Dupuytren (contractura) - diformitate în flexie a degetelor de la mână (frecvent inelarul şi degetul V) cauzată de contractura fasciei palmare. Se tratează prin excizie chirurgicală a ţesutului contractat şi fibrozat;

dura mater - stratul extern al meningelui conjunctiv, situat între canalul osos craniovertebral (pe care îl căptuşeşte) şi membrana arahnoidă. Este formată din două straturi aderente, cel extern fiind identic cu periostul osos. Stratul intern formează la interiorul emisferelor cerebrale falx cerebri şi la interiorul cerebelului tentorium-ul. Un strat subţire de lichid (dar nu lichid cefalorahidian) separă stratul intern al durei mater de arahnoidă;

dural - referitor la sau afectând dura mater;

durere - senzaţie subiectivă complexă, reflectând afectarea tisulară, reală sau posibilă, şi răspunsul afectiv la aceasta. Durerea acută este durerea care durează (sau se anticipează că durează) o perioadă scurtă, tipic < 1 lună. Este deseori asociată cu anxietate şi hiperreactivitatea sistemului nervos simpatic. Durerea cronică este definită ca durerea persistând > 1 lună sau durere persistând sau reapărând după 3 luni, sau durere asociată cu leziune tisulară progresivă. Durerea somatogenă (organică) este durerea explicată printr-o cauză organică. Durerea psihogenă apare fără o patologie organică asociată. Durerea somatică poate fi nociceptivă (declanşată prin activarea fibrelor nervoase senzitive. Când sunt afectaţi nervii somatici, durerea este resimţită tipic, ca durere continuă sau ca presiune) sau neuropatică (se produce prin disfuncţionalităţi în sistemul nervos; se crede că este declanşată de procese somatosenzitive aberante în sistemul nervos periferic, în sistemul nervos central sau în ambele);

durere facială atipică - nevralgie de cauză necunoscută, caracterizată prin durere la nivelul feţei care nu respectă distribuţia nervilor Poate fi legată de stări de stres şi, în unele cazuri, pare a fi asociată cu o deficienţă de tiramină. Tratamentul poate consta în administrarea de antidepresive;

durere în repaus - durere, în special la nivelul picioarelor, care indică un grad înalt de ischemie;

durere post-natală - durere cauzată de contracţiile uterine după naştere, în special în timpul alăptării, datorită eliberării hormonului oxitocină. Contracţiile ajută revenirea uterului la dimensiunile lui normale de dinainte de sarcină şi sunt foarte frecvente la femeile care au născut de două sau mai multe ori;

durere reflexă - durere percepută într-o zonă depărtată de sediul factorului care o provoacă. Un abces subdiafragmatic, de exemplu, poate produce o durere reflexă în zona umărului, în timp ce tulburări ale cordului pot produce durere în braţul stâng sau în degete. Această durere reflexă (heterotipică) apare datorită faptului că nervii senzitivi din diverse zone ale corpului au căi comune spre măduva spinării. Sinonim: synalgia;

duş - procedură hidroterapică la care, pe lângă factorul termic, acţionează în mod deosebit şi cel mecanic. Duşurile pot fi calde, reci, alternante, duş-gigant, duş-manta. Duşul de aer este un flux de aer cu o anumită viteză şi temperatură (uneori şi umiditate) dirijat asupra unei persoane cu scopul de a combate efectele nocive ale căldurii radiante din mediu. Duşul-masaj este o procedură ce combină masajul cu un duş de apă. Duşul vaginal (irigaţia vaginală) este o spălătură vaginală cu un flux de apă sub presiune (poate fi şi o metodă de contracepţie);

dydrogesterone - hormon sexual feminin sintetic, utilizat în tratamentul tulburărilor menstruale (de exemplu, dismenoreea), al infertilităţii şi pentru prevenirea avortului. Se administrează pe cale bucală; efectele sale adverse sunt blânde, cum ar fi greţurile şi sângerările;

dyne - unitate pentru forţă egală cu forţa dezvoltată de o masă de 1 gram la o acceleraţie de 1 centimetru pe secundă. 1 dyne = 10-5 newton;

Dyphyllobothrium - gen de viermi paraziţi din familia Diphyllobothriidae, clasa Cestoda. Specia cea mai importantă este Diphyllobothrium latum. În cursul evoluţiei, parazitul are două gazde, prima fiind un crustaceu acvatic, iar a doua fiind reprezentată de diferite specii de peşti. Infestarea omului se face prin ingerarea icrelor sau a peştilor, insuficient prelucrate termic;

Eales (boala) - inflamaţie a vaselor de sânge retiniene, ce apare la adulţii tineri, asociată cu hemoragii recidivante în umoarea vitroasă, posibil de natură tuberculoasă. Sinonime: hemoragie recidivantă juvenilă, periflebită retiniană;

ebertită - febră tifoidă;

Ebola (virusul) - virus ARN care aparţine familiei Filovirusurilor şi care produce o infecţie acută la oameni, cu manifestări similare celor din boala Marburg. Transmiterea se face prin contactul cu sângele infectat sau alte lichide ale organismului. Incubaţia durează 2-21 de zile (în medie 7 zile). Rata mortalităţii este de 53-88%, dar tratamentul intensiv (ce include rehidratarea) instituit în stadiile timpurii ale bolii poate opri evoluţia sa rapidă şi ireversibilă spre hemoragii interne. A fost observată şi descrisă pentru prima dată în anul 1976, în regiunea fluviului Ebola, pe teritoriul Zairului (astăzi Republica Democrată Congo): Se pare că o specie necunoscută de animale acţionează ca rezervor de virusuri în cazul răspândirii bolii la om;

Ebstein (malformaţia) - cardiopatie congenitală ce afectează cordul drept: pereţii musculari sunt neobişnuit de subţiri, iar valvele cardiace sunt, anormale. Poate produce dificultăţi de respiraţie, hipotrofie staturo-ponderală, cianoză, aritmii cardiace, deşi formele uşoare pot fi asimptomatice. În formele uşoare, speranţa de viaţă este normală. Dacă forma este severă, poate fi necesară o intervenţie chirurgicală de corectare;

eburnare - aspect clinic şi mai rar radiologie de îngroşare a corticalei osului prin condensare osoasă, acesta devenind asemănător fildeşului. Este rezultatul final al osteoartrozei;

ecbolic - agent, cum este oxitocina, care accelerează naşterea prin stimularea contracţiilor uterine;

ecchondroma (pl. ecchondromata) - tumoră benignă cartilaginoasă, care proemină la suprafaţa osului;

ecdemic - termen care caracterizează o boală infecţioasă, care de obicei apare la imigranţi sau persoane care călătoresc. Sinonim: exotic;

ecforie - în psihologie, reproducerea amintirilor;

echi - element de compunere care introduce în termeni sensul de egalitate;

echidnotoxină - principiu toxic conţinut în veninul unor vipere;

echilibru acido-bazic - echilibru între cantitatea de acid carbonic şi cea de bicarbonat în sânge, care trebuie să fie menţinut la un raport constant de 1:20 pentru a ţine concentraţia ionilor de hidrogen din plasmă la o valoare constantă (pH 7,4). Orice modificare a acestui raport va perturba echilibrul acido-bazic al sângelui şi ţesuturilor, producând fie acidoză, fie alcaloză. Plămânii şi rinichii joacă un rol important în reglarea echilibrului acido-bazic;

echilibru azotat - relaţia care se stabileşte între azotul introdus în organism şi cel excretat, adică echilibrul între aport şi excreţie. Un echilibru azotat negativ, când excreţia depăşeşte aportul, este frecvent după traumatisme sau intervenţiile chirurgicale;

echimoză - pată de culoare pe piele şi pe mucoase, datorată extravazării sângelui; sufuziunea este bine delimitată, iar culoarea variază în timp, datorită transformărilor hemoglobinei, de la roşu-închis la violet, apoi albastru, verde-gălbui, dispărând în 12-15 zile complet; pe conjunctive, echimoza este roşie şi rămâne de aceeaşi culoare până Ia resorbţie. Poate apărea datorită traumatismelor sau în unele boli de sânge;

echimoză - pigmentare a unei zone de piele care apare ca urmare a extravazării sângelui prin ruptura unor vase datorită unei răniri. Iniţial roşie sau roz, echimoza devine albăstruie, apoi verde- gălbui, pe măsură ce hemoglobina se descompune şi este absorbită. În echimozele grave, poate fi necesară puncţionarea cu un ac pentru a ajuta vindecarea;

echinism - diformitate a piciorului constând dintr-o flexiune plantară exagerată din articulaţia tibio-astragaliană. Sinonime: pesequinus, picior echin;

Echinococcus - gen de paraziţi din familia Taenidae, clasa Cestode, cu o lungime de maxim 8 mm. Echinococcus granulosus (sinonim Taenia echinococcus) este întâlnit ca formă adultă în intestinul câinelui, vulpii, şacalului, pisicii etc., iar ca formă larvară (chistul hidatic sau hidatida) la om, oaie, vite cornute etc. (gazde secundare). Acestea se pot localiza în plămâni, ficat sau creier, formând chisturi mari, de aproximativ 5-10 cm diametru. Echinococcus alveolaris (Echinococcus multilocularis) determină echinococoza alveolară (multiloculară);

echovirusuri (enteric cytopathogenic human orphan) - grup de virusuri ARN (aproximativ 30), izolate din tractul intestinal uman, agenţi etiologici ai unor afecţiuni cu larg polimorfism clinic. Astăzi sunt mai cunoscute ca virusuri Coxsackie;

eclabium - eversiune buzei;

eclampsie - afecţiune gravă care apare, în general, la sfârşitul sarcinii şi care este caracterizată prin convulsii asociate unei hipertensiunii arteriale. Convulsiile nu au altă cauză, de exemplu epilepsie sau hemoragie cerebrală; eclampsia apare, de obicei, la femei cu preeclampsie. Debutul convulsiilor poate fi precedat de o creştere bruscă a tensiunii arteriale şi/sau apariţia bruscă de edeme şi oligurie. Frecvent, convulsiile sunt urmate de instalarea comei. Eclampsia reprezintă un pericol atât pentru mamă, cât şi pentru făt şi, de aceea, trebuie instituit tratament de urgenţă;

ecnoia - stare de frică şi anxietate apărând la copii, influenţând somnul, apetitul şi funcţiile excretorii;

eco - element de compunere care introduce în termeni sensul de repetare sau de ecou;

ecoacuzie - tulburare subiectivă a funcţiei auditive, caracterizată prin perceperea unui sunet auzit altă dată; este datorată unui defect al cohleei;

ecocardiografie - tehnică de imagerie pentru explorarea cordului utilizând ultrasunetele. Se foloseşte pentru diagnosticul bolilor cardiace congenitale sau dobândite - este o tehnică nedureroasă, sigură, exactă şi care reduce necesitatea cateterizării cardiace. Ecocardiografîa în mod M foloseşte un singur fascicul de ultrasunete. Imaginile produse permit măsurări exacte ale dimensiunilor cordului şi diagnosticul bolilor pericardiace, valvulare şi miocardice. Ecocardiografia în timp real foloseşte fascicule de ultrasunete pulsatorii care dau pe un monitor TV imagini în mişcare ale camerelor şi valvulelor cardiace. În ecocardiografia Doppler, ultrasunetele reflectate de eritrocitele în mişcare constituie subiectul efectului Doppler, putând fi utilizat pentru a calcula presiunea şi fluxul sangvin din cord şi vasele mari. Este utilizată în diagnosticul bolilor valvulare şi cercetarea şunturilor intracardiace. Există mai multe tipuri: - ecografia bidimensională permite punerea în evidenţă a peretelui anterior, apoi a lumenului, şi apoi a peretelui posterior ale vasului examinat; de asemenea, pune în evidenţă existenţa plăcilor de aterom şi a îngustărilor din peretele vasului; - doppler-ul arterial utilizează o sondă Doppler; existenţa unei îngustări într-o arteră provoacă o accelerare a fluxului sangvin în acest loc şi o diminuare în aval. Analiza curbelor înregistrate la diferite niveluri arteriale (carotidian, femural etc.) permite cunoaşterea cu precizie a reţelei arteriale; - eco-Doppler-ul cu codaj al culorilor permite vizualizarea pe ecran a fluxului arterial sau venos, colorând în mod arbitrar fluxul sangvin în roşu dacă el se îndreaptă spre captor, în albastru dacă se îndepărtează de el. Ecocardiografia transesofagiană se efectuează prin introducerea unui endoscop prin cavitatea bucală, şi apoi în esofag, până la nivelul atriilor, furnizând imagini mai precise ale atriilor, septului interatrial şi ale valvulei mitrale;

ecoencefalografie - metodă de investigare şi diagnosticare a proceselor patologice intracraniene cu ajutorul ultrasunetelor. A fost înlocuită de tomografia computerizată (TC) şi de rezonanţa magnetică nucleară (RMN);

ecografia regiunii nuchale - metodă ultrasonografică, ce se practică în timpul sarcinii, la vârsta de 10-14 săptămâni a sarcinii, care arată grosimea pliului cutanat din regiunea cefei fătului. Se efectuează pentru diagnosticul prenatal al bolilor cromozomiale. Îngroşarea pliului cutanat din regiunea nuchală arată un risc crescut ca fătul să aibă un defect cromozomial;

ecografie în modul A - examinarea ţesuturilor oculare, incluzând determinarea lungimii axiale a ochiului (o măsurătoare necesară calculării puterii unei lentile intraoculare înainte de implant), cu ajutorul unui aparat care emite ultrasunete de înaltă frecvenţă;

ecografie în modul B - examen al ţesuturilor ochiului, folosind un aparat cu ultrasunete de frecvenţă înaltă. Se foloseşte în diagnosticul afecţiunilor ochiului, unde nu se poate face o examinare directă (de exemplu, datorită unei cataracte);

ecografie în timp real - obţinerea şi manipularea informaţiei ecografice de la transductor prin circuite electronice care determină apariţia marginilor pe un ecran TV aproape instantaneu. Operatorul poate plasa transductorul chiar în regiunea ce se doreşte a fi examinată, apreciindu-se mişcările structurilor chiar din interior. Folosind tehnici similare, expunerea instantanee a altor modalităţi de imagerie, cum ar fi tomografia computerizată sau rezonanţa magnetică nucleară, este acum posibilă. Această metodă este folosită în procedurile chirurgicale ghidate prin proceduri radiologice;

ecolalie - repetare patologică a cuvintelor auzite sau citite. Poate fi un simptom al tulburărilor de limbaj, autismului, catatoniei sau sindromului Gilles de la Tourette;

ecologie - ştiinţa care se ocupă cu studiul relaţiilor dintre oameni, plante şi animale, şi mediul înconjurător, inclusiv căile prin care activităţile umane pot afecta alte populaţii animale şi mediul natural înconjurător;

econazole - medicament antifungic utilizat în tratamentul candidozelor şi al dermatomicozelor. Se administrează sub formă de creme, loţiuni, spray-uri sau supozitoare vaginale. Efectele sale adverse posibile includ: iritaţii locale şi senzaţie de arsură;

ecopraxie - imitarea gesturilor interlocutorului sau a altor persoane din jur. Este un simptom al catatoniei sau latah. Sinonim: ecokinezie;

ecrazor - instrument metalic utilizat în chirurgia intestinală (mai ales a intestinului gros), format din două ramuri care se pot strânge, strivind între ele o porţiune de intestin şi uşurând în felul acesta înfundarea capetelor intestinale;

Ecstasy - numele popular al metilenedioximetamfetaminei (MDMA), un medicament halucinogen blând, care produce euforie la cei care îl consumă. Efectul său secundar cel mai frecvent este hipertemia; individul consumă mari cantităţi de lichide pentru a combate setea generată de hipertemie, ceea ce duce la tulburări grave ale echilibrului hidro-electrolitic al organismului. Fabricarea, vânzarea, folosirea şi deţinerea acestui drog este ilegală;

ect-, ecto - element de compunere care introduce în termenii compuşi sensul de extern, situat în afară;

ectazie - dilataţia unui organ cavitar, unui conduct sau unui vas sangvin;

ectimă - infecţie cutanată cauzată fie de Staphylococcus aureus, fie de Streptococcus pyogenes. Începe cu o flictenă, prin a cărei rupere se formează o ulceraţie rotund-ovulară, cu o areolă roşie inflamatorie. Prin uscarea serozităţii la suprafaţă se acoperă cu o crustă groasă, brună, sangvinolentă. Se asociază, de obicei, cu o igienă deficitară sau cu o scădere a imunităţii;