gură uscată - condiţie care apare ca rezultat al scăderii secreţiei salivare având diferite cauze: sindromul Sjogren, boli de ţesut conjunctiv, diabet, excizia sau absenţa glandelor salivare mari, radioterapie la nivelul craniului (care. distruge glandele salivare). Cauzează dificultăţi ale deglutiţiei şi vorbirii, inflamarea gingiilor şi a dinţilor, creşterea incidenţei cariilor dentare. Tratamentul constă în administrarea de substituenţi de salivă, dietă specială şi ape de gură cu clorhexidină; trebuie făcută o strictă supraveghere stomatologică. Denumire medicală: xerostomie;

gust - simţul prin care se apreciază aroma substanţelor la nivelul cavităţii bucale. Organul gustului este format din papilele gustative de pe suprafaţa limbii, care sunt stimulate când diferitele substanţe se dizolvă în salivă. În general, se admit patru gusturi de bază - dulce, amar, acru şi sărat; gusturile alcaline şi metalice sunt admise în gusturile bazale;

guşă - hipertrofie durabilă a glandei tiroide, cu variate forme anatomice şi clinice. Este datorată deficitului de iod în alimentaţie, iod care este necesar producerii hormonilor tiroidieni. Unele boli tiroidiene mai rare pot provoca, de asemenea, apariţia guşei: boala Basedow, tiroidita Hashimoto, alte tiroidite. Guşa se manifestă printr-o umflare a regiunii anterioare a gâtului. Poate apărea compresia organelor vecine cu dezvoltarea disfagiei, disfoniei sau dispneei.

Forme de guşă:
guşa endemică (ce apărea în trecut, în zonele în care exista deficit de iod în alimentaţie);
guşa exoftalmică (boala Graves-Basedow în care se asociază hiperactivitatea glandei);
guşa nodulară (apar în guşă noduli adenomatoşi şi chisturi);
guşa plonjantă (guşă care în inspiraţie se angajează prin orificiul cranial al toracelui către mediastinul anterior) etc.

Tiroiditele autoimune se pot asocia cu guşa. Sinonim: strumă. guşă exoftalmică (boala Graves);

gutapercă (fr. gutta-percha) - răşină asemănătoare cauciucului, produsă de copacii din specia Palaquium şi lsonandra din Malayesia. Se prezintă ca un lichid lăptos, de culoare albă, dar solubil în eter şi terpene. Se întăreşte la temperatura obişnuită de 28-36°C, fiind de consistenţă dură, elastică şi rău conducătoare de temperatură. Se foloseşte ca material izolant pentru comprese umede, precum şi în stomatologie ca material de obturaţie provizorie sau ca obturaţie de bază, izolatoare.

gută - boală metabolică ce rezultă dintr-un exces de acid uric în organism. Guta afectează de cele mai multe ori bărbatul de vârstă matură. Poate fi consecutivă anumitor boli, hematologice în particular, sau consumului unor medicamente, dar de cele mai multe ori este legată de obezitate sau de excese alimentare. În general, există o predispoziţie genetică pentru fabricarea de acid uric în exces. Semnele şi simptomele includ: prezenţa în exces de acid uric, care precipită şi cristalizează în articulaţii (cel mai des la baza halucelului, dar şi la glezne, genunchi, uneori la încheietura şi degetele mâinii), provocând crize acute de dureri foarte vii, care pot împiedica pacientul să pună piciorul pe sol. În absenţa tratamentului, articulaţiile se deformează, apoi se distrug după câţiva ani de evoluţie, iar acumulările de acid uric de sub piele fac să apară tumefacţii (tofi gutoşi) la nivelul urechilor, tendoanelor şi ţesuturilor moi. Supraproducţia de acid uric poate, de altfel, să antreneze formarea de calculi renali, a căror eliminare provoacă o colică nefretică. Tratamentul cu medicamente care cresc excreţia de uraţi (medicamente uricozurice) sau cu allopurinol (care scade formarea de acid uric, poate controla afecţiunea. Crizele acute de gută sunt tratate prin administrarea de antiinflamatorii nesteroidiene;

Guthrie (testul) - test sangvin de depistare neonatală a fenilcetonuriei, dar şi a altor posibile afecţiuni (hipotiroidism, fibroza chistică). Este practicat sistematic la nou-născut. Scopul lui este de a termina fenilcetonuria, boală ereditară cauzată de o acumulare de fenilalanină, care provoacă, în absenţa tratamentului, retard mental. Testul este practicat, de obicei, între a 8-a şi a 14-a zi de viaţă şi constă în dozarea fenilalaninei în sângele nou-născutului. Câteva picături de sânge se pun în contact cu o cultură de bacterii a căror creştere este stimulată de fenilalanină, creşterea bacteriană fiind proporţională cu concentraţia acesteia în sânge;

gutta (pl. guttae) - picături; termen utilizat în prescripţiile medicale; indică obligativitatea introducerii unui ingredient lichid într-un medicament complex sub formă de picături sau a administrării lui sub această formă;

gyrus (pl. gyri) - circumvoluţie a cortexului cerebral, aflată între două şanţuri (fisuri).

Exemple:
gyrus precentralis (girul central anterior),
gyrus postcentratis (girul central posterior),
gyrus cinguli (circumvoluţie situată imediat deasupra corpului calos, pe faţa medială a emisferei),
gyrus frontalis inferior
gyrus frontalis medius,
gyrus frontalis superior,
gyrus occipitotemporalis,
gyrus parahippocampalis,
gyrus temporalis etc.

Haab (reflexul) - reflex pupilar care constă din contracţia sau dilatarea pupilei când persoana se gândeşte la un obiect luminos sau întunecat;

Haab (striile) - fisuri în membrana Descemet care apar în timpul copilăriei, frecvent ca rezultat al unui glaucom;

Haas (boala) - epifizita capului humeral;

Haas (operaţia) - 1. transplantarea inserţiei humerale a muşchiului rotundul mare pe muşchiul dinţat mare care este paralizat; 2. artrodeză extracarticulară de şold, realizată prin osteotomie şi prin alunecarea şi înfigerea marelui trohanter în osul iliac;

habena - termen folosit în trecut pentru frenum sau legătură;

Haberer (operaţia) - 1. anastomoză între o parte din tranşa de secţiune gastrică rămasă după gastrectomie şi faţa anterioară a duodenului; 2. procedeu de cură chirurgicală a ulcerului duodenal prin rezecţia antrului şi pilorului, şi refacerea continuităţii digestive prin anastomoză gastrojejunală;

habitus - aspectul general al individului, considerat ca expresie exterioară a stării de sănătate sau de boală; Habitus adenoid: complex de aspecte prezentat de copii cu vegetaţie adenoide (gura deschisă, paloare, stare de somnolenţă); habitus ftizic: conformaţia a organismului marcată prin paloare, emaciere, dezvoltare redusă a musculaturii şi oase mici, predispunând la tuberculoză pulmonară;

hadefobie - teamă excesivă de întuneric;

Haemaphysalis - gen de căpuşă; unele specii transmit tifosul de căpuşă. Haemaphysalis spinigera transmite virusul care produce boala Kyasanur Forest întâlnită în India;

Haemophilus - gen de bacterii din familia Brucellaceae, având formă cocobacilară şi dimensiuni reduse; sunt imobile, Gram-negative, strict parazite, patogene sau nepatogene, necesitând pentru dezvoltarea lor prezenţa anumitor factori de creştere. Haemophilus aegyptius determină la om conjunctivita epidemică în ţările cu climat cald; Haemophilus ducreyi determină şancrul moale; Haemophilus influenzae determină infecţii acute respiratorii şi este o a doua cauză a infecţiilor gripale; Haemophilus influenzae tip B este o cauză importantă de meningită bacteriană Ia copiii mici;

halisteroză - proces de resorbţie osoasă sinonim până la un punct cu osteoporoza. Sinonim: halisteresis;

halitoză - halenă fetidă, respiraţie urât mirositoare. Cauzele unei halitoze temporare sunt consumul de alimente urât mirositoare, cum este usturoiul, ceapa, unele medicamente (de exemplu, paraldehida). Alte cauze includ boli periodontale şi stări infecţioase ale nasului, faringelui şi plămânilor (în special bronşiectazia). Constipaţia, indigestia şi unele boli hepatice pot constitui, de asemenea, cauze de halitoză. Sinonim: halitosis;

hallux (pl. halluces) - degetul mare (I) al piciorului. Sinonim: digitus pedis primus, haluce;

hallux rigidus - rigiditate dureroasă a articulaţiei metatarsofalangiene (între primul os metatarsian şi prima falangă a halucelui), frecvent datorată unei osteoartroze. Tratamentul conservator este adesea eficient, dar în unele cazuri este necesară artrodeza sau artroplastia;

hallux valgus - diformitate congenitală sau câştigată a halucelui constând din devierea sa în afară. De obicei, se asociază o exostoză medială cu bursită supraiacentă;

hallux varus - diformitate rară a halucelui, de obicei congenitală, constând din devierea sa spre linia mediană;

halofil - termen folosit pentru un microorganism care necesită prezenţa unor concentraţii ridicate de clorură de sodiu pentru o dezvoltare optimă. Unele bacterii sunt halofile;

haloperidol - medicament antipsihotic butirfenonic, folosit în tratamentul schizofreniei şi al altor boli psihiatrice. Se administrează pe cale bucală sau injectabil; efectele sale adverse includ: incoordonare musculară şi insomnie;

halotan - anestezic puternic, administrat prin inhalaţie în anestezia generală, folosit pentru inducerea şi menţinerea anesteziei în diferite intervenţii chirurgicale. Cu toate acestea, el poate produce afectarea ficatului şi este astăzi mult mai puţin utilizat ca în trecut;

halou - inel colorat în jurul luminii văzut de persoanele cu lacom acut congestia şi, uneori, de pacienţii cu cataractă. Sinonim: halos;

Halsted (operaţia) - procedeu de cură chirurgicală a cancerului mamar prin amputaţia mamelei, la care se asociază evadare ganglionară regională şi rezecţia muşchilor pectorali din partea respectivă;

Halsted (semnul) - semn clinic în pancreatita hemoragică, constând din apariţia de marmoraţii albastre pe tegumente;

halucinaţie - percepţie fără obiect, faţă de care bolnavul nu are atitudine critică şi care poate fi generatoare de delir. Halucinaţiile pot fi vizuale, auditive, tactile, gustative, acusticoverbale (perceperea distinctă de voci inexistente), haptice (în care apare senzaţia de încleştare, strângere, aplecare), imperative (halucinaţie acusticoverbală cu caracter de comandă, care poate influenţa comportamentul bolnavului în sensul comiterii de sinucidere, crime, agresiuni) etc. Halucinaţiile pot fi întâlnite în psihoze (de exemplu schizofrenia, psihoza halucinatorie cronică), în boli neurologice (de exemplu, encefalită, epilepsie de lob temporal sau accident vascular cerebral), în intoxicaţii (cu halucinogeni, psihostimulante, alcool, cocaină etc.). Halucinaţiile trebuie diferenţiate de visuri şi de iluzii;

halucinaţii hipnagoge - halucinaţii auditive sau vizuale intense, care apar la începutul sau în perioada finală a somnului. Acestea apar la 30-60% dintre pacienţii cu narcolepsie;

halucinogen - substanţă care produce halucinaţii, de exemplu cannabis sau LSD (lysergic acid dietylamide). Halucinogenele erau, în trecut, utilizate în tratarea unor tipuri de boli psihice;

halucinoid - halucinaţie de existenţa căreia bolnavul nu este sigur, îndoială pe care o manifestă în expresia „mi se pare". Survine, de obicei, în perioada de apariţie şi dispariţie a halucinaţiilor;

hamamelis - preparat din scoarţa şi frunzele copacului Hamamelis virginiana, utilizat ca astringent, în specia în tratamentul contuziilor şi al entorselor;

hamartom - proliferare de tip tumoral a unor elemente hisfologice de origine diferită, dezvoltată pe fondul unei malformaţii preexistente. Este benign, dar se poate maligniza. Sinonim: hamartoma;

hamatum (osul) - os al carpului, de forma unei piramide, de pe a cărui faţă palmară pleacă un cârlig (hamulus ossis hamati). El se articulează proximal cu osul semilunar, distal cu metacarpienii II, III şi IV, lateral cu scafoidul şi trapezoidul. Cârligul osului se poate palpa sub osul pisiform. Sinonim: osul cu cârlig;

hamulus (pl. hamuli) - proeminenţă osoasă în formă de cârlig. Hamulus lacrimalis este cârligul osos al crestei lacrimale posterioare. Hamulus lacminae spiralis este hamulus al cohleei osoase la cupula. Hamulus ossis hamati este o proeminenţă în formă de cârlig situată pe faţa volară a osului hamat. Hamulus pterygoideus este o apofiză în formă de cârlig, situată pe extremitatea inferioară a lamei pterigoidiene mediale în jurul căreia se înconvoaie tendonul muşchiului tensor palati.

handicap - deficienţă sau incapacitate mentală, fizică sau senzorială, parţială sau totală, temporară sau definitivă, cauzată de o alterare a structurilor sau funcţiilor psihologice, fiziologice sau anatomice, constituind un dezavantaj social. Handicapurile mentale şi psihoafective se caracterizează prin dificultăţi mentale sau psihice de a înfrunta situaţiile vieţii obişnuite. Handicapurile motorii se caracterizează printr-o disfuncţie sau printr-o reducere a activităţii fizice a unui individ (absenţa mobilităţii, mişcări parazite). Ele afectează membrele, trunchiul sau capul. Handicapurile senzoriale afectează în special vederea (cecitate sau scăderea acuităţii vizuale, îngustarea câmpului vizual, atingerea muşchilor oculomotori) şi auzul (acuitate auditivă insuficientă). Sinonim: deficienţă, incapacitate, infirmitate.

handicap mental - dezvoltare mentală incompletă sau redusă, asociată cu o formă de disfuncţie socială. O bună educaţie poate modifica evoluţia handicapului, de aceea mai nou se foloseşte termenul de dizabilitate (sau dificultate) de învăţare;

hantavirus - virus ARN din familia Bunyaviridae care infectează şobolanii producând boli la om când acesta inhalează sau înghite secreţiile şi excreţiile acestor rozătoare. Boala a fost descoperită prima dată în zona râului Hantaan, aflat la graniţa dintre Coreea de Nord şi Coreea de Sud, dar infecţiile cu hantavirusuri au fost raportate, de asemenea, în Japonia, China, Rusia, Europa şi SUA. Simptomele variază în funcţie de tulpina virusului infectant. Mulţi pacienţi prezintă simptome asemănătoare celor din gripă, dar în cazurile grave apar febră, cefalee, şoc, greţuri, vărsături şi erupţii peteşiale; de asemenea, este atins rinichiul apărând o insuficienţă renală. În SUA, o tulpină foarte virulentă afectează plămânii, ducând rapid la insuficienţă respiratorie. Rata mortalităţii în cazurile severe este ridicată;

haploid - celulă sau organism al cănii nucleu are un singur set de cromozomi. La om, gameţii sunt haploizi după meioză. Sinonim: monoploid;

haplotip - combinaţie de determinanţi genetici, serie de alele, care controlează sinteza unor proteine specifice, situată pe un segment cromozomial dat şi care este moştenită, ca o unitate, de la unul dintre părinţi. Două haplotipuri de la câte un părinte formează genotipul;

hapt-, hapto - element de compunere care introduce în termeni referirea la simţul tactil, la prindere;

haptoglobină - proteină prezentă în plasma sangvină, secretată de ficat; haptoglobina este transportorul specific al hemoglobinei, cu care formează un complex. Nivelul de haptoglobină creşte în stări inflamatorii, iar în anemiile hemolitice grave este deficientă;

Harada (boala) - afecţiune care asociază o meningită şi uveită posterioară (inflamaţie a coroidei). Această boală, uveomeningita, este deosebit de frecventă la asiatici. Cauza este necunoscută. Corticosteroizii pe cale generală sunt deosebit de eficace;

harara - afecţiune cutanată cu aspect papulo-vezicular, puriginoasă, determinată de înţepăturile unor insecte diptere (Phlebotomus papatassi) din specia Phlebotomus. Incidenţa acestei boli alergice, prevalentă în Orientul Mijlociu, poate fi scăzută prin distrugerea acestor insecte;

Harrison (şanţul) - depresiune de ambele părţi al peretelui toracic ce apare la copii, între muşchii pectorali şi marginea inferioară a cutiei toracice. Este produs prin sucţiunea exagerată a diafragmului în inspiraţie şi apare în condiţiile unei obstrucţii a căilor aeriene (de exemplu, în astmul bronşic prost tratat) sau când plămânul este congestionat (într-o afecţiune congenitală de cord);

Hartmann (canula) - instrument metalic utilizat pentru spălătura sinusului maxilar sau pentru introducerea unei substanţe în cavitatea sinusală;

Hartmann (operaţia) - procedeu de cură chirurgicală a cancerului de colon, prin colectomie segmentară executată în 2 timpi operatori;

Hartmann (punga) - dilataţie sacciformă a peretelui veziculei biliare, în apropierea orificiului; este locul în care, cel mai frecvent, se localizează calculii biliari;

Hartmann (soluţia) - soluţie fiziologică folosită în perfuzie. În plus faţă de ionii esenţiali, această soluţie conţine glucoză;

Hartnup (boala) - afecţiune ereditară rară, caracterizată printr-un defect de absorbţie a triptofanului (un aminoacid), ce poate duce la retard mental, îngroşarea şi înăsprirea tegumentelor expuse la lumină şi incoordonare musculară. Boala este asemănătoare pelagrei. Tratamentul constă în administrarea pe toată durata vieţii de nicotinamidă. (Hartnup este numele familiei la care s-a descris pentru prima dată boala)

Hashimoto (boala) - inflamaţie cronică a glandei tiroide (tiroidită) datorată formării de anticorpi împotriva ţesutului tiroidian normal. Survine, în general, între 30 şi 50 de ani, se manifestă printr-o guşă tare, de volum moderat, şi prin semne de hipotiroidie (îngroşarea pielii, bradicardie, constipaţie etc.). Adesea, apar anticorpi împotriva altor ţesuturi din organism, cum ar fi stomacul. Femeile sunt mai frecvent afectate; această tiroidită este familială;

haşişism - intoxicaţie acută cu haşiş; duce la confuzii mentale, excitaţie, asociată cu anxietate; uneori, poate declanşa adevărate stări psihotice;

haşurare - metodă de masaj prin percutarea cu marginea cubitală a mâinii mergând pe linii paralele, apoi perpendiculare sau oblic, după regiune;

haustrum - formaţiune anatomică dilatată în formă de pungă; Haustrum coli reprezintă segmentul dilatat al colonului cuprins între două incizii;

Havers (canale) - canale care străbat substanţa compactă a osului în direcţie longitudinală şi se anastomozează între ele prin ramificaţii transverse sau oblice; conţin vase de sânge şi ţesut conjunctiv. Au un diametru de aproximativ 50 µm;