formalină - lichid incolor, cu miros puternic, înţepător, conţinând 40% soluţie de formaldehidă, întrebuinţat ca dezinfectant şi conservant al ţesuturilor. Este distrugător pentru bacterii, virusuri, fungi şi spori, fiind utilizat în tratarea pieilor şi lânii de animale pentru distrugerea sporilor de antrax. Fierberea formalinei produce vapori de formaldehidă, utilizaţi pentru dezinfecţia încăperilor. Ingerarea accidentală produce senzaţie de arsură pe mucoase, dispnee, pierderea cunoştinţei şi chiar moarte. Sinonim: formol;
formalină - lichid incolor, cu miros puternic, înţepător
formaţiune reticulată - reţea de căi nervoase şi nuclei aflată la nivelul trunchiului cerebral, legând nervii senzitivi şi motori la şi de la măduva spinării, cerebel şi encefal, şi nervii cranieni. Se estimează că un singur neuron din această reţea poate avea sinapse cu mai mult de 25.000 de alţi neuroni;

formaţiuni diedre - în parazitologie, anomalii cu caracter de monstruozitate întâlnite la unii paraziţi din clasa Cestoda şi care rezultă din fuzionarea completă a 2 viermi pe una din muchii;

formicaţie - senzaţie de furnicătură, asemănătoare cu senzaţia că merg furnici pe piele. Este uneori simptomul unor intoxicaţii medicamentoase; apare şi în boala Parkinson sau în scleroza multiplă;

formoterol (eformoterol) - medicament simpatomimetic utilizat ca bronhodilatator cu acţiune lungă în tratamentul astmului bronşic. Se administrează sub formă de inhalaţii. Efectele sale adverse includ: tremor, palpitaţii şi cefalee;

formulă leucocitară - determinarea proporţiei diferitelor tipuri de celule albe (leucocite) prezente într-un frotiu sangvin. De obicei, sunt numărate 100 de celule albe şi clasificate (la microscopul optic sau electronic), rezultatele fiind exprimate în procente sau în număr absolut pe litru de sânge. Informaţiile aduse de formula leucocitară ajută la diagnosticarea unor boli;

fornix (pl. fornices) - termen utilizat în anatomie, cu semnificaţia de corp sau suprafaţă arcuată, precum şi de concavitate sau fund de sac. Fornix cerebri (bolta cu 4 stâlpi, trigonul cerebral) este un sistem de fibre nervoase care pleacă din hipocamp şi girul dentat şi se termină în corpul mamilar (tracţul corticomamilar), nucleul habenular (tractul corticohabenular) şi ariile septală şi preoptică. Fornix pharyngis este bolta sau partea superioară a faringelui' inserată pe o exobază şi continuându-se în jos cu pars nasalis pharyngis. Fornix sacci lacrimalis este fundul de sac superior al sacului lacrimal. Fornix vaginae (bolta vaginului) este partea superioară a vaginului care înconjoară colul uterin;

Forrest (screening) - program naţional în Marea Britanie de screening pentru cancerul de sân. A fost introdus în anul 1988 şi constă din efectuarea de mamografii tuturor femeilor cu vârsta între 50 şi 64 de ani, permiţând detectarea precoce a cancerului de sân în scopul introducerii de tratamente eficiente şi de scădere a mortalităţii;

foscarnet - medicament antiviral utilizat în tratamentul infecţiilor produse de herpesvirusuri şi de citomegalovirusuri, care sunt rezistente la aciclovir, în special la pacienţii cu SIDA. Se administrează intravenos. Posibilele efecte adverse includ: senzaţia de sete şi creşterea diurezei, greţuri şi vărsături, fatigabilitate, cefalee şi afectare renală;

fose piriforme - două depresiuni situate de fiecare parte a deschiderii laringelui;

fosetă (în anatomie) - gropiţă, adâncitură. cum ar fi cele de pe suprafaţa embrionului care marchează. locul viitoarelor organe;

fosfagen - creatinfosfat;

fosfataze - grup de enzime care catalizează hidroliza esterilor acidului fosforic. Un exemplu este glucozo-6- fosfataza, care catalizează hidroliza glucozo-6-fosfatului la glucoză şi fosfat. Fosfatazele au rol important în absorbţia şi metabolismul carbohidraţilor, nucleotidelor şi fosfolipidelor. De asemenea, joacă un rol important în depunerea calciului în oase. Fosfataza acidă este prezentă în rinichi, spermă, ser şi în glanda prostată. Fosfataza alcalină se găseşte în dinţi, în oasele în dezvoltare, plasmă, rinichi şi intestin;

fosfatemie - concentraţie foarte ridicată de fosfaţi anorganici în sânge. Fosfatul de sodiu, de calciu, de potasiu şi de magneziu sunt constituente normale;

fosfatidilserină - fosfolipid asemănător cefalinei, care conţine aminoacidul serină. Se găseşte în ţesutul nervos;

fosfatoptozie - precipitare anormală de fosfaţi în urină;

fosfaturia - prezenţa unei cantităţi anormal de ridicate de fosfaţi în urină, aceasta apărând opacă. Această stare se poate asocia cu formarea de calculi renali sau vezicali. Sinonim: fosfurie;

fosfocreatină - creatinfosfat;

fosfofructokinază - enzimă care catalizează conversia fructozo-6-fosfatului în fructozo-1,6-difosfat. Aceasta este o reacţie importantă în timpul procesului de glicoliză;

fosfataze - grup de enzime care catalizează hidroliza esterilor acidului fosforic. Un exemplu este glucozo-6- fosfataza, care catalizează hidroliza glucozo-6-fosfatului la glucoză şi fosfat. Fosfatazele au rol important în absorbţia şi metabolismul carbohidraţilor, nucleotidelor şi fosfolipidelor. De asemenea, joacă un rol important în depunerea calciului în oase. Fosfataza acidă este prezentă în rinichi, spermă, ser şi în glanda prostată. Fosfataza alcalină se găseşte în dinţi, în oasele în dezvoltare, plasmă, rinichi şi intestin;

fosfatemie - concentraţie foarte ridicată de fosfaţi anorganici în sânge. Fosfatul de sodiu, de calciu, de potasiu şi de magneziu sunt constituente normale;

fosfatidilserină - fosfolipid asemănător cefalinei, care conţine aminoacidul serină. Se găseşte în ţesutul nervos;

fosfatoptozie - precipitare anormală de fosfaţi în urină;

fosfaturia - prezenţa unei cantităţi anormal de ridicate de fosfaţi în urină, aceasta apărând opacă. Această stare se poate asocia cu formarea de calculi renali sau vezicali. Sinonim: fosfurie;

fosfocreatină - creatinfosfat;

fosfofructokinază - enzimă care catalizează conversia fructozo-6-fosfatului în fructozo-1,6-difosfat. Aceasta este o reacţie importantă în timpul procesului de glicoliză;

fosfoglobulină - globulină care conţine fosfaţi ca parte integrală a structurii sale moleculare;

fosfolamban - una dintre fosfoproteinele hidrofobe ale reticulului sarcoplasmatic al miocardului;

fosfolipază - enzimă care catalizează hidroliza fosfolipidelor;

fosfolipid - lipid care conţine un grup fosfat. Fosfolipidele sunt constituenţi ai tuturor ţesuturilor şi organelor, în special ai creierului. Sunt sintetizate în ficat şi în intestinul subţire, şi sunt implicate în majoritatea proceselor metabolice din organism. Exemple de fosfolipide: cefalinele, lecitinele, fosfatidilserina etc.;

fosfonecroză - distrugerea ţesuturilor cauzată de cantităţi crescute de fosfor din organism. Ţesuturile cele mai afectate de intoxicaţia cu fosfor sunt: ficatul, rinichii, muşchii, oasele şi sistemul cardio-vascular;

fosfor - element nemetalic, fiind un constituent important al ţesuturilor atât la plante, cât şi la animale. La om, fosforul este concentrat cel mai mult în oase. De aceea, unii compuşi care conţin fosfor - de exemplu adenozintrifosfatul (ATP) şi creatinfosfatul - joacă un rol important în conversia şi depozitarea energiei în organism. În stare pură, fosforul este toxic. Simbol: P;

fosforilază - enzimă care catalizează legarea unei molecule anorganice (de obicei, glucoză) cu un grup fosfat (fosforilare). Fosforilaza se găseşte în ficat şi în rinichi, unde este implicată în descompunerea glicogenului în glucozo-l-fosfat;

fosforism - intoxicaţie cu fosfor;

fosgen - gaz toxic folosit în primul război mondial. Acţionează pe plămâni producând edem, ce duce la insuficienţă respiratorie şi cardiacă;

fossa (fosă) - termen folosit în anatomie pentru suprafeţe adâncite. Fossa acetabuli este depresiunea nearticulară din jurul acetabulului. Fossa canina este depresiunea situată pe suprafaţa externă a osului maxilar superior, deasupra şi pe partea externă a alveolei dintelui canin. Fossa cubitalis este regiunea cubitală anterioară. Fossa hypophyseas (fosa pituitară) este depresiunea în şaua turcească a osului sfenoid. Fossa iliaca este o depresiune largă pe suprafaţa internă a osului ilion. Fossa ischiorectalis este regiunea situată pe laturile rectului, mărginită de muşchiul obturator intern, medial de muşchii ridicătorul anusului şi coccigian, iar posterior de muşchiul fesier mare. Fossa olecrani este cavitatea situată pe faţa dorsală a epifizei distale a humerusului; primeşte olecranul în timpul extensiei cotului;

fossula - fosă de dimensiuni mici. Fossula fenestrae vestibuli este o depresiune situată deasupra promontoriului timpanului, în care se află fereastra ovală. Fossula petrosa este un spaţiu triunghiular situat între canalis caroticum şi foramen jugulare, în care se află ganglionul petros al nervului gloso-faringian;

fotalgie - durere la nivelul ochilor produsă de o lumină foarte puternică. Sinonim: fotodinie;

fotism - producerea unor senzaţii de lumină sau culoare printr-un stimul aplicat altui organ de simţ (auz, tactil etc.);

foto - element de compunere care introduce în termeni referirea la lumină;

fotoablaţie - folosirea luminii sau a laserului pentru a distruge ţesuturi;

fotobiologie - studiul efectelor luminii asupra animalelor şi plantelor;

fotobiotic - capabil să trăiască doar în prezenţa luminii;

fotocinetic - care răspunde cu mişcare la excitaţia luminoasă;

fotocoagulare - distrugerea unui ţesut prin căldura eliberată de absorbţia unei raze luminoase trimisă pe acesta. În afecţiunile oculare, tehnica este folosită pentru distrugerea ţesutului retinian afectat, de exemplu care apare în retinopatia diabetică sau în degenerarea maculară; de asemenea, este folosită în dezlipirea de retină pentru a lipi retina de coroidă. Fotocoagularea retiniană este realizată de obicei cu laser argon. De asemenea, fotocoagularea este o metodă de oprire a hemoragiilor prin coagulare, folosind de obicei o sursă de radiaţii infraroşii;

fotocromogen - pigment al coloniilor bacteriene care se formează la lumină;

fotodermatoză - afecţiune a pielii cauzată de expunerea la radiaţiile luminoase de diverse lungimi de undă. Cele mai frecvent afectate sunt faţa şi gâtul, zonele din jurul ochilor şi bărbia fiind mai protejate. Cea mai frecventă fotodermatoză este erupţia polimorfă la lumină, care afectează mai mult de 10% din populaţie. Erupţia apare în zonele expuse la soare, la 2-5 zile după expunere, cu leziuni papuloase sau sub formă de plăci, dermatită, urticarie. Este mai frecventă la populaţiile nordice când se expun pentru prima dată la soarele primăverii sau verii. Fotodermatozele mai includ şi unele porfirii, în special porfiria cutanată tardivă;

fotofobie - intoleranţă anormală la lumină, cu apariţia unui disconfort la nivelul ochilor, cu contracţia pleoapelor şi alte reacţii. Apare mai ales la persoanele cu pielea slab pigmentată. De obicei, nu are semnificaţie patologică şi poate fi ameliorată prin purtarea de ochelari cu lentile fumurii. Este un simptom important, dar nespecific, în keratite, uveite, glaucomul acut şi în eroziunile şi abraziunile traumatice ale epiteliului corneean;

fotoftalmia - infiamaţie a ochiului datorată expunerii la lumină. Este cauzată, cel mai frecvent, de efectele dăunătoare ale radiaţiilor ultraviolete asupra corneei, de exemplu oftalmia „de zăpadă";

fotolitic - care se descompune sub acţiunea luminii;

fotolitotrof - bacterii care formează dioxid de carbon în prezenţa sau sub acţiunea luminii solare;

fotoliză - descompunere a unui produs chimic sub acţiunea luminii;

fotomanie - 1. dorinţă morbidă de lumină; 2. tulburare psihică produsă de expunerea de lungă durată la lumină de mare intensitate;

fotomicrograf - aparat pentru fotografierea preparatelor microscopice;

fotomioclonus - spasm clonic muscular ca reacţie la stimulii vizuali;

fotopic - termen care se referă la lumina zilei. De exemplu, vederea fotopică este vederea pe timp de zi, în care celulele cu conuri din retină sunt sensibile de senzaţie luminoasă;

fotopsie - senzaţie subiectivă de pete luminoase, scântei, străluciri scurte, determinată de stimularea mecanică a retinei, a afectării nervului optic sau a encefalului;

fotoradiometru - instrument pentru măsurarea capacităţii de penetrare a razelor Rontgen;

fotoretinită - afectarea retinei datorită privitului la soare fără ochelari de protecţie. Retina poate fi „arsă" de lumina intensă centrată pe ea, afectând partea centrală a câmpului vizual, uneori permanent (orbirea „de soare");

fotorezistenţă - rezistenţă la acţiunea luminii;

fotosensibilitate - reacţie anormală a pielii la lumina solară. Caracterizează unele boli de piele. De asemenea, o varietate de medicamente ingerate pot determina, deşi rar, fotosensibilitate (de exemplu, tetraciclinele, fenotiazinele, furosemidul, amiodorona, griseofulvina, AINS etc.). În aceste cazuri, efectul seamănă cu arsura solară;

fotosinteză - procesul prin care plantele verzi şi unele bacterii produc carbohidraţi din dioxid de carbon şi apă, folosind energia absorbită din lumina solară, cu ajutorul pigmentului verde numit clorofilă. în plantele verzi, acest proces complex poate fi rezumat astfel: 6CO2 + 6H20 -> C6H1206 + 6O2;

fotostres - şoc luminos;

fototactism - proprietatea celulelor sau organismelor de a se adapta (fototactism pozitiv) sau de a se îndepărta de o sursă luminoasă (fototactisul negativ). Sinonim: fototaxis;

fototoxicitate - tulburare produsă de expunerea prelungită la lumină; de exemplu, fototoxicitatea retiniană este afectarea retinei prin expunere prelungită la lumină;

fovea (în anatomie) - gaură mică sau depresiune. Fovea centralis retinae este o mică depresiune în centrul maculei lutea care corespunde axului vizual, având capacitatea celei mai distincte vederi; conţine un mare număr de celule cu conuri; Fovea costalis inferior este semifaţeta inferioară de pe latura corpului vertebrelor toracale, care se articulează cu capul coastei. Fovea sublingualis este o depresiune netedă situată pe suprafaţa internă a corpului mandibulei, dedesubtul liniei milohioidiene, adăpostind glanda submaxilară. Fovea trochlearis este spaţiul gol situat în platoul orbital al osului frontal, pentru trohleea muşchiului oblic superior;

foveola - termen folosit în anatomie cu semnificaţia de depresiune mică. De exemplu, foveolae granulares Pacchioni sunt găuri mici situate în oasele craniului, produse de granulaţiile Pacchioni. Foveolae palatinae sunt două mici depresiuni între palatul tare şi moale în mucoasă, în care se deschid uneori glandele palatine;

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment