Fahrenheit (temperatură) - temperatura exprimată pe o scală în care punctul de topire a gheţii este fixat la 32° şi punctul de fierbere a apei la 212°. Pentru multe scopuri medicale, scala Celsius (centigradă) a fost înlocuită cu scala Fahrenheit. Formula de conversie din Fahrenheit (F) în Celsius (C) este: C = 5/9 (F-32);
Fahrenheit (temperatură) - temperatura exprimată
falange (phalanges) - oase de dimensiuni mici care alcătuiesc scheletul mâinii şi al piciorului. Degetul mare de la mână (policele) şi degetul mare de la picior (halucele) sunt formate din două falange, pe când celelalte degete sunt formate din câte trei falange;

falangectomie - excizia chirurgicală a uneia sau mai multor falange;

falangită - inflamaţia unui deget care se manifestă prin tumefacţie şi durere. Poate fi produsă de o infecţie a ţesuturilor moi, a ligamentelor, a osului sau articulaţiei sau de o boală reumatismală, cum ar fi artrita psoriazică;

falciform (ligamentul) - fald al peritoneului care separă lobul drept hepatic de cel stâng şi le fixează la diafragm şi la peretele abdominal anterior;

Fallopio (trompa lui) - conduct musculo-membranos pereche, care se întinde de la coarnele uterine până la ovare. Ele au rolul de a capta ovocitul, apoi în vehicularea acestuia şi a spermatozoizilorlor. Trompa uterină are o lungime de 10-12 cm şi prezintă patru segmente: infundibulul, porţiunea ampulară, istmul şi porţiunea uterină. Infundibulul sau pavilionul trompei are forma unei pâlnii cu baza evazată, formată dintr-un buchet de 10-15 ciucuri sau fimbrii (fimbriae tubae). Între ei se află unul mai lung, fimbria ovariană, care poate ajunge până la ovar. Mişcările fimbriilor la ovulaţie direcţionează ovulul spre trompă, unde are loc fecundaţia. Sinonime: trompă uterină, oviduct, tubă uterină;

falodinie - durere la nivelul penisului;

faloplastie - reconstrucţie chirurgicală a penisului. Se efectuează pentru penis deformat congenital, ca în hipospadias sau epispadias, şi uneori ca urmare a unui traumatism al penisului cu decolare tegumentară;

faloposcop - endoscop din fibre optice, flexibil, utilizat pentru vizualizarea mucoasei trompei uterine;

faloposcopie - tehnică de observare a interiorului trompei uterine folosind un faloposcop introdus printr-un histeroscop;

faloree - secreţii din uretra masculină;

falx - structură anatomică în formă de seceră. Falx cerebelli (coasa cerebelului) este porţiunea durei mater situată între lobii cerebelului. Falx cerebri (coasa creierului) este porţiunea medio-sagitală a durei mater, care separă emisferele cerebrale. Falx inguinalis (tendo conjunctivus) este porţiunea tendinoasă comună prin care se inserează pe pubis muşchii oblic intern şi transvers al abdomenului;

familial - termen care descrie afectarea aceleiaşi familii;

famotidină - antagonist al receptorilor H2, utilizat în tratamentul ulcerului duodenal şi al afecţiunilor cu hipersecreţie de acid gastric, cum este sindromul Zollinger-Ellison. Se administrează pe cale bucală sau intravenoasă; efectele sale adverse includ: diaree, cefalee şi ameţeli;

Fanconi (anemia) - afecţiune autosomal recesivă, caracterizată printr-o anemie aplastică severă (incapacitatea măduvei osoase de a produce celule sangvine, fie eritrocite, fie leucocite) şi o predispoziţie crescută la dezvoltarea de cancere. De asemenea, produce retard mental, creştere încetinită, malformaţii scheletice şi renale (rinichi cu o formă neobişnuită, "în potcoavă", sau situat într-o poziţie neobişnuită). Afecţiunea este cauzată de un defect al genelor numite genele anemiei Fanconi (FA). Copiii sunt, de obicei, diagnosticaţi între 5 şi 10 ani. Singurul tratament eficient este transplantul de celule stern hematopoietice. Fără acest tratament, decesul survine în jurul vârstei de 30 de ani datorită insuficienţei de măduvă osoasă sau leucemiei;

Fanconi (sindromul) - afecţiune renală caracterizată prin tulburări ale funcţionării tubilor renali proximali; poate fi ereditară sau dobândită. Se caracterizează prin eliminarea în urină a unor cantităţi crescute de aminoacizi, glucoză, fosfaţi, bicarbonaţi, potasiu etc. Simptomele pot include osteomalacia, rahitismul, slăbiciune musculară şi cistinoză. Tratamentul se adresează direct cauzei. Sinonim: sindromul De Toni-Debre-Fanconi;

fango - nămol mineral de origine vulcanică sau vegetalo-minerală;

fangoterapie - terapie cu nămoluri;

fantasmă - imagine neclară, ireală, himerică, întâlnită la bolnavi cu imaginaţie patologică;

fantă branhială - la embrion, despicătură aparentă intre arcurile faringiene datorită resorbţiei peretelui care separă o pungă branhială de şanţul branhial extern corespunzător. Sinonime: fantă faringiană, fantă viscerală;

fantezie delirantă - complex simptomatic întâlnit în unele psihoze reactive paranoide cu conţinut romantico-fantastic, având de obicei o evoluţie de scurtă durată;

farad - unitate în sistemul internaţional de unităţi (SI) care măsoară capacitatea electrică şi care corespunde capacităţii unui condensator care, încărcat cu 1 coulomb, dă o diferenţă de potenţial de 1 volt. Simbol: F;

faradism - aplicarea unui curent de inducţie în scop experimental (excitare) sau terapeutic (pentru a combate atrofia musculară, în tulburările funcţionale motorii etc.);

faring-, faringo - element de compunere care introduce în termeni referirea la faringe. De exemplu, faringopatie (boala a), faringalgie (durere la nivelul);

faringe (pharinx) - al doilea segment al tubului digestiv, care se află înapoia cavităţii bucale şi nazale şi deasupra orificiului superior al laringelui şi esofagului. Este locul unde se încrucişează calea respiratorie cu cea digestivă; se întinde de la baza craniului până la deschiderea esofagului. Are trei etaje: nazofaringele (nasopharynx), orofaringele (oropharynx) şi Iaringo- faringele sau hipofaringele (hypo- pharynx). La nivelul nazofaringelui comunică cu fosele nazale prin choane; pe pereţii laterali ai acestuia se află orificiile trompelor lui Eustachio. Pe peretele anterior al hipofaringelui se află aditus laryngis (orificiul faringian al laringelui) delimitat de epiglotă. Peretele faringian este alcătuit din adventice, tunica musculară, tunica submucoasă şi mucoasă. Prin faringe trec bolul alimentar de la cavitatea bucală la esofag şi aerul din cavitatea nazală şi cavitatea bucală la laringe. El funcţionează, de asemenea, ca o cameră de rezonanţă pentru sunetele produse în laringe.

faringectomie - excizie chirurgicală a unei părţi a faringelui;

faringită - inflamaţie a faringelui, însoţită sau nu de amigdalită. De obicei, este de origine virală, dar poate fi şi bacteriană, cel mai des implicaţi fiind streptococul β-hemolitic, Mycoplasma pneumoniae, Chlamydia pneumoniae. Se caracterizează prin dureri la deglutiţie, febră şi adenopatie cervicală;

faringocel - chist care se deschide în faringe;

faringoscop - endoscop special pentru examinarea faringelui;

farmaceutic - termen care se referă la farmacie, medicamente;

farmaco - element de compunere care introduce în termeni referirea la medicamente. De exemplu, farmacofobie (teamă morbidă de);

farmacocinetică - ramură a farmacologiei care se ocupă cu modul de acţiune a medicamentelor în organism, incluzând absorbţia, distribuţia, metabolismul şi excreţia lor. Studiază modalităţile în care concentraţia medicamentului în organism se modifică cu timpul, cum trece medicamentul prin membrana celulară, care sunt efectele administrării pe termen lung a medicamentelor, cum interacţionează unele cu altele etc.;

farmacodiagnostic - utilizarea medicamentelor cu scop diagnostic;

farmacodinamică - ramură a farmacologiei care se ocupă cu studiul totalităţii efectelor produse de substanţele medicamentoase şi a mecanismelor acţiunii lor;

farmacogenetică - ramură a geneticii care se ocupă cu cercetarea bazelor genetice ale reacţiilor organismului la substanţe medicamentoase;

farmacognozie - ramură a farmacologiei care se ocupă cu studiul plantelor medicinale, materiei prime medicamentoase de origine vegetală şi animală, cât şi ale unor produse ale prelucrării lor primare;

farmacologie - ştiinţa care se ocupă cu studiul proprietăţilor substanţelor medicamentoase şi a efectelor acestora asupra organismului;

farmacomanie - dorinţă anormală de a lua medicamente;

farmacopee - lucrare care conţine lista tuturor medicamentelor utilizate în medicină, cu formulele lor chimice, cu metodele de preparare, doze, standarde de puritate etc.;

fascia (pl. fasciae) - strat de ţesut conjunctiv situat sub piele (fascia superficialis) sau între muşchi şi care formează teci ale muşchilor, sau învelişuri ale unor organe interne, ale nervilor sau ale vaselor sangvine (fascia profunda). De exemplu, fascia cervicalis (complex conjunctivo-fascial al regiunii anterioare a gâtului, alcătuit dintr-o lamă subcutanată - lamina superficialis, una situată anterior de trahee - lamina pretrachealis, alta aflată anterior de coloana vertebrală - lamina prevertebralis, şi o teacă pentru mănunchiul vasculonervos al gâtului (vagina carotica);

fascia pectoralis - fascie profundă situată deasupra muşchiului pectoral mare, pe faţa anterioară a toracelui;

fascia temporalis - fascia care acoperă muşchiul temporal;

fascicul (fasciculus)
- mănunchi de nervi, muşchi sau fibre tendinoase, separate prin ţesut conjunctiv, situate aproape unele de altele şi având aceeaşi direcţie; de exemplu, fasciculul atrioventricular, fasciculul talamo-mamilar (Vicq d'Azyr);

fascicul atrioventricular HIS - un fascicul format din fibre musculare cardiace modificate (fibrele Purkinje) care merg de la nodul atrioventricular prin septul interventricular, apoi se divid în ramul drept şi stâng, pentru fiecare ventricul. Fibrele transmit impulsul format în atrii, pe calea nodului atrioventricular la ventricule;

fasciculaţie - contracţie localizată a fasciculelor musculare. Fasciculaţiile constau în contracţii foarte scurte ale fasciculelor care constituie muşchii, manifestate prin fremătări ale suprafeţei pielii în regiunile în cauză. De obicei, se asociază cu boli ale neuronului motor. La individul normal, pot apărea fasciculaţii în muşchii gambei;

fasciită - inflamaţie a unei fascii. Poate fi cauzată de o infecţie bacteriană sau de o boală reumatică, cum ar fi sindromul Reiter sau spondilita anchilozantă;

fasciită necrotizantă - infecţie bacteriană severă, atât cu microorganisme aerobe, cât şi anaerobe, care produc necroza ţesutului subcutanat, incluzând de regulă şi fascia. Cel mai frecvent implicat este Streptococcus tip A. Microorganismele pătrund în ţesutul subcutanat de la o infecţie de vecinătate sau traumatism. Cea mai frecventă localizare este la nivelul unei extremităţi sau al perineului. Locul afectat este dureros, iar pielea supraiacentă este eritematoasă, fierbinte şi edemaţiată. Febra este întotdeauna prezentă; de asemenea, apar hipertrofie ganglionară, stare de somnolenţă, diaree şi vărsături. Persoanele vârstnice, care au suferit o intervenţie chirurgicală, şi persoanele cu diabet sunt în mod particular susceptibile la infecţii. Tratamentul constă în primul rând în incizie şi debridare extinsă, însoţite de administrarea de antibiotice (de exemplu, clindamycin);

fasciită plantară - inflamaţie la locul de fixare a fasciei la calcaneu (osul călcâiului), care duce la apariţia sensibilităţii şi durerii în călcâi. Tratamentul constă în purtarea unei talonete, administrarea de antiinflamatorii sau infiltraţii cu corticosteroizi. Sinonim: călcâiul de poliţist;

Fasciola - gen de viermi paraziţi din familia Fasciolidae, clasa Trematoda. Specia Fasciola hepatica este întâlnită în căile biliare la diferite specii de animale, în special la ovidee şi bovidee, dar uneori şi la om, la care produce fascioloza hepatică;

fasciolopsioza - boală parazitară determinată de viermele lat Fasciolopsis buski. Acest vierme este prezent în intestinul porcilor în multe părţi ale Asiei. Boala se transmite la om prin ingestia de plante, de exemplu castane de apă contaminate cu metacercari infecţioşi. Viermele adult se ataşează şi produce ulceraţii pe mucoasa intestinului proximal, mimând prin urmare un ulcer intestinal. Simptomele includ diaree, vărsături şi, în stadii mai târzii, edem al feţei, abdomenului şi membrelor. Decesul poate surveni datorită malnutriţiei şi agravării stării generale. Tratamentul se face cu medicamente antihelmintice (cum ar fi praziquantel);

Fasciolopsis - gen de viermi paraziţi laţi din familia Fasciolidae, clasa Trematoda, răspândite în regiunile estice ale Asiei, în special în China. Adulţii din specia Fasciolopsis buski, un vierme gigant, trăieşte în intestinul subţire ai omului. Omul se poate infesta prin ingestia de plante, de exemplu castane de apă, contaminate cu metacercari infecţioşi determinând fasciolopsioza;

fascioloză hepatică - boală parazitară determinată de parazitul Fasciola hepatica, viermele lat al oilor şi bovinelor. Fascioloza umană este răspândită în Europa, Africa, China şi America de Sud. Parazitoza se dobândeşte prin consumul de salată de apă contaminată. Viermii adulţi se maturizează în canalele biliare, producând obstrucţia tractului biliar şi leziuni hepatice. Simptomele includ: febră, tulburări dispeptice, pierderea apetitului, dureri abdominale şi tuse. Pentru tratament se utilizează antihelminticele. Sinonim: fascioliaza hepatică;

fastigium - 1. stadiul cel mai înalt al febrei; sinonime: acmen, acmee; 2. porţiunea cerebelului care formează un unghi în plafonul ventriculului al IV-lea între velum medulare anterius şi tela coroidea;

faţetă - suprafaţă mică pe un dinte sau pe un os, fiind în special o suprafaţă articulară;

fauces - spaţiul înconjurat de palatul moale, arcurile palatine şi baza limbii; reprezintă orificiul de comunicare dintre cavitatea bucală şi faringe;

favism - enzimopatie congenitală, caracterizată prin deficitul de glucozo-6- fosfatdehidrogenază, o enzimă care se găseşte în eritrocite; acestea devin sensibile la administrarea de sulfamide, derivaţi de anilină sau după ingerarea de derivate din boabele plantei Vicia fava, ceea ce duce la distrugerea acestora, cu apariţia unei anemii severe, care necesită transfuzie sangvină. Favismul este mai des întâlnit în zonele mediteraneene şi în Iran;

favus - dermatomicoză a pielii capului produsă de Trichophyton schoenleinii, afecţiune" rară în Europa. Leziunea elementară este „godeul favic" sau scutula, aglomerare de paraziţi rotundă, deprimată în centru, de culoare galbenă ca sulful. Părul este cenuşiu, decolorat şi fără luciu. Leziunile emană un miros caracteristic de urină de şoarece. Duce la alopecii cicatriciale definitive. Tratamentul constă în administrarea de antifungice (griseofulvină, ketoconazol);

făt - embrionul mamiferelor în ultimele stadii de dezvoltare uterină. La om, se referă la copilul nenăscut, după luna a 8-a de gestaţie. Sinonim: fetus, foetus;

făt papiraceu - făt (de obicei din gemeni) care a murit în uter şi care se mumifică. Sinonim: făt mumificat;

febra de fân - formă de alergie cauzată de polenul fânului sau al arborilor, caracterizată prin inflamaţia mucoasei nazale şi, uneori, a conjunctivitei. Simptomele includ: strănut, hipersecreţie nazală, lăcrimare excesivă, şi sunt datorate eliberării de histamină. Frecvent, se ameliorează prin administrarea de medicamente antihistaminice. Dacă alergenul este identificat, este posibilă efectuarea unei desensibilizări. Denumire medicală: rinită alergică;

febra galbenă - boală infecţioasă provocată de un arbovirus, întâlnită în regiunile tropicale ale Africii şi în regiunile nordice a Americii de Sud. Se transmite prin "ţânţari, în special prin specia Aedes aegypti. Virusul provoacă degenerarea ţesuturilor hepatic şi renal. Simptomele, care depind de severitatea infecţiei, includ: frisoane, cefalee, dureri de spate şi de membre, febră, vărsături, constipaţie, diureză diminuantă (urina conţine cantităţi mari de albumină) şi icter. Majoritatea cazurilor grave decedează, dar restabilirea după primul atac conferă imunitate. Tratamentul constă în compensarea lichidelor pierdute. Poate fi prevenită prin vaccinare;

febra hemoglobinurică - complicaţie rară, dar foarte gravă, a malariei, caracterizată printr-o masivă distrucţie a eritrocitelor, ceea ce duce la apariţia hemoglobinei în urină. Este datorată probabil unui tratament inadecvat cu chinină (quinine); se manifestă prin: febră, hematurie, icter, vărsături, hepato- şi splenomegalie, anemie, fatigabilitate extremă şi - în cazurile fatale - oligurie prin blocarea tubulilor renali. Tratamentul constă în repaus, administrarea de lichide alcaline şi glucoză intravenos, şi transfuzii de sânge. Sinonim: hemoglobinuria malarică;

febra hemoragică Crimeea-Congo - afecţiune cauzată de virusuri din genul Nairovirus, care apare în fostele ţări ale URSS, Orientul Mijlociu şi Africa. Se caracterizează prin hemoragii intestinale, renale, genitale şi la nivelul cavităţii bucale. Rata mortalităţii este de 50%. Vectorul este căpuşa (diferite specii), care transmite boala de la animalele şi păsările sălbatice la cele domestice (în special capre şi vite) şi, apoi, la om;

Febra intermitentă - se caracterizează prin variaţii zilnice, de la normal până la diferite grade de pirexie, după care temperatura revine din nou la normal (de exemplu în malarie). Febra remitentă este aceea în care diferenţa nictemerală depăşeşte 1°C fără ca valoarea minimă să ajungă la normal (în supuraţii, tuberculoză pulmonară, septicemie etc.). Febra de tip invers este febra în care există valori mai ridicate ale temperaturii dimineaţa şi mai scăzute în cursul serii (în tuberculoza pulmonară gravă). Febra în platou este o febră continuă (de exemplu, în febra tifoidă). Sinonim: pirexie;

febră acariană - boală infecţioasă transmisă prin acarieni, în special febra pătată a Munţilor Stâncoşi;

febră alternantă - febra care apare şi dispare, pentru a reapărea din nou. Sinonim: febră intermitentă;

febra muşcăturii de şobolan (sodokosis) - boală infecţioasă contractată prin muşcătura de şobolan, produsă de bacteriile din genul Spirillum minus (se caracterizează prin apariţia de ulceraţii ale pielii şi febră recurentă) sau de fungii din genul Streptobacillus moniliformis (care determină inflamaţie a tegumentului, dureri musculare şi vărsături). Ambele infecţii răspund bine la tratamentul cu penicilină;

febra Nilului de Vest - infecţie virală produsă de virusul Nilului de Vest (un flavivirus), răspândit de ţânţarul Culex pipiens. Determină encefalită, cu simptome asemănătoare celor din gripă, hipertrofie ganglionară şi erupţii cutanate de culoare roşu-strălucitor pe toracele anterior şi pe abdomen. La pacienţii cu sistem imunitar slăbit (de exemplu, la vârstnici) poate evolua la convulsii, comă şi paralizie;

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment