elefantiazis - edemaţiere enormă a unor părţi din corp printr-un obstacol limfatic care împiedică drenajul limfatic. Cel mai frecvent, inflamarea şi îngroşarea pereţilor vaselor limfatice şi blocarea lor sunt produse de viermii paraziţi Wuchereria bancrofti şi Brugia malaya. Cel mai adesea, se localizează la nivelul membrelor inferioare, dar poate afecta şi scrotul, sânii sau vulva. Ca tratament, se aplică bandaje elastice pe părţile afectate şi se recomandă repausul. Formele larvare din sânge sunt distruse cu dietilcarbamazină. Sinonim: elephantiazis;

element nutritiv - substanţă care trebuie să facă parte din dietă, constituind o sursă de energie, material pentru creştere sau substanţă care reglează dezvoltarea sau producerea de energie. În această categorie intră carbohidraţii (glucidele), lipidele (grăsimile), proteinele, substanţele minerale şi vitaminele. Sinonim: nutriment;

elemente de acţiune ortodontică - elemente componente ale aparatelor ortodontice care declanşează forţele ortodontice. Ele pot fi funcţionale (planul înclinat, scutul labial) sau mecanice (arcul palatinal, arcul lingual);

elevator - instrument folosit în practica medicală pentru îndepărtarea din ţesuturi a unor elemente dure (corpi străini, sechestre, rădăcini dentare etc.). Elevatorul dentar este un instrument pentru extracţia resturilor radiculare sau a dinţilor, fiind compus dintr-un mâner, o tijă şi o parte activă. Este conformat în scopul unei adaptări şi prize cât mai bune a părţii active pe rădăcina de extras. Partea activă se află în unghi obtuz sau drept cu tija la elevatoarele pentru arcada inferioară, şi în prelungirea tijei la cele pentru arcada superioară. Se mai utilizează şi elevatoarele cu tija în baionetă, ca şi elevatorul în "limbă de crap" sau în „picior de ciută";

eliminare (în fiziologie) - procesul de excreţie a deşeurilor metabolice din sânge prin rinichi şi tractul urinar;

eliptocitoză - prezenţa în sânge a unui număr semnificativ crescut de eritrocite eliptice anormale (eliptocite). Eliptocitoza poate fi congenitală sau poate fi manifestarea unei boli de sânge, cum ar fi mielofibroza sau anemia prin deficit de fier;

elixir - preparat farmaceutic care conţine alcool (etanol) sau glicerină şi care este utilizat ca vehicul pentru medicamentele amare sau cu gust dezgustător;

Elschnig (perlele) - formaţiuni rotunde sau ovale perlate care rezultă prin proliferarea epiteliului cristalinian după extracţia extracapsulară a cristalinului. Aceste formaţiuni pot obstrua pupila şi, de aceea, pot cauza afectarea vederii;

eluţie - operaţie (inversă absorbţiei) prin care se eliberează o substanţă de pe adsorbantul său. Eluţia se realizează cu randament mai mare prin modificarea pH-ului sistemului, creşterea temperaturii, utilizarea unor soluţii eluante adecvate;

emaciere - stare de slăbire patologică avansată a organismului cauzată de anumite afecţiuni, cum sunt malnutriţia, tuberculoze, cancerul sau infestările cu paraziţi;

emasculare - ablaţia organelor genitale masculine; poate fi totală sau parţială. Termenul este folosit adesea pentru pierderea caracteristicilor fizice şi emoţionale masculine, ca rezultat al ablaţiei testiculelor (castrare) sau al stresului emoţional. Sinonim: Eviraţie;

embolectomie - extirparea chirurgicală a unui embol într-o obstrucţie arterială. Embolul poate fi îndepărtat prin secţionare directă în artera afectată (arteriotomie). În unele situaţii, este îndepărtat cu ajutorul unui cateter balonaş care este manipulat peste embol printr-o mică arteriotomie la o arteră accesibilă. Cateterul este tras în exterior cu embol cu tot. În anumite circumstanţe, cum este embolia pulmonară, embolectomia poate salva viaţa pacientului. De asemenea, poate preveni gangrena în cazuri de embolie la nivelul membrelor;

embolie - obstruarea bruscă a unui lumen vascular printr-un material vehiculat de torentul sangvin, dar care nu face parte din constituţia fizică normală a sângelui sau a limfei. Cea mai comună formă este embolia pulmonară, în care un cheag de sânge ajunge şi se localizează în artera pulmonară sau în ramurile sale. Un embol localizat în altă arteră constituie embolia sistemică. În acest caz, cauza frecventă este un cheag ce provine din cord, în cursul bolii valvulare mitrală sau ca urmare a unui infarct miocardic. Manifestările clinice depind de localizare (de exemplu, dacă este localizat pe vasele creierului apare un accident vascular cerebral sau dacă este localizat la membre poate cauza gangrenă). Tratamentul constă în terapie anticoagulantă cu heparină şi warfarină. Embolia majoră se tratează prin embolectomie sau streptokinază pentru a îndepărta sau dizolva embolul;

embolie gazoasă - bulă de aer care obstruează circulaţia sângelui de la ventriculul drept. Aerul pătrunde în circulaţia sangvină ca urmare a unei intervenţii chirurgicale, a unui traumatism sau a unei perfuzii. Pacientul prezintă dispnee, disconfort toracic şi dezvoltă insuficienţă cardiacă acută. Ca tratament de urgenţă, se aşază pacientul cu capul jos, întins pe partea stângă pentru a deplasa bula de aer;

embolie pulmonară - fixarea bruscă a unui cheag de sânge într-o arteră pulmonară, cu întreruperea ulterioară a aportului sangvin către parenchimul pulmonar. Cel mai frecvent tip de embol pulmonar este un trombus care migrează, de obicei, de la o venă a membrelor inferioare sau a pelvisului. Cel mai frecvent, embolii se localizează în lobii pulmonari inferiori. Embolii grăsoşi, care se pot forma după fracturi, sau embolii de lichid amniotic sunt întâlniţi mai rar. Manifestările emboliei apar de obicei brusc, în decurs de minute, ducând la insuficienţă cardiacă sau moarte subită. Embolii mici produc infarctul zonei pulmonare deservite de artera obstruată, pleurezie şi hemoptizie. Aceşti emboli mici răspund la tratamentul anticoagulant cu heparină şi warfarină. Embolii de dimensiuni mari sunt trataţi prin embolectomie sau tratament trombolitic cu streptokinază. Embolia pulmonară recidivantă poate duce la instalarea hipertensiunii pulmonare;

embolizare (embolizare terapeutică) - metodă care constă în introducerea într- un vas sangvin a unui material pentru a reduce sau pentru a obstrua complet fluxul sangvin în anumite situaţii, cum ar fi malformaţiile congenitale arteriovenoase, angiodisplazia, tumori maligne sau ruptură. arterială. Sub control radiologic, se inseră o canulă în arteră şi se injectează materialul de ocluzie, cum ar fi microsfere, spumă, de alcool polivinilic etc. Această procedură poate rezolva problema subiacentă sau poate simplifica o ulterioară intervenţie chirurgicală;

embolizare arterială uterină bilaterală - metodă de embolizare a arterei uterine sub control radiologic, practicată de obicei cu microsfere gelatinoase Tras/Acryl. Este utilizată cu succes în controlul hemoragiilor postpartum (94,9% din cazuri); de asemenea, poate fi utilizată în corectarea malformaţiilor venoase sau arteriale. De curând, tehnica a fost introdusă şi pentru tratamentul fibromului uterin;

embolus (pl. emboli) - material obstruant, cum ar fi un cheag sangvin, grăsime, aer, lichid amniotic sau un corp străin, care este transportat de sânge şi se blochează într-un anumit loc producând embolie;

embriologie - ştiinţa care se ocupă cu studiul dezvoltării embrionului şi a fătului de la fertilizarea ovulului până la naştere;

embrion - produsul de concepţie în primele săptămâni de sarcină, timp în care se formează principalele organe;

embrioscopie - examinarea embrionului sau a fătului în primele 12 săptămâni de sarcină cu ajutorul unui endoscop cu fibre optice, introdus prin colul uterin; . vizualizarea directă a embrionului permite diagnosticarea precoce a malformaţiilor acestuia;

emetic - agent sau substanţă care produce vărsături. De exemplu, sarea, care irită terminaţiile nervoase din stomac dacă este administrată în cantităţi suficiente produce vărsături. Unele emetice, ca de exemplu ipecacuanha, au efecte expectorante la doze mici;

emetropie - denumire pentru vederea normală, în care razele paralele care vin de la infinit formează un focar unic direct pe retină. Obiectele situate la distanţă se văd clar, fără nici un efort de focalizare;

emfizem - acumulare de aer în ţesuturi. Emfizemul pulmonar se caracterizează prin distensie alveolară, scăderea suprafeţei alveolare şi a patului capilar, scăderea elasticităţii pulmonare, creşterea aerului rezidual, a spaţiului mort şi hipoventilaţie alveolară. Emfizemul sever produce tulburări de respiraţie. Nu există un tratament specific, pacientul devine dependent de oxigen. Mecanismul patogenic al emfizemului nu este complet cunoscut, dar se ştie că se asociază cu bronşitele cronice, fumatul şi vârsta înaintată. Emfizemul chirurgical poate apărea prin scăparea aerului, dintr-o breşă la nivelul pulmonului sau esofagului, în ţesuturile toracelui sau gâtului, în timpul unei intervenţii chirurgicale, bacteriile putând forma gaze în ţesuturile moi. Prezenţa gazelor în ţesuturi determină perceperea crepitaţiilor subcutanate şi poate fi vizibilă la examenul radiologic. Se pot resorbi uşor când cauza producătoare este îndepărtată;

emie - sufix care se referă la la condiţii biochimice specifice sângelui. De exemplu: hiperglicemie (exces de glucoza în sânge);

eminenţă - parte proeminentă a unui organ, în special a unui os. De exemplu: eminenţa iliopectinee (creastă de pe osul coxal, care marchează locul de unire a ilionului cu pubisul), eminenţa intercondiliană tibială (sau spina tibiei: proces spinos care se găseşte între cele două feţe articulare, pe suprafaţa superioară a epifizei proximale a tibiei);

eminenţă tenară - partea proeminentă a mâinii aflată la baza policelui;

emisferă - una din cele două jumătăţi ale encefalului (emisferele cerebrale) sau ale cerebelului (emisferele cerebeloase);

emisii otoacustice (OAE - otoacustic emission) - sunete generate de celulele ciliate externe de la nivelul cohleei sănătoase. Acestea pot fi măsurate prin plasarea în conductul auditiv a unei surse de sunete ce produce stimulul şi a unui microfon pentru înregistrarea răspunsului. Informaţia obţinută este, de obicei specifică, şi se poate corela cu rezultatele altor teste pentru a defini tipul deficitului auditiv. Absenţa emisiilor otoacustice indică afectarea cohleei. Dacă emisiile sunt prezente, cohleea este intactă. Dacă deficitul auditiv este de tip neurosenzorial şi OAE sunt prezente, afecţiunea se datorează lezării nervului VII. În cazul afecţiunilor urechii medii, de exemplu în otita medie, OAE nu mai sunt prezente. În mod frecvent, emisiile otoacustice sunt măsurate pentru evaluarea auzului la sugari şi copiii mici. Sinonim: ecourile Kemp;

EMLA (cremă) (eutectic mixture of local anaesthetics) - cremă care conţine un amestec de anestezice locale şi care aplicată pe piele în strat subţire conferă un grad de anestezie locală, putându-se preleva probe de sânge sau bioptice la copiii mici;

emolient - substanţă capabilă să înmoaie pielea, să o facă mai rezistentă şi să împiedice acţiunea produşilor iritanţi asupra ei. Emolientele sunt grăsimi şi uleiuri, cum ar fi lanolina sau parafina lichidă; sunt substanţe care protejează mucoasele şi vindecă iritaţiite. Emolientele formează un film protector şi sunt utilizate în apele de gură, lichidele pentru gargară etc., pentru a trata iritaţiile sau inflamaţiile din cavitatea bucală;

emondaj - intervenţie de chirurgie ortopedică, practicată în reumatismul cronic degenerativ pentru regularizarea suprafeţelor articulare, prin ridicarea exostozelor şi osteofitelor care înconjoară marginile epifizelor;

emoţie - stare de excitaţie care poate fi simţită în mod plăcut sau neplăcut. Emoţiile pot avea trei componente: subiectivă, psihologică şi comportamentală. De exemplu, starea de teamă poate fi percepută ca un eveniment neplăcut, cu o amplificare a stării psihologice, cum ar fi creşterea pulsului, transpiraţii etc., şi cu o tendinţă de a ieşi din situaţia care provoacă frica;

empatie - capacitatea de a înţelege gândurile şi sentimentele altei peroane. Pentru psihoterapeut, empatia reprezintă una dintre calităţile absolut necesare pentru reuşita tratamentului;

empiem - prezenţă de puroi în cavităţi anatomice preformate. Empiemul apendicular este o colecţie purulentă într-un apendice care are partea proximală obliterată. Empiemul pleural (piotorax) constă din prezenţa de puroi în cavitatea pleurală, de obicei secundar unei infecţii pulmonare sau în spaţiul subdiafragmatic. Empiemul este o afecţiune severă, ce pune în pericol viaţa pacientului, se poate trata prin aspiraţia sau drenajul puroiului sau prin decapsulare;

empiric - modalitate de tratament care se bazează numai pe experienţă şi nu pe principii teoretice;

emulsie - 1. stare de dispersie a unui lichid insolubil într-un alt lichid - dispersant - care, cel mai adesea; este apă sau o soluţie apoasă; 2. preparat farmaceutic lichid, eterogen, constituit din două faze nemiscibile, dintre care una este dispersată în cealaltă; se deosebesc două tipuri: emulsie de apă în ulei şi emulsie de ulei în apă;

en - element de compunere care introduce în termenii compuşi sensul de înăuntru, în;

enalapril - medicament utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale şi al insuficienţei cardiace. Inhibă acţiunea angiotensinei, ceea ce duce la scăderea activităţii vasopresoare (constricţia vaselor sangvine) şi a secreţiei de aldosteron. Se administrează pe cale bucală; efectele sale adverse includ: cefalee, ameţeli, fatigabilitate şi diaree;

enartroză (enarthrosis) - tip de diartroză în care suprafeţele opozite constau dintr-un cap (segment de sferă) ce pătrunde într-o cavitate în formă de cupă. Prezintă o mare mobilitate permiţând: flexiunea şi extensiunea, abducţia şi adducţia, circumducţia şi rotaţia. Exemple: articulaţia umărului şi articulaţia şoldului. Sinonim: articulaţie sferică, articulaţie cotilică;

encefal - masă de ţesut nervos, înalt specializată, care formează partea superioară a sistemului nervos central. În medie, encefalul unui adult cântăreşte aproximativ 1400 g (circa 2% din greutatea corporală totală) şi se continuă inferior cu măduva spinării. Este învelit în trei membrane de ţesut conjunctiv, meningele, format din pia mater, arahnoida şi dura mater; între arahnoidă şi pia mater există un spaţiu umplut cu lichid cefalo-rahidian. Encefalul este format din: creierul posterior (rombencefalul), format la rândul lui din bulbul rahidian, puntea lui Varolio şi cerebel; creierul mijlociu (mezencefalul); şi prozencefalul, subdivizat în telencefal (emisferele cerebrale) şi diencefal (talamus şi hipotalamus). Denumire anatomică: encephaton;

encefal-, encefalo - element de compunere care introduce în termeni referirea la creier (encefal);

encefalină (enkefalină) - substanţă de natură proteică, ce este prezentă în celulele sistemului nervos; are proprietăţi asemănătoare cu cele ale morfinei sau ale altor opioide;

encefalita rusă de primăvară - infecţie virală asemănătoare gripei care afectează creierul şi sistemul nervos, şi care este răspândită în Rusia şi centrul Europei. Este transmisă la om prin muşcătura căpuşei de pădure din specia Ixodes persulcatus sau prin consumul de lapte de capră infectat. Infecţia meningelor duce la paralizii ale membrelor şi ale musculaturii gâtului şi spatelui. Boala, care este adesea fatală, poate fi prevenită prin vaccinare;

encefalită - afecţiune inflamatorie a encefalului. Poate fi cauzată de infecţii virale sau bacteriene. De asemenea, poate fi o manifestare a răspunsului alergic la o infecţie virală sistemică sau la o vaccinare. Encefalita virală este endemică în unele părţi ale globului; de asemenea, poate apărea în focare epidemice sau sporadic. O asemenea formă, encefalita letargică - ce a apărut în epidemie la scurt timp după primul război mondial, se manifestă prin cefalee şi stare de somnolenţă, cu progresie spre comă (de aici, numele său popular de „boala somnului"). Encefalitele pot produce parkinsonismul postencefalitic. Alte forme de encefalite ce apar sporadic pot fi determinate de virusul Herpes simplex;

encefalografie - denumire dată procedeelor de explorare a structurii encefalului sau a activităţii celulelor nervoase. De exemplu: electroencefalografia, ecoencefalografia sau pneumoencefalografia;

encefaloid - asemănător substanţei cerebrale;

encefalomielită - neuroinfecţie acută, caracterizată prin leziuni inflamatorii la nivelul encefalului şi măduvei spinării. Uneori, este o manifestare a unei infecţii virale masive; encefalomielita diseminată acută este o formă de hipersensibilitate întârziată provocată de o infecţie virală uşoară sau de o vaccinare făcută cu 7-10 zile în urmă. Cei care supravieţuiesc fazei acute se recuperează complet;

encefalomielopatie - orice afecţiune care implică atât creierul, cât şi măduva spinării. Encefalomielopatia necrotizantă a copilului este o afecţiune progresivă, cu distracţie extensivă a celulelor nervoase din întregul sistem nervos central. Se pare că este cauzată de o boală de metabolism. encefalopatie denumire generică dată unui complex simptomatic polimorf care exprimă o suferinţă difuză a encefalului, determinată de cauze variate;