacterie, în care este replicată;
clonic - referitor la clonus. Termenul este cel mai adesea folosit pentru a descrie mişcările ritmice ale membrelor, care apar în convulsiile epileptice;
Clonorchis - gen de viermi paraziţi din familia Opistorchidae, clasa Trematoda, care sunt paraziţi frecvent întâlniţi în Orientul Îndepărtat, la oameni şi alte mamifere care consumă peşte de apă dulce. Specia Clonorchis sinensis (Distoma japonicum) se poate dezvolta în canalele biliare unde determină boala numită clonorcoză;
clonorcoză - boală parazitară determinată de prezenţa trematodului Clonorchis sinensis în căile biliare. Infestaţia, frecventă în Orientul Îndepărtat, prin consumul de diferite specii de peşte de apă dulce insuficient pregătite termic, care constituie gazda intermediară pentru trematodul implicat. Simptomele includ: febră, dureri abdominale, diaree, hepatomegalie, pierderea apetitului, emaciere şi - în stadiile avansate - ciroză şi icter. Nu există un tratament specific, dar administrarea de praziquantel poate fi eficientă în unele cazuri. Sinonim: clonorchiasis;
clonus - succesiune de contracţii rapide, ritmice, declanşate de elongaţia bruscă, cu menţinerea în tensiune a unor muşchi; apare în stările de eliberare a funcţiilor segmentare reflexe medulare de sub controlul formaţiunilor nervoase superioare;
clor - gaz extrem caustic, de culoare verde-gălbui, care are proprietăţi antiseptice şi de albire. Este utilizat frecvent pentru sterilizarea apei de băut şi pentru purificarea apei din piscine. În concentraţie înaltă, este extrem de toxic. În primul război mondial a fost utilizat ca gaz de luptă. Simbol: Cl;
cloracnee - boală profesională asemănătoare acneei, care apare după contactul regulat cu hidrocarburi clorurate. Aceste substanţe chimice derivă din uleiuri şi gudron; lichidele de răcire şi ungere utilizate în industrie pot, de asemenea, să producă această boală. Se caracterizează prin apariţia pe piele de papule şi pustule, mai ales pe zonele cu păr (de exemplu pe antebraţe). Verucile şi cancerul cutanat pot apărea după mai mulţi ani de expunere la aceste substanţe chimice;
cloralhidrat - compus al clorului cu acţiune sedativă şi hipnotică; se administrează pe cale bucală sub formă de sirop, în special la copii şi persoanele în vârstă, pentru a induce somnul. Derivatul său, cloraibetaina, este sub formă de tablete. Greţurile, vărsăturile şi alte efecte secundare gastro-iritestinale limitează utilizarea acestui medicament. Utilizarea prelungită poate duce la dependenţă;
cloramfenicol - antibiotic izolat din bacteria Streptomyces venezuelae, dar care este produs şi sintetic; este eficient împotriva multor categorii de microorganisme. Cu toate acestea, datorită efectelor sale adverse grave, în special afectarea măduvei osoase, utilizarea sa este rezervată doar infecţiilor grave (de exemplu, febra tifoidă), în care antibioticele mai puţin toxice nu sunt eficiente. De asemenea, este utilizat sub formă de instilaţii oculare, în tratamentul conjunctivitelor bacteriene;
clorinare - procedeu de dezinfecţie prin clor, utilizând fie clorul gazos, fie substanţele clorigene. Termenul se foloseşte în special pentru clorinarea apei cu scopul distrugerii microorganismelor patogene. Sinonim: clorizare;
clorofilă - substanţă organică de culoare verde, care se găseşte în frunzele plantelor verzi şi în unele bacterii; ea absoarbe lumina pentru a produce energie pentru sinteza carbohidraţilor din dioxid de carbon şi apă (fotosinteza). Cele două forme majore de clorofilă, a şi b, sunt formate din complexul porfirină / magneziu;
cloroform - lichid volatil, utilizat- în trecut ca anestezic general. Deoarece produce afectarea ficatului şi aritmii cardiace, cloroformul este utilizat doar în concentraţii scăzute ca agent conservam şi odorizator, în tratamentul meteorismului şi în unguente ca substanţă iritantă locală;
cloropsie - tulburare a vederii în care obiectele privite apar colorate în verde; este un simptom rar al intoxicaţiei digitalice. Sinonim: cloropie;
clorură de potasiu - sare de potasiu folosită pentru a preveni şi trata deficitul de potasiu, în special în timpul tratamentului cu unele diuretice. Se administrează pe cale bucală sau injectabilă; după administrarea orală poate apărea o iritaţie a sistemului digestiv;
clorură de sodiu - o sare de sodiu care este prezentă în toate ţesuturile; are rol important în menţinerea balanţei electrolitice a organismului. Soluţia de clorură de sodiu este baza terapiei de înlocuire de lichide după intervenţii chirurgicale şi pentru tulburări însoţite de depleţie de sare (cum ar fi şocul sau deshidratarea). De asemenea, clorura de sodiu este constituent de bază al terapiei de rehidratare orală. Sinonim: sarea comună;
Clostridium - gen de bacterii din familia Bacillaceae cuprinzând bacili Gram-pozitivi, în general mobili, anaerobi, care produc spori, larg răspândiţi în natură. Multe specii sunt patogene producând exotoxine puternice. Clostridium botulinum (bacilul botulinic) este larg răspândit în sol, putând fi găsit şi în intestinul animalelor domestice; se poate dezvolta în alimentele conservate defectuos, producând o toxină care cauzează botulismul; în formă extrem de diluată, această toxină este utilizată astăzi în tratamentul spasmelor musculare. Clostridium histolyticum, Clostridium oedematiens şi Clostridium septicum produc gangrena gazoasă când infectează plăgile. Clostridium tetani (bacilul tetanic) apare în sol şi în tractul digestiv al omului şi animalelor. Poate produce tetanosul, datorită elaborării în plăgi a unei neurotoxine puternice. Specia Clostridium perfringens (bacilul Welch) este larg răspândită în natură, putând produce gangrena gazoasă sau toxiinfecţii alimentare. Dezvoltarea speciei Clostridium difficile, care trăieşte în intestinul gros a omului, apare ca o complicaţie a tratamentului antibiotic, producând o afecţiune specifică - colita pseudomembranoasă, care poate pune viaţa în pericol dacă nu este tratată prompt;
Clutton (articulaţia) - exsudat articular dureros care apare în copilărie, de obicei în articulaţia genunchiului, produs de inflamaţia membranei sinoviale, datorită sifilisului congenital;
coafaj pulpar - procedeu de acoperire a unei pulpe dentare expuse după un traumatism, de exemplu, cu un medicament (frecvent bazat pe hidroxid de calciu), după care se poate executa restauraţia;
coagul - masă solidă formată ca rezultat ai coagulării sangvine fie în vasele sangvine şi inimă, sau în altă parte. Coagulul sangvin constă într-o reţea de fibrină în care sunt prinse diverse celule sanguine. Sinonim: cheag sangvin;
coagulant - substanţă care favorizează transformarea sângelui din starea lichidă în stare solidă;
coagulare sangvină - proces prin care sângele trece din stare lichidă în stare solidă. Procesul poate fi iniţiat prin contactul sângelui cu suprafaţa exterioară (sistem intrinsec) sau cu ţesuturi lezate (sistem extrinsec). Aceste sisteme implică interacţiunea multor substanţe (factori de coagulare) şi intervin în producţia enzimei trombină, care transformă proteina solubilă din sânge fibrinogen în proteină insolubilă fibrină. Coagularea sangvină este un mecanism esenţial în oprirea hemoragiilor (hemostază);
coagularea intravasculară diseminată - (DIC - disseminated intravascular coagulation) sindrom hemoragic caracterizat prin formarea de cheaguri în vasele sangvine mici, ca răspuns la o boală sau injurie, cum ar fi infecţiile severe, malignităţi, leucemie acută, arsuri, traumatisme severe, abruptio placentae sau moarte fetală intrauterină. Hiperstimularea mecanismelor coagulării duce la coagularea sangvină generalizată şi prăbuşirea factorilor coagulării. Consecinţa deficitului factorilor coagulării duce la hemoragii spontane. Transfuzia de plasmă se face pentru a înlocui factorii de coagulare pierduţi; tratamentul cauzei subiacente este esenţial pentru supravieţuire;
coagulază - enzimă elaborată de diverse bacterii din genul Staphylococcus, care produce coagularea sângelui. Prezenţa coagulării reprezintă unul din principalele criterii de clasificare a stafilococilor;
coajă - denumire populară pentru o crustă sau sânge uscat, ser sau puroi, care apare în procesul de vindecare a unei răni, plăgi tăiate sau excoriaţii;
coarctaţie de aortă - malformaţie congenitală a aortei, care duce la strâmtorări sau întreruperi ale vasului. Cel mai frecvent loc de apariţie a coarctaţiei este imediat după originea arterei subclaviculare stângi. Se manifestă prin hipertensiune arterială în jumătatea superioară a organismului şi membrele superioare, şi hipotensiune arterială la nivelul membrelor inferioare. Tratamentul este chirurgical;
coastă - os lung, pereche, curbat, fără canal medular, ce ia parte la formarea scheletului toracelui, care protejează cordul, plămânii şi alte organe. Sunt în număr de 24, câte 12 de fiecare parte, şi au poziţie oblică, extremităţile posterioare fiind situate mai sus decât cele anterioare. Posterior se articulează cu coloana vertebrală toracică. Primele şapte perechi de coaste, numite coaste adevărate, se articulează prin intermediul cartilajului costal cu sternul; următoarele trei perechi, numite coaste false, se articulează cu sternul prin intermediul cartilajului costal al perechii a şaptea. Ultimele două perechi de coaste, numite coaste flotante, sunt mai scurte, astfel că extremitatea lor anterioară este liberă. Denumire anatomică: costa;
Coats (boala) - anomalie congenitală a vaselor sangvine retiniene, caracterizată prin exsudate masive, hemoragii, depozite pigmentare, cu evoluţie progresivă lentă spre pierderea vederii;
cobalt - metal bivalent, prezent în cantităţi mici în organism, care intră în constituţia ciancobalaminei şi intervine în funcţia unor sisteme enzimatice. Stimulează eritropoieza. Radioizotopul artificial cobalt-60 sau radiocobaltul este un puternic emiţător de radiaţii gamma, fiind utilizat în tratamentul unor forme de cancer. Cobaltul ia parte la formarea moleculei de vitamină B12. Simbol: Co;
cobalt-crom - aliaj argintiu al cobaltului cu cromul utilizat în stomatologie ca schelet metalic pentru protezele parţiale;
cocaină - alcaloid izolat din frunzele arborelui de coca (Erythroxylon coca) sau obţinut prin sinteză; are efect anestezic local Ia nivelul ochilor, urechii, nasului şi faringelui (utilizat uneori 絜 chirurgie la acest nivel). De asemenea, are acţiune vasoconstrictoare pe locul aplicării şi, de aceea, nu este nevoie de asocierea cu adrenalină. Deoarece stimulează sistemul nervos central şi poate duce la apariţia dependenţei, cocaina a fost 絜locuită cu alte anestezice mai sigure;
cocainism - intoxicaţie acută cu cocaină caracterizată prin stare de excitaţie, halucinaţii vizuale, zoopsihie, tahicardie, ameţeli, convulsii, jenă respiratorie;
cocancerigen - agent care favorizează şi completează efectul unui agent cancerigen. Sinonim: cocarcinogen;
coccidioidomicoză - boală infecţioasă produsă prin inhalarea sporilor de Coccidioides immitis. La 60% dintre pacienţi, infestaţia nu produce simptome. Forma primară evoluează benign, cu simptomatologie asemănătoare gripei, care de obicei se rezolvă în aproximativ 8 săptămâni. La unii pacienţi, boala începe progresiv şi se aseamănă tuberculozei. Forma severă sau progresivă se tratează cu amfotericină administrată intravenos. Afecţiunea este endemică în zonele de deşert din America de Nord şi de Sud, în special în sud-vestul SUA, nordul Mexicului şi nordul Argentinei;
coccigodinie - sindrom caracterizat prin dureri violente, cu aspect nevralgic, în regiunea coccigiană şi iradieri în teritoriile învecinate. Sinonim: coccidinie;
coccis (coccyx) - ultimul os al coloanei vertebrale, format din unirea celor patru vertebre coccigiene rudimentare, rezultând , un os triunghiular care se articulează cu osul sacrum;
coccus (pl. cocci) - bacterie de formă sferică;
cochlea (cohlee) - cavitate a urechii interne, care se aseamănă cu o cochilie de melc şi care conţine organele principale ale auzului. Ea descrie două ture şi jumătate în jurul unei coloane centrale, numită modiolus sau columela, formând canalul spiral (canalis spiralis cochleae). Vibraţiile trec din urechea medie prin cohlee, diferitele frecvenţe producând vibraţia diferitelor regiuni ale membranei bazilare; sunetele înalte produc vibraţia regiunii vecine cu urechea medie; sunetele joase produc vibraţia în regiunile din vârful spiralei. Organul lui Corti este situat în interiorul canalului cohlear, pe membrana bazilară, şi conţine celule senzoriale auditive; deasupra organului lui Corti se găseşte membrana tectoria. Când membrana bazilară vibrează, celulele senzoriale încep să se deformeze şi transmit impulsul nervos la creier prin nervul cohlear;
Cockayne (sindromul) - afecţiune ereditară (autosomal recesivă), asociată cu trisomia 20. Manifestările clinice constau în epidermoliză buloasă, nanism, retardare mentală şi degenerare pigmentară a retinei;
cocobacil (coccobaccillus) - formă de trecere între coc şi bacii, mărimea axului longitudinal depăşind cu puţin mărimea diametrului transversal. Exemple sunt: Bacteroides. şi Brucella;
cod genetic - sistem prin care informaţia genetică, ce este conţinută sub formă chimică în ADN-ul nucleelor celulelor, poate comanda sinteza proteinelor constitutive ale materiei vii. Această informaţie determină secvenţa de aminoacizi în fiecare proteină. Codul genetic este exprimat prin secvenţa bazelor nucleotidice în molecula de acid nucleic, o unitate de trei baze consecutive (un codon) codând fiecare aminoacid. Codul este translatat în proteine de către ribozomi. Orice schimbare în codul genetic duce la inserţia incorectă a unui aminoacid în lanţul de proteine, rezultând apariţia unei mutaţii genetice;
Codman (triunghiul lui) - arie triunghiulară de os nou format, vizibilă la examenul radiologic la marginea unei tumori osoase maligne, ca rezultat al ridicării periostului de către ţesutul malign. Cel mai frecvent, apare în osteosarcoame;
codon - unitate a codului genetic formată din secvenţa a trei nucleotide ARN-m, care codifică un aminoacid. Dintre cei 64 de codoni, 61 sunt implicaţi direct în sinteza proteinelor, iar 3 sunt semnale de oprire a sintezei;
coeficient de inteligenţă - (IQ - intelligence quotient) un indicator al dezvoltării intelectuale. În copilărie şi în viaţa adultă, el reprezintă capacitatea intelectuală în relaţie cu restul populaţiei; în copilărie, poate, de asemenea, să reprezinte ritmul de dezvoltare (vârsta mentală ca procent al vârstei cronologice). Majoritatea testelor de inteligenţă sunt construite astfel încât IQ în populaţia generală are o medie de 100 şi o deviaţie standard de aproximativ 15;
coenzimă - compus organic proteic, prezent într-o enzimă, care are rol esenţial în reacţiile catalizate de aceasta. Coenzimele, care adesea conţin în structura lor moleculară vitamine din complexul B, includ coenzima A, FAD şi NAD;
coenzimă A (coA) - nucleotid care conţine acid pantotenic, cu rol important în ciclul Krebs şi în metabolismul acizilor raşi;
cofactor - substanţă neproteică, ce trebuie să fie în cantităţi corespunzătoare pentru ca o enzimă să poată acţiona. Cofactorii includ coenzimele şi ionii metalici (de exemplu, ionii de sodiu sau de potasiu);
Cogan (sindromul) - afecţiune caracterizată prin prezenţa keratitei şi a iridociclitei asociate cu acufene, vertij şi surditate progresivă de percepţie bilaterală;
cogniţie - procesul mental prin care se realizează cunoaşterea. Include percepţia, judecata, creativitatea şi, posibil, intuiţia;
cohlear (nervul) - nerv care leagă urechea internă de creier, transmiţând impulsurile nervoase legate de auz. Face parte din nervul vestibulocohlear (perechea a VlII-a de nervi cranieni);