coilonichie - malformaţie a unghiilor, prezentând faţa exterioară concavă. Este frecventă în anemiile cu deficit de fier, dar cauza este necunoscută. Orice afecţiune subiacentă trebuie tratată;

coitus - contactul sexual între un bărbat şi o femeie în timpul căruia penisul în erecţie intră în vagin, unde se produce ejacularea;

Coitus interruptus - (coit întrerupt, coit incomplet) este o metodă contraceptivă în care penisul este scos din vagin înainte de ejaculare. Metoda este nesigură (10-20 de sarcini/an) şi poate duce la dizarmonie sexuală şi anxietate la unul sau la ambii parteneri. Sinonime: copulaţie, coit;

col chirurgical - (collum chirurgicum) partea prin care epifiza humerusului se uneşte cu diafiza acestuia. Cele mai frecvente fracturi ale humersului se întâlnesc la nivelul colului chirurgical; tot aici se produce dezlipirea traumatică a epifizei care este caracteristică la copii şi tineri, deoarece epifiza superioară şi diafiza se sudează abia la vârsta de 20-25 de ani;

colagen - proteină care reprezintă constituentul principal al ţesutului conjunctiv fibros (ce formează, de exemplu, tendoanele). Colagenul se găseşte, de asemenea, în tegumente, oase, cartilaje şi ligamente. Este relativ inelastic, dar foarte rezistent la extindere;

colagog - medicament care stimulează eliminarea secreţiilor biliare din veziculă şi căile biliare extrahepatice în duoden;

colangiocarcinom - tumoră malignă a căilor biliare. Apare în special la joncţiunea celor două canale biliare principale în ficat, ducând la apariţia icterului obstructiv;

colangiografie - examinare radiologică a canalelor biliare, utilizată pentru a descoperi sediul şi natura unei obstrucţii a acestora sau pentru a confirma prezenţa unor calcului biliari. Pentru efectuarea colangiografiei se poate injecta o substanţă de contrast în circuitul sangvin (colangiografia intravenoasă); substanţa de contrast se poate injecta direct în ficat (colangiografia percutanată transhepatică), direct în canalele biliare în timpul intervenţiei chirurgicale (colangiografia intraoperatorie), sau se poate injecta prin orificiul duodenal al canalului biliar, cu ajutorul unui duodenoscop (colangiopancreatografia retrogradă endoscopică);

colangiolită - inflamaţia canaliculelor biliare;

colangiom - tumoră întâlnită rar, cu origine în canalele biliare;

colangiopancreatografia transhepatică percutanată (PTC - percutaneous transhepatic cholangiopancreatography) - tehnică pentru vizualizarea canalelor biliare şi pancreatice cu ajutorul unei substanţe radioopace, introdusă printr-un cateter inserat în aceste canale de la suprafaţa corpului;

colangiopancreatografie endoscopică retrogradă (ERCP - endoscopic retrograde cholangiopancreatography) - tehnică prin care un cateter este introdus, cu ajutorul unui duodenoscop, în ampula lui Vater a canalului biliar comun; apoi este injectată o substanţă radioopacă pentru a vizualiza radiologic canalul pancreatic şi canalele biliare. Această metodă este larg utilizată în diagnosticul icterului obstructiv şi al bolilor pancreatice;

colangită - inflamaţia canaliculelor biliare. Apare, de obicei, în caz de obstrucţie biliară, în special cu calculi, sau după o intervenţie chirurgicală pe canalele biliare. Simptomele includ: febră intermitentă, de obicei însoţită de frisoane, şi icter intermitent (combinaţie cunoscută ca triada Charcot). Tratamentul iniţial constă în administrare de antibiotice, dar rezolvarea obstrucţiei este esenţială pentru vindecarea completă. O posibilă complicaţie este abcesul hepatic, iar recurenţa episoadelor de colangită poate duce la apariţia cirozei biliare secundare. Colangita sclerozantă este o complicaţie caracteristică, dar rară, a colitei ulcerative, în care toate canalele biliare sunt îngustate;

colateral - 1. accesoriu sau secundar; 2. ramură a unei structuri (de exemplu, a unei fibre nervoase), care formează un unghi de 90° cu trunchiul principal;

colchicină - medicament - obţinut din bulbutuberii şi seminţele plantei Colchicum autumnale (Brânduşă), şi care este utilizat pentru ameliorarea durerii în crizele de gută şi în prevenirea celor de poliserozită. Se administrează pe cale bucală; efectele adverse frecvente sunt: greţuri, vărsături, diaree şi dureri abdominale;

colecistectomie - excizie chirurgicală a veziculei biliare, de obicei ca tratament al colecistitei sau calculilor biliari. În trecut, se efectua prin laparotomie; astăzi, se efectuează prin laparoscopie (colecistectomie percutanată laparoscopică);

colecistenterostomie - procedură chirurgicală în care vezicula biliară este legată de intestinul subţire. Este efectuată pentru a permite bilei să ajungă de la ficat în intestin atunci când canalul biliar comun este obstruat dintr-o cauză ireversibilă;

colecistită - inflamaţie a veziculei biliare;

Colecistită acută - este produsă de o infecţie bacteriană şi se caracterizează prin febră şi durere biliară acută. De obicei, se tratează cu antibiotice şi repaus;

Colecistită cronică - este, adesea, asociată cu prezenţa calculilor biliari şi produce episoade recurente de dureri în abdomenul superior. Se asociază uneori cu proliferare glandulară colecistică - îngroşarea pereţilor veziculei biliare şi modificări epiteliale (formaţiuni criptice, hipertrofie). Infecţiile bacteriene recidivante pot fi cauza colecistitei cronice, dar, de asemenea, poate fi important şi procesul fizic de formare a calculilor biliari. Tratamentul constă în colecistectomie;

colecistoduodenostomie - tip de colecistoenterostomie, în care vezicula biliară este legată de duoden;

colecistogastrostomie - tip de colicistoenterostomie în care vezicula biliară este legată la stomac. Astăzi se practică rar;

colecistografie - examen radiologie al veziculei biliare. Se administrează pe cale bucală o substanţă de contrast, care este absorbită în intestin, excretată de ficat în bilă şi concentrată în Vezicula biliară. Imaginea radiologică (colecistograma) a veziculei biliare indică dacă aceasta funcţionează sau nu; de asemenea, calculii biliari pot fi vizualizaţi prin contrast (neopaci) cu aria din jur. Se poate administra o masă bogată în grăsimi pentru a demonstrat capacitatea veziculei biliare de a se contracta. Această tehnică este astăzi destul de des înlocuită cu examinarea ultrasonografică (ecografia);

colecistokinină - hormon secretat de celulele duodenale, ca răspuns la prezenţa de alimente parţial digerate în duoden. Produce contracţia veziculei biliare şi expulzia bilei în intestin, determinând stimularea producerii de enzime digestive de către pancreas. La nivelul creierului, colecistokinina funcţionează ca neurotransmiţător, fiind implicaţi în controlul senzaţiei de saţietate;

colecistotomie - intervenţie chirurgicală în care este deschisă vezicula biliară, de obicei pentru extragerea calculilor biliari. Se practică doar atunci când colecistectomia este impracticabilă sau riscantă;

colectomie - extirparea operatorie a colonului. În colectomia totală, se extirpă colonul în totalitate, practicată cel mai frecvent pentru colitele extinse; colectomia parţială reprezintă extirparea operatorie a unei porţiuni de colon, practicabilă numai în porţiunile prevăzute cu mezou;

coledocolitiază - prezenţa de calculi în canalul biliar comun. De obicei, calculii se formează în vezicula biliară şi migrează în canalul biliar comun, dar se pot forma chiar în acesta după colecistectomie;

coledocotomie - intervenţie chirurgicală în care este deschis canalul biliar comun, pentru a-l examina sau pentru a extrage un calcul prezent la acest nivel. De obicei, se efectuează împreună cu colecistectomia sau când calculul se formează după colecistectomie;

colelitiază - prezenţa de calculi în vezicula biliară;

colelitotomie - extragerea unui calcul prin colecistectomie;

coleretic - agent care stimulează secreţia bilei de către ficat şi, prin aceasta, crescând fluxul biliar;

colereză - fenomenul de producere a bilei de către ficat. Sinonim: choleresis;

colestază - staza provocată de întreruperea scurgerii bilei din căile biliare în intestin, rezultând apariţia icterului obstructiv. Cauza blocării poate fi un calcul (obstrucţie biliară extrahepatică) sau o boală hepatică, cum ar fi cea cauzată de medicamentul chlorpromazine la unii indivizi susceptibili (colestaza intrahepatică); de asemenea, poate apărea ocazional în timpul sarcinii. Simptomele constau în icter, urine închise la culoare, materii fecale decolorate şi, de obicei, prurit. Sinonim: cholestasis;

colesteatom - formaţiune tumorală chistică care conţine celule epiteliale moarte şi care poate apărea la nivelul urechii medii, putând eroda osul mastoid. Netratat, poate duce la apariţia meningitei sau a abcesului cerebral. Rareori, poate fi congenital la nivelul osului temporal sau în sistemul nervos central;

colesterol - derivat sterolic monoalcoolic prezent în sânge şi în majoritatea ţesuturilor, în special în ţesutul nervos. Colesterolul şi esterii săi sunt constituenţi importanţi ai membranelor celulare şi reprezintă precursorii majorităţii hormonilor steroidieni şi ai sărurilor biliare. Aportul dietetic este de 500-1.000 mg/zi. Colesterolul este sintetizat în organism din acetat, în special la nivelul ficatului; concentraţia sangvină normală este de 140-300 mg/100 ml (3,6-7,8 mmol/l).

Un nivel crescut al colesterolului în sânge (hipercolesterolemie) este adesea asociat cu ateromul, al cărui component major este colesterolul. Hipercolesterolemia şi ateromul care rezultă sunt asociate cu un aport alimentar bogat în grăsimi saturate şi colesterol.

Totuşi, cercetările recente arată că afectarea vaselor sangvine este produsă de nivelurile crescute (mai mult de 4,4 mmol/I) de lipoproteine cu densitate joasă (LDL), una din formele sub care este transportat colesterolul în curentul sangvin, în forma sa oxidată. De aceea, creşterea aportului dietetic de antioxidanţi pare să protejeze împotriva aterosclerozei.

Persoanele cu hipercolesterolemie primară (sau familială) prezintă un defect genetic produs de lipsa receptorilor LDL care îndepărtează colesterolul din fluxul sangvin. Există medicamente care scad nivelul de colesterol seric şi de LDL. Colesterolul este, de asemenea, un constituent al calculilor biliari, colesteroloză formă de colecistită cronică în care cristale mici de colesterol se depun în peretele intern al veziculei biliare, fiind asemănătoare seminţelor de căpşune (colesteroloza flotantă). Aceste mici cristale se pot mări, devenind calculi biliari;

colestiramină (cholestyramine) - medicament care fixează sărurile biliare pentru a fi excretate. Se administrează pe cale bucală pentru a ameliora efectele iritante ale sărurilor biliare (de exemplu, pruritul care apare în icterul obstructiv), pentru a trata diareea şi pentru a scădea nivelurile sangvine de colesterol şi alte grăsimi la pacienţii cu hiperlipidimie. Efectele sale adverse frecvente includ: constipaţie, pirozis şi greţuri;

colică - durere abdominală violentă, adesea cu caracter spasmodic. Colica infantilă este frecventa la sugari, datorită prezenţei de gaze în intestin asociate cu dificultăţi de alimentaţie. Colica intestinală este datorată obstrucţiei parţiale sau complete a intestinului sau constipaţiei. Colica intestinului subţire se simte în abdomenul superior; colica intestinului gros se simte în abdomenul inferior. Denumire medicală: enteralgie, tormina;

colică biliară - durere care apare datorită obstrucţiei veziculei biliare sau a canalului biliar comun, de obicei printr-un calcul. Durerea, care este foarte puternică, este localizată în abdomenul superior (în epigastru sau în hipocodrul drept). Adesea, apare după aproximativ o oră după o masă (de obicei, bogată în grăsimi), poate persista câteva ore şi este constantă în intensitate (spre deosebire de alte tipuri de colică). De cele mai multe ori, este însoţită de vărsături;

colimator - instrument optic pentru vizarea unei direcţii (pentru localizarea unei tumori prin identificarea concentraţiei de raze gamma emise de substanţele radioactive injectate);

colină - compus bazic important în sinteza fosfatidilcolinei (lecitină) sau altor fosfolipide, şi a acetilcolinei. De asemenea, este implicată în transportul lipidelor în organism. Colina este considerată de unii o vitamină, dar, deşi este esenţială pentru viaţă, poate fi sintetizată în organism;

colinergic - 1. termen care descrie o fibră nervoasă care eliberează acetilcolină ca neurotransmiţător; 2. receptor asupra căruia acţionează aceticolina pentru a primi un mesaj de la fibrele colinergice; 3. medicament care are acţiune similară cu a acetilcolinei;

colinesterază - enzimă care descompune esterii colinei în colină şi component acid. Un exemplu este acetilcolinesteraza, care descompune neurotransmiţătorul acetilcolină în colină şi acid acetic. Se găseşte în toate sinapsele nervilor colinergici, unde descompune acetilcolina eliberată în timpul transmiterii impulsului nervos, astfel încât impulsul următor să poată trece. Alte colinesteraze se găsesc în sânge sau alte ţesuturi;

colir - formă farmaceutică lichidă, folosită în instilaţii conjunctivale pentru tratamentul bolilor oculare;

colistină - antibiotic care se administrează pe cale bucală pentru a steriliza colonul înaintea unei intervenţii chirurgicale. Colistină este un amestec de substanţe antimicrobiene produse de bacteria Bacillus polymyxa;

colită - inflamaţie a colonului. Simptomele frecvente sunt: diaree, uneori cu mucus sau sânge, şi dureri în abdomenul inferior. Se diagnostichează prin sigmoidoscopie sau clismă baritată. Poate fi datorată infestaţiei cu Entamoeba histolylica (colita amoebiană) sau infecţiilor bacteriene (colită infecţioasă); poate apărea, de asemenea, în boala Crohn (colita Crohn). Întreruperea parţială sau totală a irigării sangvine la nivelul colonului poate cauza colita ischemică. Colita ulcerativă (proctocolita idiopatică), care aproape întotdeauna afectează rectul, se poate extinde şi la colon, care se inflamează şi se ulcerează. Cauza este necunoscută. Variază ca severitate de la lună la lună şi recidivează chiar sub tratament medicamentos, care include corticosteroizi şi medicamente care conţin acid 5-aminosalicilic (sulfasalazine, mesalazine şi alsalazine, sub formă de tablete sau în clismă) şi repaus la pat. Colitele severe, permanente sau extensive, pot fi tratate chirurgical. Diareea sau durerea care apar în lipsa inflamaţiei sunt adesea datorate colitei mucoase;

colită ulcerativă - inflamaţie şi ulceraţie a colonului şi a rectului;

Colles (fractura) - fractură a epifizei distale a radiusului, care este dislocată spre înapoi şi în sus, producând deformarea „în furculiţă". Avulsia procesului stiloid ulnar se întâmplă de asemenea. Cel mai frecvent este cauzată de o cădere cu mâna în extensie. Osul este aşezat în poziţie normală sub anestezie şi se aplică un aparat gipsat pentru aproximativ 6 săptămâni. Complicaţiile constau în deformarea şi blocarea articulaţiei mâinii;

colliculus (pl. colliculi) - termen folosit în anatomie pentru formaţiuni proeminente mici. De exemplu: coliculii cvadrigemeni (superiori şi inferiori) formează tectum-ul mezencefalic;

coloană vertebrală - coloană flexibilă osoasă, care se întinde de la bâza craniului la partea inferioară a trunchiului. Ea conţine şi protejează măduva spinării, se articulează cu craniul (prin atlas), cu coastele (prin vertebrele toracice) şi cu centura pelviană (prin sacru). Este formată din vertebre care sunt legate între ele prin discuri fibrocartilaginoase şi ligamente. Coloana vertebrală a nou-născutului conţine 33 de vertebre: 5 cervicale, 12 toracice, 5 lombare, 5 sacrale şi 4 coccigiene. La adult, vertebrele sacrale şi cele coccigiene sunt unite, formând două oase distincte (sacrum şi, respectiv, coccisul); de aceea, coloana vertebrală a adultului este formată din 26 de vertebre. Denumire anatomică: rachis;

coloboma - malformaţie congenitală a ochiului constând dintr-o fisură localizată la nivelul pleoapelor, irisului, coroidei sau retinei; poate interesa şi faţa, întinzându-se vertical de la buza superioară la pleoapa inferioară. Coloboma auris este o malformaţie a urechii externe, produsă de o deficienţă a scobiturii hiomandibulare, având ca rezultat o fisură între tragus şi antitragus;

colodiu - soluţie etero-alcoolică de nitroceluloză, folosită ca topic pentru a susţine unele pansamente sau pentru a proteja părţile de tegument bolnave, precum şi pentru confecţionarea membranelor şi sacilor de colodiu, larg folosiţi în inframicrobiologie pentru ultrafiltrare;

colon - parte a intestinului care începe la nivelul cecului şi se termină la joncţiunea rectosigmoidiană. Este împărţit în patru segmente: colon ascendent, transvers, descendent şi sigmoidian. Colonul nu are funcţie de digestie, dar la nivelul său se absorb cantităţi mari de apă şi electroliţi din alimentele nedigerate care au trecut din intestinul subţire. Prin mişcări peristaltice, conţinutul deshidratat este împins în rect;

colonie - grup de microorganisme, de obicei bacterii sau drojdii, care se consideră că provin dintr-o singură celulă mamă. Coloniile bacteriene puse să se dezvolte pe anumite medii diferă ca aspect, formă, culoare, transparenţă, înălţime şi textura suprafeţei, în funcţie de specie. Acest lucru este utilizat ca mijloc de identificare;

colonosocopie - tehnică de examinare a interiorului întregului colon şi a rectului utilizând un instrument cu fibre optice flexibil prevăzut cu o sursă de iluminare sau cu o video-cameră (colonoscop), care se introduce prin anus şi este ghidat spre colon sub control radiologic. Prin această metodă se pot obţine fragmente de mucoasă pentru examinare microscopică sau se pot exciza polipii utilizând o ansă diatermică;

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

RECENT

Urzica, proprietăți curativeUrzica, proprietăți curative
25.03.2019

Urzica este curativă începând de la rădăcină, continuând cu tulpina și frunzele și terminând cu florile.
Urzica prezintă numeroa [ ... ]

Gălbenele, beneficiiGălbenele, beneficii
25.03.2019

Gălbenelele sunt plante recunoscute pentru frumoasa culoare galbenă a florilor pe care acestea le produc.
Beneficiile gălbenelelor Uz i [ ... ]

Rostopasca - o plantă cu multiple proprietăți curativeRostopasca - o plantă cu multiple proprietăți curative
25.03.2019

Rostopasca este o plantă cu multiple proprietăți curative, recunoscută și folosită pentru efectele sale vindecătoare încă din antic [ ... ]

Impetigo, o infecție contagioasă a pieliiImpetigo, o infecție contagioasă a pielii
25.03.2019

Impetigo este o infecție contagioasă a pielii, care afectează mai ales copiii și nou-născuții. Se prezintă sub forma unor vezicule ro [ ... ]

Apendicita - urgență chirurgicală abdominalăApendicita - urgență chirurgicală abdominală
22.03.2019

Apendicita este cea mai frecventă urgență chirurgicală abdominală, și constă în inflamația apendicelui. Această afecțiune apare f [ ... ]

Xeroftalmia, sindromul ochilor uscațiXeroftalmia, sindromul ochilor uscați
22.03.2019

Sindromul ochilor uscați, numit și keratoconjunctivită uscată sau xeroftalmia, apare și din cauza lipsei îndelungate de lubrifiere și [ ... ]

Gripa, un debut brusc și violentGripa, un debut brusc și violent
20.03.2019

Gripa este o boală severă care determină niveluri ridicate ale mortalității. Se estimează că circa 5% și 15% din populația globului [ ... ]

Depresia, simptome și cauzeDepresia, simptome și cauze
20.03.2019

Stările depresive ce durează perioade îndelungate de timp nu sunt normale. În plus, de multe ori ele sunt cauzate doar de o tulburare a  [ ... ]

Alte articole...
2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment