icter - colorare în galben a tegumentelor, scleroticii (albul ochilor) şi a mucoaselor, care arată exces de bilirubină în sânge. Bila este un pigment biliar. Există trei tipuri de icter. Icterul obstructiv apare când bila produsă în ficat nu ajunge în intestinul subţire datorită obstrucţiei canalelor biliare (de exemplu: printr-un calcul) sau colestazei. Urina este închisă la culoare, fecalele sunt palide, iar pacientul poate să prezinte icter. Icterul hepatocelular este datorat unei boli care afectează celulele hepatice, cum ar fi hepatitele, când ficatul este incapabil să utilizeze bilirubină, care se acumulează în sânge. Urina poate fi închisă la culoare, dar fecalele nu-şi modifică culoarea. Icterul hemolitic apare în cazul în care există o distrucţie excesivă a eritrocitelor în sânge; urina şi fecalele îşi păstrează culoarea. Denumire medicală: icterus;
icter - colorare în galben a tegumentelor, scleroticii (albul ochilor) şi a mucoaselor
icter nuclear - afecţiune a creierului produsă prin depunerea de bilirubină în ganglionii bazali şi în nuclei trunchiului cerebral, care apare în cazurile severe de boală hemolitică a nou-născutului. Simptomele precoce constau în letargie, refuzul alimentaţiei, vărsături, care pot fi urmate de opistotonus, crize oculogire, convulsii şi deces. Tardiv, în perioada copilăriei, poate fi cauza unui retard mental, paralizie cerebrală coreoatetozică, hipoacuzie de percepţie şi paralizia mişcărilor oculare superioare;

icterul laptelui de mamă - icter prelungit câteva săptămâni după naştere la copiii alăptaţi la sân, la care nu a fost decelată nici o cauză. Dispare cu timpul şi nu există indicaţii de oprire a alimentării cu lapte de mamă;

ictus - un accident vascular cerebral sau orice criză bruscă. Termenul este adesea utilizat pentru convulsiile din epilepsie;

id - sufix care introduce în termeni sensul de asemănătoare cu sau în interrelaţie cu. De exemplu, spermatidă (un stadiu al formării spermatozoidului);

ideaţie - procesul de gândire sau de a avea imaginaţie sau idei;

identificare (în psihologie) - procesul de adoptare a caracteristicilor altor persoane, limitat sau permanent. Identificarea cu un părinte este foarte importantă în formarea personalităţii şi este implicată în dezvoltarea simţului moral şi în însuşirea rolului sexual;

ideo - element de compunere care introduce în termeni referirea la: 1. minte sau activitate mintală; 2. idei;

ideomotor - referitor la o acţiune care este evocată printr-o idee. Sinonim: ideocinetic; Apraxia ideomotorie - reprezintă incapacitatea de a transforma ideea într-o acţiune;

idiopatic - termen care caracterizează o boală a cărei cauză nu este cunoscută sau care apare spontan. Sinonim: criptogenetic;

idiosincrazie - sensibilitate neobişnuită şi neaşteptată a unui individ la un anume medicament sau aliment. Idiosinerazia la medicamente ia forma unei susceptibilităţi sau hipersensibilităţi, astfel încât doza standard produce un efect excesiv; efectul normal este produs de o fracţiune mică din doza standard;

idiot savant - persoană cu inteligenţă redusă, care are însă una sau mai multe capacităţi speciale intelectuale pe care este apt să le efectueze la nivel înalt. De exemplu: aceste persoane pot cânta sau pot face calcule aritmetice remarcabile. Mulţi dintre aceşti indivizi suferă de autism;

idioventricular - afectând sau fiind specific pentru ventriculele cardiace. Termenul este folosit mai ales pentru a descrie ritmul ventricular foarte lent aflat sub influenţa unui pacemaker natural subordonat (ritmul idioventricular);

idoxuridine - medicament antiviral care conţine iod şi care inhibă dezvoltarea virusurilor; este utilizat pentru tratarea infecţilor herpetice. Se administrează local şi poate determina iritaţie la aplicare;

ifosfamide - medicament citotoxic (un agent alchilant), utilizat în tratamentul afecţiunilor maligne, în special în sarcoame, tumori testiculare şi limfoame. Se administrează intravenos (injecţii sau perfuzii). Efectele sale adverse includ: greţuri, vărsături, alopecie şi cistită hemoragică. Pentru prevenirea cistitei hemoragice se recomandă administrarea concomitentă de mesna;

IGF (insulin-like growth factor) factorul - de creştere insulin-like care include IGF-I si IGF-II;

igienă - ştiinţă a sănătăţii şi studiul metodelor de păstrare a acesteia, în particular prin promovarea curăţeniei;

ihtioza - afecţiune cutanată determinată genetic, caracterizată printr-o stare de uscare, îngroşare şi asprire a pielii, al cărui aspect aminteşte de pielea de peşte (de aici şi denumirea bolii, care derivă din cuvântul grecesc care înseamnă peşte). Ihtioza poate fi determinată de o varietate de defecte genetice. Cea mai frecventă formă, ihtioza vulgară, se transmite autosomal dominant, şi apare la 1 din 300 de persoane; Ihtioza lamelară este o formă foarte rară, în care pielea, în particular de pe mâini şi tălpi, este îngroşată, asemănătoare cu pielea de şopârlă. Tratamentul este simptomatic, constând din aplicarea de produse keratolitice pe bază de uree sau acid salicilic şi, mai ales, în formele grave, administrarea de retinoizi pe cale generală;

ile-, ileo - element de compunere care introduce în termeni referirea la ileum. De exemplu, ileocecal (relativ la ileum şi cec), ileocolic (relativ la ileum şi colon);

ileectomie - rezecţie a ileonului (intestinului subţire) sau a unei părţi din acesta;

ileită - afecţiune inflamatorie a intestinului subţire. Poate fi produsă de boala Crohn, tuberculoză, de bacteria Yersinia enterocolitica poate apărea în asociere cu colita ulcerativă (cunoscută sub numele de ileită retrogradă);

ileocolită - afecţiune inflamatorie care afectează simultan atât ileonul, cât şi colonul. Cele mai frecvente cauze sunt: boala Crohn şi tuberculoza;

ileocolostomie - intervenţie chirurgicală care constă în anastomoza intestinului subţire la colon. De obicei, este efectuată când colonul drept a fost rezecat sau se doreşte ocolirea fie a părţii terminale a ileonului, fie a colonului drept;

ileostomie - deschiderea unei anse ileale la piele în scopul de a se permite evacuarea conţinutului intestinal, pentru a •ocoli colonul. Există multe tipuri de pungi pentru a colecta conţinutul intestinal. De obicei, această intervenţie chirurgicală se efectuează concomitent cu o colectomie sau pentru a pune colonul în repaus în caz de colite, sau după traumatisme sau intervenţii chirurgicale ale colonului. Se poate folosi şi ca alternativă la colostomie;

ileum - porţiunea distală a intestinului subţire, care se întinde de la jejun până Ia valva ileală. Sinonim: ileon;

ileus - ocluzie intestinală de obicei la nivelul intestinului subţire (ileum), Ileusul paralitic sau adinamic este o ocluzie funcţională a ileonului, datorată afectării peristaltismului, care poate fi cauzată de chirurgia abdominală, traumatisme ale măduvei spinării, deficit de potasiu în sânge (hipopotasemie) sau de peritonită. Tratamentul constă în administrarea intravenoasă de lichide şi nutrienţi, şi îndepărtarea secreţiilor gastrice în exces până când se reinstalează peristaltismul. Dacă este posibil, se tratează cauza subiacentă. Obstrucţia mecanică a intestinului subţire poate fi produsă de un calcul, ajuns printr-o fistulă din colon sau prin deschiderea ductului biliar (ileus biliar); de meconiul de consistenţă groasă al nou-născuţilor cu fibroză chistică, sau de paraziţii intestinali, de obicei Enterobius vermicularis (ileus parazitic);

iii-, ilio - element de compunere care introduce în termeni referirea la ilium;

iliac (muşchiul) - muşchi triunghiular situat în zona inghinală, cu origine pe fosa iliacă şi sacrum, iar inserţia pe trohanterul mic al femurului. Împreună cu muşchiul psoas face flexiunea şoldului şi a trunchiului pe membrul inferior;

iliopsoas (muşchiul) - muşchi format din muşchii iliac şi psoas, care au un tendon comun;

ilium - porţiunea superioară mare a osului coxal, constituind un os separat la făt, aşezat deasupra cavităţii cotiloide; suprafaţa sa este uşor concavă şi formează fosa iliacă externă, pe care se află rugozităţi pentru inserţia muşchilor fesieri. Sinonim: ilion;

iluzie - percepţie falsă cu obiect real. Iluziile pot apărea la persoane normale, dar ele sunt rapid şi spontan corectate. Apar în majoritatea sindroamelor psihice, în special în depresie;

Iluziile optice - sunt senzaţii vizuale produse printr-o interpretare incorectă a unui stimul luminos. Iluzia Fregoli reprezintă o falsă recunoaştere a unor persoane despre care bolnavul spune că reprezintă urmăritorul său sub diferite deghizări. Iluzia sosiilor (sindromul Capgras) reprezintă falsa recunoaştere a unei persoane cunoscute, bolnavul considerând că aceasta este înlocuită cu o persoană străină care are aceeaşi înfăţişare.

imagine analogă - imagine radiologică tradiţională pe film care constă în umbre care variază uşor de la negru la alb, fără vreo diferenţiere majoră de la o nuanţă de gri la alta. Imaginile analoge pot fi transformate în formă digitală pentru manipulare şi stocarea într-un computer sau alt dispozitiv electronic;

imagine consecutivă - efectul mental al unei imagini care este înregistrată de creier pentru un scurt moment atunci când obiectul este luat din faţa ochiului sau după ce Ochiul este închis;

imagine corporală - concept individual al dispoziţiei membrelor şi a identificării diferitelor părţi ale organismului propriu. Aceasta este o funcţie a ariilor de asociaţie din creier; Sinonim: schemă corporală;

imagine reflectată (în ultrasonografie) - reflecţia undelor sonore pe suprafaţa unei structuri interne, care poate fi folosită pentru a produce o imagine cum este sonograma;

imagistică - producerea de imagini ale organelor sau ţesuturilor prin diferite tehnici. Aceste imagini sunt utilizate de medic în diagnosticarea bolilor şi monitorizarea efectelor tratamentului. De asemenea, pot fi utilizate pentru ghidarea tehnicilor de radiologie intervenţională;

imago - 1. (în psihanaliză) reprezentare internă, inconştientă a unei persoane importante, de obicei un părinte; 2. stadiu de dezvoltare completă a diferitelor insecte (forma adultă);

imagocid - substanţă cu acţiune de distrugere asupra insectelor adulte;

imatinib - medicament citotoxic, care acţionează prin inhibarea proteintirozin-kinazei, o enzimă care este activă în unele forme de celule leucemice. Este utilizat în tratamentul leucemiei mieloide cronice (la adulţi) cu cromozom Philadelphia prezent, la care tratamentul cu alfa-interferon, nu a dat rezultate sau boala este în fază înalt activă. Efectele sale adverse cele mai des întâlnite sunt: tulburări intestinale, retenţie de lichide, dureri şi crampe musculare;

imidazoli - grup de medicamente fungice, eficiente şi pe o serie largă de bacterii; unele (de exemplu: tiabendazole şi mebendazole) sunt utilizate şi ca antihelmintice. Din acest grup fac parte: econazole, cotrimazole, ketoconazole şi miconazole. Se administrează pe cale bucală sau topic (sub formă de creme);

imipramine - medicament administrat pe cale bucală sau injectabilă în tratamentul sindroamelor depresive. Efectele sale se pot instala lent; efectele sale adverse frecvent întâlnit includ senzaţie de gură uscată, vedere înceţoşată, constipaţie, transpiraţii şi tahicardie;

imitaţie - a acţiona în acelaşi fel ca altă persoană. Este unul din mecanismele identificării. Poate fi utilizat în terapie;

îmbălsămare - conservarea unui cadavru prin introducerea unor substanţe chimice pentru a împiedica putrefacţia. Se efectuează atunci când cadavrul trebuie transportat pe distanţe lungi. În SUA reprezintă o măsură igienică de rutină;

încapsulat - închis într-o capsulă (despre un organ, o tumoră, o bacterie etc.);

încarcerare - termen folosit în limbajul medical cu sensul de reţinere, fixare. De exemplu, încarcerare herniară este fixarea fără strangulare a conţinutului unui sac herniar în conţinutul său, cu apariţia de fenomene locale şi generale;

închistat - închis într-un chist;

îndreptar farmacologic - compendiu de formule utilizate în prepararea diferitelor medicamente;

imobilizare - procedeu prin care se aduce în stare de nemişcare o parte care normal, se mişcă. Acesta ajută la vindecarea unui ţesut infectat sau traumatizat (os, articulaţie sau muşchi). Imobilizarea poate fi temporară (de exemplu, un aparat gipsat) sau poate fi permanentă. Imobilizarea permanentă a unei articulaţii se realizează chirurgical prin artrodeză;

imobilizare dinamică - tehnică utilizată pentru imobilizare, dar care permite efectuarea controlată a anumitor mişcări;

impalpabil - structură a organismului care nu poate fi detectată (sau se detectează cu dificultate) prin palpare;

imperforaţie - lipsa unui orificiu în mod normal prezent;

Imperforaţia himenală (atrezie himenală) - este o malformaţie congenitală caracterizată prin lipsa orificiului himenal. După pubertate, determină producerea de hematocolpos, prin imposibilitatea eliminării sângelui menstrual;

impetigo - infecţie bacteriană cutanată superficială; Impetigo nonbulos este produs de Staphylococcus aureus, specii de Streptococcus sau de ambele; afectează în special copiii mici, şi este foarte contagios; se caracterizează prin apariţia de cruste galben-maronii; Impetigo bulos este produs de Staphylococcus aureus şi se caracterizează prin apariţia de vezicule; este mai puţin contagios decât forma nonbuloasă şi poate apărea la orice vârstă. Tratamentul se face cu antibiotice aplicate local; doar ocazional pot fi necesare antibiotice administrate sistemic;

implant - 1. fragment de ţesut introdus într-un alt ţesut similar sau de alt fel, cum ar fi: o proteză (proteza de şold de exemplu), implant de cristalin artificial, implant de sân, implant cohlear sau de cord; 2. substanţă medicamentoasă sub formă - solidă introdusă într-un ţesut în vederea unei acţiuni sau resorbţii lente (de exemplu, implantul hormonal subcutanat) sau o sursă radioactivă (de exemplu, ace cu radium); 3. (în stomatologie) structură rigidă introdusă în os sau periost pentru a forma suportul pe care se fixează o lucrare protetică dentară. Tipurile mai noi (implante osteointegrate) sunt formate din aliaje de titan special, plasate în osul maxilar, folosite şi în fixarea protezelor faciale;

implant cohlear - dispozitiv pentru ameliorarea auzului, care constă dintr- un electrod implantat în urechea internă (cochlee). Un dispozitiv extern, prevăzut cu un microfon şi cu un procesor electronic, preia informaţia şi o transferă electrodului prin unde de radiofrecvenţă. Implantul este alimentat cu baterii situate la nivelul dispozitivului extern;

implant de sân - procedeu de reconstrucţie a sânului extirpat chirurgical (mastectomie) în tratamentul cancerului de sân. Tipul de implant utilizat curent este un sac siliconic umplut cu silicon gel; recent, acesta a fost înlocuit cu un sac poliuretanic a cărui textură a suprafeţei reduce incidenţa fibrozei şi, în consecinţă, sclerozarea ţesuturilor. Ca alternativă, se poate folosi un implant umplut cu ulei de soia. Implantul este inserat subcutanat (pielea şi mamelonul sunt păstrate); nu este necesară radioterapia după intervenţia de reconstrucţie. Implantele sunt, de asemenea, folosite în chirurgia estetică pentru mărirea sânilor;

implant fetal - introducerea unui ovul, fertilizat in vitro şi ajuns în stadiul de blastocist în uterul unei femei. Înainte de această procedură, uterul femeii trebuie pregătit, prin terapie hormonală, pentru a primi blastocistul. Tratamentul hormonal se continuă pe toată durata sarcinii;

implantare - 1. (nidaţie) fixarea ovulului la mucoasa uterină, care se produce în stadiul de blastocist, de la 6-8 zile după ovulaţie. Locul implantării determină poziţia placentei; 2. plasarea unei substanţe (de exemplu, un medicament) sau a unui dispozitiv (de exemplu, un pacemaker artificial) într-un ţesut; 3. înlocuirea chirurgicală a unui ţesut afectat cu un altul sănătos;

impotenţă - incapacitatea obţinerii sau menţinerii unei erecţii satisfăcătoare pentru actul sexual. Poate fi erectilă, când penisul nu poate fi menţinut în erecţie pentru a pătrunde în vagin, sau ejaculatorie, când penetraţia are loc, dar nu se produce ejacularea spermei (orgasmul). Ambele tipuri pot fi datorate unor boli fizice, cum este diabetul (impotenţa organică), sau unor probleme psihice sau emoţionale (impotenţa psihogenă). Tratamentul constă în: intervenţie chirurgicală pentru aplicarea unei proteze peniene, terapie injectabilă peniană (de exemplu alprostadil). Sildenafilul este un medicament administrat oral, care îmbunătăţeşte circulaţia sângelui la nivelul penisului. Sinonim: disfuncţie erectilă;

impuls nervos - activitatea electrică a membranei neuronului - prin propagarea dintr-o zonă în următoarea - reprezintă modalitatea prin care informaţia este transmisă în interiorul sistemului nervos, de-a lungul axonilor neuronilor. Membrana unui nerv în repaus este polarizată datorită concentraţiei diferite a ionilor pe faţa ei internă şi pe cea externă. Când se produce un impuls nervos, unda de depolarizare se propagă şi ionii îşi modifică poziţia. Până când nervul nu se repolarizează, nici un impuls nervos nu poate trece;

imun - termen care se aplică unui organism nereceptiv faţă de o infecţie sau rezistent la acţiunea nocivă a agenţilor infecţioşi şi a substanţelor produse de aceştia, prin prezenţa anticorpilor specifici;

imun-, imuno - element de compunere care introduce în termeni referirea la starea de imunitate;

imunitate - capacitatea ereditară sau câştigată a organismelor de a rezista Ia acţiunea organismelor patogene sau la efectele nocive ale toxinelor produse de acestea. Imunitatea este condiţionată de prezenţa în sânge a anticorpilor care declanşează răspunsul imun. Imunitatea activă apare atunci când organismul produce anticorpi împotriva unei substanţe străine (antigen) care a pătruns în organism, fie prin contagiune, fie prin imunizare (injectarea produşilor bacterieni); imunitatea de specie este imunitatea specifică speciei; imunitatea dobândită este imunitatea care apare în timpul vieţii (activă sau pasivă); imunitatea mediată celular este cea care se datorează acţiunii limfocitelor T; imunitatea pasivă este imunitatea indusă prin inocularea de ser preluat de la un organism care este deja imun la un anumit antigen; imunitatea moştenită este imunitatea naturală, înnăscută; imunitatea umorală este imunitatea datorată limfocitelor B ce produc anticorpi care circulă liber în sânge. Nou-născuţii au o imunitate pasivă, conferită de anticorpii din sângele mamei şi din colostru, pentru bolile comune, timp de câteva săptămâni după naştere;

imunizare - obţinerea imunităţii prin mijloace artificiale. Imunizarea pasivă se realizează prin injectarea cu anticorpi deja formaţi (un antiserum); este temporară. Imunizarea activă implică introducerea în corp, pe cale orală sau prin injecţii (inoculare), a unor bacterii sau virusuri tratate special pentru acest scop sau a toxinelor acestora, având rolul de a stimula producţia proprie de anticorpi (vaccinare);

imunocompromis - termen folosit pentru pacienţii al căror răspuns imun este redus sau chiar complet dispărut datorită imunosupresiei. Aceşti pacienţi sunt vulnerabili la infecţii oportuniste;

imunodeficienţă - deficit al răspunsului imun. Poate fi dobândită, ca în SIDA, dar cele mai multe imunodeficienţe sunt primare, apărând în boli ereditare caracterizate prin hipogammaglobulinemie sau defecte ale funcţiei celulelor T, sau ambele;

imunodeficienţă combinată gravă (SCID - severe combined immune deficiency) - afecţiune rară, care se manifestă în primele trei luni de viaţă, prin infecţii virale, bacteriene, fungice, şi insuficienţa creşterii. Este produsă prin reducerea numărului de limfocite T şi B - celulele albe ale sângelui necesare în combaterea infecţiilor. Unele cazuri sunt produse de deficienţa de adenozin deaminază (ADA). Singurul tratament eficient astăzi este transplantul de măduvă osoasă, dar terapia genică ne dă speranţe pentru viitor;

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment