Escherichia - gen de bacterie din familia Enterobacteriaceae, cuprinzând bacili în general mobili, Gram-negativi, care au capacitatea de a fermenta carbohidraţii, frecvent cu producerea de gaze; se găsesc în intestin ca saprofiţi, în anumite condiţii putând deveni patogeni. Escherichia coli - specie ce formează lactoza - de obicei nu este patogenă, dar unele tulpini produc infecţii gastro-duodenale. Ingestia serotipului patogen Escherichia coli 0157, ce se găseşte în came infectată, produce colite cu diaree hemoragică, care se pot complica cu sindromul hemolitic uremic sau cu purpura trombocitopenică. Escherichia coli este larg utilizată în experimente de laborator pentru studii bacteriologice sau genetice;

esenţă - soluţie ce constă dintr-un ulei esenţial dizolvat în alcool;

esenţială - termen care se referă la o afecţiune care aparent nu poate fi legată de o cauză exterioară ei; de exemplu, hipertensiunea arterială esenţială;

esofag - conduct muscular, de aproximativ 23 cm lungime, situat între faringe şi stomac. Este căptuşit la interior de o mucoasă, a cărei secreţie lubrifiază bolul alimentar în drumul său spre stomac. Undele peristaltice asigură trecerea alimentelor. Bolile esofagului includ: achalazia, carcinomul, hernia hiatală, varicele esofagiene, esofagitele şi ulcerul peptic;

esofag-, esofago - element de compunere care introduce în termeni referirea la esofag. De exemplu, esofagectomie (excizia chirurgicală a);

esofagită - inflamaţia mucoasei esofagiene. Regurgitarea frecventă a sucului acid din stomac provoacă esofagita de reflux, cea mai frecventă formă de esofagită, care poate fi asociată cu o hernie hiatală. Cele mai comune simptome sunt senzaţia de arsură, regurgitarea de lichid amar şi, uneori, deglutiţie dificlă; complicaţiile includ hemoragii, stricturi ale canalului esofagian, ulceraţii şi sindromul Barret. Se tratează cu antiacide, medicamente care scad secreţia acidă, scăderea în greutate şi evitarea aplecărilor; în cazurile severe se poate interveni chirurgical;

Esofagita corozivă - este produsă de ingestia de acizi sau baze. Adesea, este severă, putând duce la perforaţia esofagului şi la formarea de stricturi extinse. Tratamentul include: oprirea alimentaţiei şi administrarea de antibiotice. Mai târziu, poate fi necesară dilatarea stricturilor. Esofagita infecţioasă este cel mai frecvent datorată unor infecţii cu ciuperci (Candida) la pacienţii cu imunitate scăzută (de exemplu, la cei trataţi cu antibiotice, corticosterozi sau imunosupresive); uneori poate fi de cauză virală (de exemplu, citomegalovirusul sau herpesvirusul). Acestea sunt întâlnite mai ales la pacienţii cu SIDA;

esofagocel - protruzia mucoasei esofagiene printr-o soluţie de continuitate a peretelui muscular;

esofagogastroduodenoscopie - tehnică de examinare endoscopică a tractului digestiv superior folosind un instrument cu fibre optice sau cu o cameră video;

esofagoscop - instrument optic utilizat pentru examinarea interiorului esofagului, pentru dilatarea stricturilor, pentru obţinerea fragmentelor de ţesut, pentru biopsie sau pentru îndepărtarea unui corp străin. Poate fi un tub rigid din metal sau flexibil din fibre optice sau prevăzut cu o cameră video;

esofagostomie - intervenţie chirurgicală în care esofagul este deschis la nivelul gâtului. De obicei, se efectuează după o intervenţie chirurgicală la nivelul faringelui pentru a crea o cale artificială de administrare a hranei;

esofagotomie - deschidere chirurgicală a esofagului cu scopul de a inspecta interiorul său, de a insera sau de a scoate ceva din esofag;

esoforie - strabism convergent latent; tendinţă de deviaţie a ochiului spre înăuntru;

esotropie - strabism convergent manifest; axa unuia dintre ochi este deviată spre înăuntru, netrecând prin obiectivul fixat;

espundia - afecţiune cutanată şi a mucoaselor produsă de protozoarul parazit Leishmania braziliensis. Răspândită în America Centrală şi America de Sud, espundia se manifestă prin leziuni ulcerative la nivelul braţelor şi picioarelor; infecţia se poate răspândi, de asemenea, la mucoasa nazală şi cea bucală, determinând distrucţii ale ţesuturilor. Sinonime: leishmaniază mucocutanată, leishmaniază americană;

esterază - enzimă care catalizează hidroliza esterilor în constituenţii lor, acizi şi alcooli. De exemplu, esterii acizilor graşi sunt descompuşi, pentru a forma acizii graşi plus alcool;

estradiol - hormon sexual feminin major, produs de ovar;

estrogeni - hormoni steroizi, care includ estriolul, estrona şi estradiolul, şi care controlează dezvoltarea sexuală a femeii şi caracterele sexuale feminine secundare. Estrogenii sunt sintetizaţi în principal în ovar; cantităţi mici sunt sintetizate, de asemenea, de corticosuprarenală, testicule şi placentă. La bărbaţi, producerea în exces de estrogeni duce la feminizare. Estrogenii, naturali sau sintetici, se administrează pe cale bucală sau injectabilă; sunt utilizaţi în tratamentul amenoreei şi al simptomelor de menopauză, în cancerele dependente de androgeni (de exemplu, cancerul de prostată) şi, de asemenea, pentru inhibarea lactaţiei. Estrogenii sintetici sunt constituenţi majori ai contraceptivelor orale. Efectele secundare ale terapiei cu estrogeni includ greţuri, vărsături, cefalee, ameţeli, sângerări vaginale neregulate, reţinere de fluide şi de sare, şi feminizare (la bărbaţi). Estrogenii nu trebuie administraţi la femeile cu antecedente de cancer la sân, uter sau alte localizări ale tractului genital;

estronă - hormon sexual feminin produs de ovar;

ESWL (extracorporeal shock-wavy lithotripsy) - litotriţia cu unde de şoc;

etambutol - medicament utilizat în tratamentul tuberculozei; în asociere cu alte medicamente. Se administrează pe cale bucală şi ocazional poate produce tulburări vizuale, care cedează după oprirea administrării medicamentului. De asemenea, pot apărea tulburări digestive şi erupţii alergice;

eter - lichid volatil utilizat în trecut ca anestezic administrat pe cale inhalatorie, înlocuit astăzi cu medicamente mai sigure şi mai eficiente. El are, de asemenea, acţiune laxativă când se administrează pe cale bucală. Eterul irită căile respiratorii şi afectează circulaţia;

eterogenitate (în oncologie) - variabilitatea sau diferenţele în proprietăţile celulelor dintr-o tumoră;

ethosuxisimide - medicament anticonvulsivant utilizat în controlul crizelor epileptice. Se administrează pe cale bucală; efectele sale adverse, cum ar fi depresia, starea de somnolenţă şi tulburările digestive, pot apărea, dar sunt adesea temporare;

etidronate (etidronat disodic) - medicament bifosfonat care se administrează pe cale bucală în tratamentul bolii Paget şi (în combinaţii cu carbonat de calciu) în tratamentul şi prevenirea osteoporozei vertebrale, inclusiv al osteoporozei din post- menopauză. Efectele adverse includ: diaree şi greţuri;

etinilestradiol - hormon sexual feminin sintetic utilizat în special în combinaţii cu progesteronul, în contraceptivele orale;

etiologie - 1. studiul sau ştiinţa cauzelor bolilor; 2. cauza unei boli specifice;

etmoid (osul) - os median care ia parte la formarea bazei craniului şi la formarea cavităţii nazale şi a orbitei. Partea etmoidului care formează tavanul cavităţii nazale - lama cribriformă - este perforată, prin orificiile ei trecând nervii olfactivi;

etnologie - ştiinţă carte se ocupă cu studiul diferitelor rase umane şi variaţiile lor, este o ramură a antropologiei;

etoposide - medicament citostatic obţinut dintr-un extract de mătrăgună; el inhibă topoizomeraza, o enzimă implicată în replicarea ADN-ului. Se administrează pe cale bucală sau intravenoasă, mai ales în tratamentul carcinomului bronşic, al limfoamelor şi al tumorilor testiculare. Efectele adverse includ: alopecie, greţuri şi supresie medulară;

etynodiol (ethynodiol) - hormon sexual feminin sintetic care este inclus în contraceptivele orale ce conţin doar progesteron. Efectele sale adverse includ: tumefacţia sânilor, creştere în greutate, retenţie de fluide şi hemoragii;

eu - element de compunere care introduce în termenii compuşi referirea la: 1. bine, perfect sau uşor; 2. normal;

eubacterie - grup foarte numeros de bacterii cu perete celular rigid şi - caracteristic - prevăzute cu flageli pentru deplasare. Grupul cuprinde aşa-numitele „bacterii adevărate", cu excepţia unora, cum ar fi spirochetele şi Mycoplasma, care au perete celular flexibil;

eucaliptol - ulei volatil cu efect iritant blând asupra mucoasei cavităţii bucale şi a tubului digestiv. Se administrează sub formă de tablete sau spray, în tratamentul răcelilor comune. Dozele mari pot produce greţuri, vărsături şi diaree;

eucromatină - parte din cromatină care, în interfază, este extinsă şi nespiralizată (dispersată); se deosebeşte, astfel, de heterocromatină; se colorează mai palid decât heterocromatina şi se replică mai devreme decât ea;

euforie - senzaţie de bine, optimism, de încredere în sine; un grad morbid de euforie este caracteristic maniei şi hipomaniei;

eugenie - ştiinţă care se ocupă cu influenţele prenatale, care tind să imprime şi să dezvolte calităţi noi omului;

eumenoree - menstruaţie regulată; aceasta nu indică, însă, şi o ovulaţie regulată;

eupepsie - digestie fiziologică, fără nici un simptom digestiv;

euplastie - caracteristica unui ţesut de a se vindeca rapid după o injurie;

euploidie - starea unor celule, ţesuturi sau organisme care au un set complet de cromozomi sau un multiplu exact al acestui set în fiecare celulă;

Eustachio (trompa) - conductul care leagă urechea medie de faringe. Are rolul de a egaliza presiunea din căsuţa timpanului cu presiunea atmosferică;

eutanasie - moarte uşoară prin scurtarea suferinţelor sau a agoniei la bolnavii consideraţi incurabili. În eutanasia voluntară, suferindul însuşi cere să-i fie curmată suferinţa. Poate fi realizată, de exemplu, prin administrarea de medicamente, sau prin eutanasie pasivă - prin oprirea deliberată a tratamentului. În eutanasia obligatorie, societatea sau o persoană cu autoritate hotărăşte aceasta pentru un individ care nu îşi poate exprima dorinţele, ca de exemplu un copil;

euthyroid sick sindrom (sindromul de boală eutiroidiană) - sindrom caracterizat prin alterarea testelor funcţionale tiroidiene în care nivelul triiodotironinei este mult scăzut, tiroxina este puţin redusă şi hormonul de stimulare tiroidiană (TSH) este scăzut sau normal. Acest sindrom este frecvent întâlnit în boli netiroidiene, în care sunt afectate metabolismul şi transportul hormonilor tiroidieni; uneori, însă, este un hipotiroidism primar;

eutiroidie - funcţionarea normală a glandei tiroide;

evacuator - instrument utilizat pentru aspirarea fluidelor dintr-o cavitate. Un evacuator simplu este format dintr-un bulb de cauciuc care este ataşat printr- un sistem de valve la un tub inserat în cavitate. O altă valvă ajută la descărcarea tubului. Este folosit pentru a goli vezica urinară în timpul unor intervenţii chirurgicale pentru calculi sau prostatectomia transuretrală;

evaginaţie - protruzia spontană sau chirurgicală a unui organ cavitar spre interiorul său;

eveniment selectat (în psihologie) - modalitate de înregistrare a comportamentului în care prezenţa unui tip particular de comportament este notat când apare. Este utilizat pentru descrierea precisă a comportamentului şi pentru urmărirea modificărilor comportamentale;

eventraţie - dehiscenţă postoperatorie sau posttraumatică a muşchilor şi aponevrozei, prin care conţinutul abdominal (învelit sau nu în sacul peritoneal) ia contact direct cu faţa profundă a pielii. Eventraţia diafragmatică reprezintă bombarea permanentă a unei cupole diafragmatice fără ca acest muşchi să prezinte o soluţie de continuitate;

eversiune - întoarcerea spre exterior; în eversiunea punctului lacrimal, apare deplasarea în afară a punctului; nemaiavând contact cu lacul lacrimal, funcţia de drenaj al lacrimilor este împiedicată. Eversiunea colului uterin reprezintă întoarcerea spre exterior a acestuia, după ce a fost rupt în timpul naşterii;

evisceraţie - 1. (în chirurgie) a. evidarea unei cavităţi a corpului de organele conţinute; b. protruzia unui organ printr-o incizie chirurgicală; 2. (în oftalmologie) intervenţie chirurgicală ce constă din înlăturarea conţinutului globului ocular, cu menţinerea sclerei şi a muşchilor oculo-motori;

Ewing (sarcom) - tumoră osoasă benignă ce apare la copii şi adulţii tineri. J. Ewing, în anul 1921, l-a deosebit de osteosarcom. 'Se localizează cel mai frecvent la femur, dar poate apărea şi la alte oase lungi. Metastazează în plămâni. Se manifestă prin durere, adesea asociată cu febră şi leucocitoză. Tumora este sensibilă la radioterapie; terapia sistemică cu citostatice a îmbunătăţit mult prognosticul;

ex-, exo - element de compunere care introduce în termeni sensul de în afară;

exaltare - stare exagerată de excitare şi entuziasm. Este caracteristică maniei sau hipomaniei;

examen baritat - metodă de examinare a esofagului, stomacului şi duodenului. Pacientul înghite sulfatul de bariu care ajunge pe mucoasa organelor de examinat. Granulele care produc gaz destind stomacul, producând efectul de dublu contrast. Se fac o serie de radiografii. Se foloseşte în diagnosticul tumorilor, ulcerului gastric şi duodenal, herniei hiatale şi bolii de reflux gastro-esofagian. Este astăzi parţial înlocuită cu endoscopia. Sinonim: prânzul baritat;

examen baritat al intestinului subţire - tehnică de examinare a intestinului subţire. Pacientul înghite suspensia diluată de sulfat de bariu şi, apoi, i se fac radiografii seriate. Este important ca bariul să umple şi cecul pentru o examinare completă. Metoda este folosită în special pentru diagnosticarea bolilor intestinale inflamatorii, în mod particular boala Crohn;

examinarea sângelui fetal - metodă, practicată în timpul sarcinii, în care se prelevează o cantitate de sânge dintr-o venă de la nivelul scalpului fătului. Astfel, se determină gradul acidozei fetale. pH-ul normal al sângelui fetal este 7,35 (între 7,45 şi 7,25). Scăderea pH-ului sub acest nivel, cel mai frecvent când fătul suferă de hipoxie, indică o urgenţă, determinând provocarea naşterii. Dacă nivelul pH-ului scade sub 7,10 viaţa fătului este în pericol;

exantem - modificare de culoare şi aspect a pielii apărând cu un caracter eruptiv în cursul unei boli infecţioase (de exemplu, rujeola) sau dermatologice. Exantemul subit este o altă denumire pentru roseola (infantum);

excavator - instrument utilizat pentru răzuirea ţesuturilor bolnave, de obicei pentru examinări de laborator. Excavatorul stomatologic este utilizat pentru detaşarea dentinei distruse. De asemenea, se poate folosi ca o chiuretă;

excavaţia papilei optice - lărgire anormală a depresiunii centrale a papilei optice (disc optic) datorită unei afectări a fibrelor nervoase în glaucom ca rezultat al creşterii presiunii intraoculare;

excipient - produs farmaceutic inert, care serveşte în general ca dizolvant, diluant, pentru a corecta gustul sau mirosul unor medicamente sau pentru a realiza o formă farmaceutică. Utilizat singur, excipientul nu are nici o acţiune farmacologică;

excitaţie (în neurofiziologie) - stimularea membranei celulei musculare sau a unei fibre nervoase de către un impuls. În timpul excitaţiei, membrana polarizată se depolarizează şi apare un potenţial de acţiune;

excizie - rezecţia unui ţesut, a unui organ sau a unei tumori;

excoriaţie - leziune cutanată elementară constând dintr-o soluţie de continuitate superficială a pielii, interesând epidermul până la derm, cu denudarea corionului;

excrescenţă - formaţiune care rezultă în urma unei creşteri tisulare în exces, realizând denivelări vizibile pe anumite suprafeţe; păstrează continuitatea cu ţesutul subiacent;

excreta - excreţii ale organismului, în special materii fecale;

excreţie - procesul de eliminare a substanţelor neutilizate de organism. Excreţia se realizează prin organele excretoare: rinichii, ficatul, colonul, plămânii şi glandele sudoripare;

exenteraţie - intervenţie chirurgicală prin care sunt extirpate în bloc toate organele unei regiuni anatomotopografice. Exenteraţia oculară constă din înlăturarea completă a globului ocular şi a întregului ţesut orbitar. Această operaţie se practică în cazul unor tumori maligne în orbită. Exenteraţia pelviană este pelvectomia totală;

exerciţii izometrice - sistem de exerciţii fizice bazat pe principiul contracţiei izometrice a muşchilor. Aceasta apare atunci când, în ciuda tensiunii în fibra musculară, nu se produce şi scurtarea ei, de exemplu, când se împinge sau se trage de ceva care nu se mişcă;

exerciţiu - proces de perfecţionare a activităţii motorii, obţinut prin repetarea cu anumită intensitate şi într-un anumit ritm a unor mişcări, făcute cu scopul de a menţine condiţia fizică a corpului sau pentru a corecta unele diformităţi. Exerciţiul poate fi efectuat activ de către individ sau pasiv de către fizioterapeut. Exerciţiile aerobice cresc consumul de oxigen (ca în alergare), de aceasta beneficiind sistemul cardiovascular şi plămânii, în contrast cu exerciţiile izometrice. În exerciţiile izotonice, muşchii se contractă şi se mobilizează, dar forţa rămâne aceeaşi;

exflagelaţie - formarea şi eliberarea de celule mature sexuale masculine flagelate de către microgametocitele parazitului malariei. Acest proces, care este complet în 10-15 minute, apare după ce microgametocitele sunt transferate de la om în stomacul ţânţarului;

exfoliere (descuamare) - 1. proces fiziologic normal, inaparent, constând din desprinderea celulelor cornoase cele mai superficiale: 2. în mod patologic, atunci când se exfoliază un strat cornos îngroşat prin proces de hiper- sau parakeratoză consecutiv unei inflamaţii subiacente, descuamarea devine vizibilă sub formă de scuame;

exhibiţionism - deviaţie sexuală constând din expunerea în public a organelor genitale, în scopul de excitare sexuală, deseori însoţită de cuvinte obscene;

exocrin - caracterul produşilor de secreţie externă a unor glande de a fi eliminaţi prin intermediul unuia sau mai multor canale excretorii;