hidrogenaza - enzimă care catalizează procesul de activare a hidrogenului molecular, făcându-l apt de a participa la reacţii biochimice;

hidrolază - enzimă care catalizează reacţia de hidroliză a unor substanţe. Peptidazele sunt hidrolaze;
hidrolază - enzimă care catalizează reacţia de hidroliză a unor substanţe. Peptidazele sunt hidrolaze;
hidronefroză - retenţie de urină în bazinet, produsă de un obstacol (cudură a ureterului, calcul ureteral, compresiuni tumorale etc.), urmată de dilatarea bazinetului, a calicelor şi, în cazuri avansate, de atrofia parenchimului renal. O obstrucţie la nivelul colului vezicii urinare sau mai jos de el duce la hidronefroză ambilor rinichi. Termenul de hidronefroză pelviană primară este folosit când obstrucţia, frecvent funcţională, este la nivelul joncţiunii dintre pelvisul renal şi ureter. Pieloplastia împiedică atrofia renală datorită presiunii crescute şi complicaţiile ulterioare , (infecţii, formarea de calculi);

hidropericard - prezenţa unei cantităţi importante de lichid în cavitatea pericardică. Poate apărea în unele pericardite (hidropericardită). Dacă apare compresie cardiacă, lichidul se poate elimina (aspira) cu ajutorul unui ac introdus în sacul pericardic prin peretele toracic (pericardiocenteză);

hidropizie - lichid seros acumulat în cavităţi preformate;

hidropneumopericard - prezenţa de aer şi lichid clar în sacul pericardic, cel mai adesea datorită pătrunderii de aer în timpul periocardiocentezei. Prezenţa aerului nu trebuie să afecteze tratamentul pacientului;

hidropneumoperitoneu - prezenţa de aer şi lichid seros în cavitatea peritoneală. Poate apărea prin introducerea accidentală de aer în cursul aspiraţiei de lichid; datorită unei perforaţii în tubul digestiv sau datorită dezvoltării unor bacterii producătoare de gaz în lichidul peritoneal;

hidropneumotorax - prezenţa de aer şi lichid în cavitatea pleurală, apărând patogenic ca un epifenomen în evoluţia unui pneumotorax spontan sau terapeutic; este realizat de o pleurezie putridă sau de altă natură. Stetacustic sintetizează semiologia pneumotoraxului şi a sindromului lichidian, având caracteristic semnele cunoscute sub numele de zăngănit metalic, sucusiune hipocratică şi radiologic linie de nivel lichidiană orizontală în orice poziţie;

hidrops - acumulare anormală de lichid în ţesuturile organismului sau în cavităţi. De exemplu, hidropsul corneean este o acumulare bruscă, dureroasă de lichid în cornee, ce apare în keratoconus. Duce la o scădere bruscă a acuităţii vizuale;

hidrops fetalis - edem sever care apare înainte de naştere. Excesul lichidian se acumulează în cavităţile organismului, în special în cavitatea peritoneală şi în cavitatea pleurală. Are cauze multiple, dar cea mai frecventă este o anemie severă asociată cu boala hemolitică a nou-născutului. Poate apărea în transfuzia gemen-gemen. Alte cauze sunt: bolile congenitale de cord, bolile renale şi pulmonare. Tratamentul se face înainte de naştere cu transfuzii de sânge intrauterine ale fătului; fără tratament, rata mortalităţii este mare. Examenul ecocardiografic prenatal poate duce la diagnosticarea timpurie a bolii;

hidrosadenită - inflamaţie acută sau cronică a glandelor sudoripare. Poate exista sub două forme. Forma acută cu stafilococ auriu seamănă cu un furuncul situat în axilă, pe faţa internă a coapsei sau în regiunea genitală. Forma cronică (boala lui Verneuil sau supuraţia anoperineo-fesieră) antrenează formarea, cel mai des inghinal, pe fese sau pe perineu, a unor placarde fibroase neregulate. Este de trei ori mai frecventă la femei decât la bărbaţi. Tratamentul constă în administrarea de antibiotice, antiseptice locale şi, uneori, incizie chirurgicală;

hidrosalpinx - acumulare de lichid în trompa uterină, care se tumefiază;

hidroterapie - metodă fizioterapică ce foloseşte apa simplă sub diferite forme de administrare în cură externă. Hidroterapia acţionează asupra organismului prin factori termici şi mecanici, şi - în cazul băilor medicamentoase - prin factori chimici;

hidrotic - agent care produce transpiraţie. Medicamentele parasimpatomimetice sunt hidrotice;

hidrotorax - revărsat lichidian intrapleural, uni- sau bilateral. Reacţia Rivalta este negativă;

hidrotubaţie (în ginecologie) - introducerea unui lichid (de obicei, o substanţă colorantă) sub presiune prin colul uterin pentru vizualizarea, prin laparoscopie, a pasajului colorantului prin trompa uterină. Este folosită pentru testarea permeabilităţii trompelor uterine în investigarea sterilităţii;

hidroureter - acumulare de urină în canalul care leagă rinichiul de vezica Urinară (ureter). Ureterul îşi măreşte volumul, această tulburare apărând ca rezultat al obstrucţiei acestuia, cel mai frecvent printr-un calcul;

hidroxiapatită - 1. Ca10 (PO4)6 (OH)2 - compus anorganic, formă de cristalizare a sărurilor osoase şi component esenţial al smalţului dentar; 2. material ceramic biocomaptibil, o formă sintetică a hidroxiapatitei naturale. Unele tipuri de proteze articulare sunt învelite în hidroxiapatită sintetică. De asemenea, acest material este folosit în chirurgia urechii medii.

hidroxicarbamidă - medicament care previne creşterea celulelor şi este utilizat în tratamentul unor forme de leucemie. Hidroxicarbamida poate determina scăderea numărului de leucocite din sânge datorită efectelor sale asupra măduvei osoase. Sinonim: hidroxiuree;

hidroxichinolină potasică - sare de potasiu cu acţiune antifungică, antibacteriană şi deodorantă. Se aplică pe piele sub formă de cremă sau loţiune (de exemplu, în combinaţie cu peroxid benzoil în Quinoderm sau Quinoped) pentru tratamentul infecţiilor cutanate; în cazuri rare, poate produce iritaţii tegumentare;

hidroxiclorochină - medicament similar clorochinei, utilizat în special în tratamentul lupusului eritematos diseminat şi al poliartritei reumatoide. Efectele sale adverse includ: reacţiile cutanate, căderea părului şi tulburări digestive; administrarea în cure prelungite provoacă afecţiuni oculare;

hidroxicobalamină - medicament care conţine cobalt, administrat pe cale injectabilă, în afecţiunile cu deficit de vitamina B12, cum este anemia pernicioasă;

hidroxid de aluminiu - antiacid cu efecte reduse, care se administrează pe cale bucală, singur sau în combinaţie cu alte antiacide, în tratamentul indigestiilor, ulcerului gastric şi duodenal, şi al bolii de refluxul esofagian;

hidroxid de magneziu - sare de magneziu utilizată ca laxativ osmotic. De asemenea, în combinaţie cu alte medicamente, se foloseşte în preparatele antiacide;

hidroxid de sodiu - bază puternică utilizată larg ca agent de curăţare. Aplicată pe piele, produce arsuri chimice severe, care se tratează prin spălarea zonei cu cantităţi mari de apă. Când este înghiţită, produce arsuri ale cavităţii bucale şi faringelui, care se tratează prin administrarea de apă, lapte sau alte fluide pentru a dilua conţinutul din stomac şi prin lavaj gastric. Sinonim: sodă caustică;

hidroxiprogesteron - hormon sexual feminin sintetic administrat pe cale injectabilă pentru a preveni avortul. Poate provoca durere la locul de injectare, de aceea administrarea pe cale bucală este adesea preferată;

hidroxiprolină - compus similar ca structură cu aminoacizii, care se găseşte doar în colagen;

hidroxizin - medicament antihistaminic cu proprietăţi sedative, folosit în tratamentul anxietăţii, tensiunii şi agitaţiei; de asemenea, se foloseşte pentru ameliorarea greţurilor şi vărsăturilor. Se administrează pe cale bucală; efectele sale adverse includ: stare de somnolenţă, cefalee, senzaţie de gură uscată şi prurit;

hidroză - sudoraţie profuză;

higro - element de compunere care introduce în termeni referirea la starea de umiditate;

higrogog - substanţă care absoarbe umezeala;

higrograf - aparat pentru înregistrarea continuă a umidităţii aerului;

higromă - tip de chist. Se poate dezvolta dintr-un limfangiom (higroma chistică) sau din resturile lichefiate ale unei hematom subdural (higroma subdurală). Sinonim: hygroma;

higrometru - aparat pentru determinarea umidităţii relative a aerului. Mai frecvent, se utilizează higrometrul cu fir de păr (care se bazează pe dilatarea firului de păr uman degresat sub acţiunea vaporilor de apă) şi psicrometrul;

higroscopic - hidrofil;

hilofobie - teamă morbidă de pădure;

hilum (hil) (în anatomie) - groapă, reces sau deschidere într-un organ; termenul este utilizat, de obicei, pentru denumirea intrării şi ieşirii vaselor, nervilor sau canalelor (la ovar, splină, plămâni, rinichi);

himen - membrană care acoperă intrarea în vagin la naştere. Forme obişnuite: inelar, falciform, fimbriat (cu margini franjurate), lobat, semilunar. Forme atipice: septat, cribriform, imperforat;

himenorafie - refacere chirurgicală parţială sau totală a membranei himenale;

himenotomie - incizia himenului, practicată la tinerele fete care au imperforaţie himenală, ceea ce împiedică evacuarea sângelui menstrual; sau pentru tratarea dispareuniei (contact sexual dureros);

hio - element de compunere care introduce în termeni referirea la osul hioid. De exemplu: hioglosic (relativ la osul hioid şi limbă);

hioglos (muşchi) - muşchi lat, patrulater, cu originea pe marginea superioară a corpului osului hioid şi pe tot cornul mare al acestui os, iar inserţia pe aponevroza limbii. Ca acţiune, trage limba în jos şi înapoi;

hioid (osul) - os mic, izolat, în forma literei U, situat la nivelul gâtului, sub limbă, pe care o sprijină. Este menţinut în poziţie prin muşchi şi ligamente între el şi procesul stiloid al osului temporal;

hioscină (scopolamină) - medicament anticolinergic care combate spasmul muscular. Este utilizat în tratamentul spasmului la nivelul tubului digestiv, al menstruaţiei dureroase şi pentru relaxarea uterului în timpul travaliului. Poate fi folosit, de asemenea, ca preanestezic în intervenţiile chirurgicale şi în tratamentul răului de mişcare. Se administrează pe cale bucală, injectabil sau plasturi dermici. Efectele sale adverse sunt rare: uscarea mucoasei bucale, vedere înceţoşată, dificultăţi la urinare şi tahicardie;

hip -, hipo - element de compunere care introduce în termeni referirea la mai puţin, mai redus, sub un anumit nivel;

hipalgezie - scăderea sensibilităţii dureroase;

hipemă - hemoragie în camera anterioară a ochiului. Sinonime: hifemă, hyphaema;

hiper - element de compunere care introduce în termeni semnificaţia de excesiv, peste;

hiperacuzie - creşterea sensibilităţii auditive sau sensibilitate dureroasă la sunete;

hiperadrenalism - hiperfuncţie a glandelor suprarenale;

hiperalgezie - sensibilitate exagerată faţă de stimulii dureroşi;

hiperandrogenism - secreţie excesivă de androgeni la femeie. Se asociază cu hirsutism, acnee, amenore sau oligomenoree, metroargii, ovulaţie absentă sau rară, sterilitate, hiperplazie endometrială, hiperlipidemie, hiperglicemie şi hipertensiune arterită; toate acestea pot fi cauzate de o mutaţie genetică specifică;

hiperbarism - stare a unui organism produsă de acţiunea presiunii barometrice ridicate;

hipercalcemie - creştere anormală a calcemiei (nivelul de calciu din sânge); Hipercalcemia idiopatică este o afecţiune congenitală asociată cu retard mental şi anomalii cardiace. De asemenea, hipercalcemia poate fi provocată de aportul excesiv de vitamina D, hiperactivitatea glandei paratiroide şi de boli neoplazice;

hipercalciurie - creştere anormală a cantităţii de calciu secretată în urină. Poate fi datorată fie unei hipercalcemii, fie reducerii reabsorbţiei tubulare a calciului ca urmare a unor afecţiuni tabulare renale, sau poate fi idiopatică;

hipercapnie - creşterea concentraţiei de dioxid de carbon în sânge. Este un semn de hipoventilaţie pulmonară, care poate apărea în caz de insuficienţă respiratorie, şi este asociată, în general, cu o micşorare a concentraţiei de oxigen din sânge şi cu o acidoză respiratorie. Sinonim: hipercarbie;

hiperchinezie - motilitate exagerată determinată de activitatea intensă a musculaturii striate sau netede;

hipercloremie - creştere anormală a concentraţiei sangvine de clor;

hiperclorhidrie - exces al secreţiei de acid clorhidric produs de mucoasa stomacului; frecvent, se asociază cu ulcerul duodenal. Niveluri extrem de ridicate de acid. clorhidric apar în sindromul Zollinger-Ellison;

hipercompensaţie (în psihologie) - compensare de protecţie accentuată a inferiorităţii (deficienţei) fizice sau psihice reale sau imaginare;

hiperdactilism - malformaţie caracterizată prin prezenţa unui număr mai mare de degete la mână sau la picior. Aceste degete supranumerare sunt, de cele mai multe ori, nedezvoltate (rudimentare) şi se tratează prin extirpare chirurgicală imediat după naştere. Sinonim: polidactilism;

hiperdinamie - activitate excesivă a muşchilor;

hiperemie - prezenţa unui exces de sânge într-o zonă a organismului. Este produsă de o stare de congestie provocată fie de staza sangvină dintr-un anumit teritoriu vascular, fie de un aport sangvin crescut datorit unei vasodilataţii active. În hiperemia activă (hiperemia arterială), capilarele se dilată şi aceasta provoacă creşterea cantităţii de sânge din zona respectivă. Hiperemia pasivă este provocată de o stază sangvină într-un anumit teritoriu.

hiperestezie - recepţie exagerată a diferitelor tipuri de sensibilitate;

hiperextensie - 1. extensia maximă a unei articulaţii; 2. mişcare a corpului sau a unui segment dincolo de limita normală de extensie; 3. extensie terapeutică exagerată, care îşi depăşeşte rolul, devenind nocivă;

hiperglicemie - creştere anormală a glicemiei (nivelul glucozei în sânge). Poate apărea în multe boli, cea mai importantă fiind diabetul zaharat, datorat cantităţii insuficiente de insulină, care netratat poate duce la comă diabetică. De asemenea, hiperglicemia poate însoţi alte boli cum ar fi bolile hepatice, tiroidiene, hipofizare, suprarenale etc.;

hipergrafie - stil de scris caracterizat prin prolixitate excesivă, insistenţă pe detaliile neesenţiale; este manifestarea unei tulburări de personalitate frecvent asociată cu epilepsia. Persoanele cu hipergrafie rar acceptă că au probleme de comunicare;

hiperhidroză - creştere anormală a secreţiei de transpiraţie de către piele, care poate apărea în unele boli cum ar fi tirotoxicoza sau febra, sau datorită unor medicamente. Dar, cel mai frecvent, nu se găseşte o cauză determinantă. Tratamentul constă în administrarea de medicamente anticolinergice, toxină botulinică injectabil şi simpatectomie selectivă;

hiperinsulinism - 1. creşterea secreţiei de insulină de către celulele insulelor Langerhans din pancreas; 2. tulburare metabolică datorată administrării unei cantităţi prea mari de insulină;

hiperkaliemie - prezenţa în sânge a unei concentraţii crescute de potasiu, cel mai adesea datorată insuficienţei rinichilor de a-l excreta;

hiperkeratoză - dezvoltarea accentuată a stratului cornos al pielii, Poate fi congenitală, afectând palmele şi tălpile;

hiperlipidemie - creşterea anormală a nivelului de lipide în sânge; nivelul colesterolului este crescut, asociat sau nu cu creşterea nivelului de trigliceride sub formă de lipoproteine, care predispun la apariţia aterosclerozei şi a bolii coronariene. Sinonim: hiperlipemie;

hiperlipoproteinemie - prezenţa în sânge a unei cantităţi excesive de lipoproteine;

hipermetropie - anomalie de refracţie oculară care se traduce prin afectarea vederii de aproape. Radiaţiile paralele luminoase se focalizează în spatele retinei. Gradele moderate de hipermetropie pot să nu producă afectarea vederii la copii şi la adulţii tineri deoarece ei au capacitatea de acomodare, dar la vârstnici sau la cei cu un grad mai mare de hipermetropie, vederea de aproape este îngreunată. Acestora li se recomandă purtarea de ochelari cu lentile convexe. Sinonim: hiperopie, prezbitism;

hipermotilitate - mişcare sau activitate excesivă, în special la nivelul stomacului sau intestinului;

hipernatremie - creştere excesivă a nivelului de sodiu (natriu) în sânge;

hipernefrom - tumoră malignă renală care reprezintă aproximativ 2% din cancerele adultului. Se manifestă prin hematurie macro- sau microscopică, durere în flanc, o masă palpabilă, uneori hipertensiune arterială datorată ischemiei segmentare sau compresiei pediculului, şi policitemie. Adeseori, este descoperit accidental, la o ecografie abdominală şi la examen tomografie. Tratamentul este chirurgical, dar tumora poate recidiva local sau poate metastaza pe cale sangvină. Metastazarea pulmonară a carcinomului renal are aspectul de „ghiulea". Aceste tumori sunt insensibile la radioterapie şi chimioterapie, dar uneori pot răspunde la hormonoterapie, cum ar fi administrarea de progesteron. Imunoterapia, care foloseşte interferon sau interleukină 2, a avut rezultate promiţătoare. Sinonime: tumora Grawitz, carcinomul renocelular;

hiperopie - termen folosit în SUA pentru hipermetropie;

hiperosmie - sensibilitate olfactivă exagerată;

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment