leuc-, leuco - element de compunere care introduce în termeni referirea la: 1. culoarea albă; 2. leucocite;

leucemie - grup de afecţiuni maligne în care măduva osoasă şi alte organe hematopoietice produc un număr crescut de leucocite de diverse tipuri. Hiperproducţia de leucocite, de obicei forme imature sau anormale, suprimă producţia de leucocite, eritrocite şi trombocite normale. Aceasta duce la creşterea susceptibilităţii la infecţii (datorită neutropeniei), la apariţia anemiei şi a sângerărilor (datorită tromocitopeniei). Alte simptome sunt: hipersplenomegalia şi hipertrofia ganglionilor limfatici. Leucemiile se împart în acute şi cronice, în funcţie de rata de progresie a bolii. De asemenea, se pot clasifica în funcţie de tipul de celule albe care proliferează anormal; de exemplu leucemia limfoblastică, leucemia limfocitară cronică, leucemia mieloblastică acută, leucemia cu celule păroase, leucemia monocitară. Leucemiile pot fi tratate cu medicamente citotoxice sau cu anticorpi monoclonali, care suprimă producţia de celule anormale, sau ocazional, cu radioterapie. Sinonim: leucoză;
leucemie - grup de afecţiuni maligne în care măduva osoasă şi alte organe hematopoietice produc un număr crescut de leucocite de diverse tipuri. Hiperproducţia de leucocite
leucemie hipoplastică - stadiu al leucemiei în care are loc o scădere a numărului de eritrocite, leucocite şi trombocite din sângele circulant şi reducerea hemopoiezei în măduva osoasă;

leucocitospermie - prezenţa unui număr crescut de leucocite în spermă (mai mult de 1 milion/ml); are efect inhibitor asupra fertilităţii;

leucocitoză - creşterea numărului de leucocite din sângele periferic;

leucodermie - termen generic folosit pentru zonele de tegument depigmentate (sub formă de pete sau benzi);

leucoma - tip de leziune caracterizată prin apariţia de pete albe. Leucoma corneeană (keratoleucoma) este o opacitate albă a corneei, care apare datorită cicatrizării unei inflamaţii sau ulceraţii corneene. Poate fi şi congenital, când se asociază cu alte anomalii oculare. leuconichie pete albe pe unghii, care apar datorită unor cauze multiple şi având aspect diferit (noiţe). Sinonim: leucom unghial, nephele unguium, selene unguium;

leucopenie - scăderea numărului de leucocite din sângele periferic;

leucoplazie - plăci de culoare albă-sidefie, situate pe mucoase, de exemplu pe mucoasa bucală sau vulvară, care nu pot fi desprinse. Nu sunt caracteristice unor anumite boli; sunt prezente la aproximativ 1% dintre vârstnici, Uneori, se pot maligniza. Leucoplazia păroasă este un marker al SIDA. Sinonim: leucoplakia;

leucopoieză - procesul de formare a diferitelor tipuri de leucocite, proces care are loc, în mod normal, în ţesutul hematopoietic din măduva osoasă. Sinonim: leucocitopoieză;

leucoree - denumire generică dată oricărei scurgeri albe din vagin. Poate apărea în mod normal, cantitatea crescând înainte şi după menstruaţie. O leucoree în cantitate mare poate indica o infecţie a tractului genital inferior, de exemplu cu protozoarul Trichomonas vaginalis;

leucotomie - intervenţie chirurgicală care constă din întreruperea anatomică a fibrelor talamocorticale; este un procedeu frecvent folosit în psihochirurgie. În forma sa originală, leucotomia prefrontală (lobotomia). intervenţia presupune secţionarea fibrelor nervoase care leagă lobul frontal de talamus şi a fibrelor de asociaţie ale lobului frontal, cu efecte bune în reducerea tensiunilor emoţionale severe. Cu toate acestea, leucotomia prefrontală are numeroase efecte secundare, de aceea astăzi a fost abandonată. Intervenţiile moderne utilizează stereotaxia, efectuând leziuni minime în arii foarte mici din creier. Efectele secundare sunt extrem de rare; intervenţia chirurgicală fiind practicată în durerile netratabile, depresie severă, nevrozele obsesive şi anxietatea cronică, atunci când tensiunea emoţională severă nu răspunde la alte tratamente;

leucotriene - clasă de substanţe chimice sintetizate de celulele mastoide, bazofile, macrofage şi alte ţesuturi din acidul arahidonic. Leucotrienele sunt implicate în reacţiile inflamatorii şi în răspunsul imun: ele cresc permeabilitatea vaselor sangvine mici; produc contracţia muşchilor netezi şi atrag neutrofilele la locul infecţiei;

leukotaxine - substanţă chimică prezentă în exsudatul inflamator, care atrage leucocitele şi care creşte permeabilitatea capilarelor sangvine. Este probabil produsă de celulele lezate;

levamisole - medicament atihelmintic utilizat în tratamentul ascaridiozei. Se administrează pe cale bucală; posibilele sale efecte adverse includ: greţuri şi vărsături;

levator (muşchi) - muşchi care ridică o structură pe care este inserat; de exemplu levator scapulis ajuta la ridicarea umărului. Sinonim: muşchi ridicător;

levo - element de compunere care introduce în termeni referirea la: 1. stâng sau spre stânga; 2. (în chimie) levorotator;

levobunolol - medicament beta-blocant utilizat sub formă de instilaţii oculare în tratamentul glaucomului; efectele sale adverse includ: senzaţie de arsură locală;

levocardie - malformaţie constând dintr-un situs inversus, cu păstrarea poziţiei normale a inimii (cu apexul orientat spre stângă);

levodopa (L-dopa) - aminoacid natural (vezi DOPA), administrat pe cale bucală în tratamentul parkinsonismului. Efectele sale adverse frecvente includ: greţuri, vărsături, scăderea apetitului şi mişcări faciale involuntare; dozele mari pot produce lipotimii, ameţeli şi stare de slăbiciune;

levomepromazine (methotrimeprazine) - medicament antipsihotic fenotiazinic, utilizat în tratamentul schizofreniei şi pentru a reduce tensiunea, agitaţia şi durerile la pacienţii aflaţi în stadiul terminal. Se administrează pe cale bucală sau injectabil; efectele sale adverse includ: somnolenţă şi stare de slăbiciune;

levonorgestrel - hormon sexual feminin sintetic - un progesteron - utilizat mai ales în contraceptivele orale, singur sau în asociere cu un estrogen;

Leydig (tumora) - tumoră care se dezvoltă din celulele interstiţiale (Leydig) din testicul. Adeseori, aceste tumori secretă testosteron, care dacă apare Ia băieţi în stadiul prepubertar produce virilizare.

leziune - modificare patologică la nivelul ţesuturilor ca rezultat al unei boli sau al unui traumatism. Poate apărea direct printr-o injurie fizică, de exemplu abcesele, tumorile sau ulceraţiile (leziuni primare); leziunile secundare (de exemplu, crustele, cicatricele etc.) sunt derivate din cele primare;

Lhermitte (semnul lui) - semn constând din apariţia de disestezii sub formă de furnicături, amorţeli, senzaţie de descărcări electrice care se manifestă la membrele superioare sau trunchi când se flectează gâtul. Este un semn necaracteristic al unei afectări a măduvei cervicale, de exemplu: scleroza multiplă, spondiloza sau deficitul de vitamina B2;

liază - enzimă care catalizează legarea unor grupări chimice prin dublă legătură;

libidou - termen utilizat pentru desemnarea tonusului biologic al instinctului şi necesităţilor sexuale. Libidoului, în teoria psihanalitică, i s-a atribuit sensul forţei motrice unice şi dominante a întregii vieţii psihice a individului şi a interrelaţiilor dintre el şi societate. Cursul normal al dezvoltării poate fi afectat prin fixarea la un anumit nivel şi prin regresie;

licantropie - simptom psihic foarte rar, în care bolnavul se consideră un animal sălbatic (de obicei, lup).

lichen planus - erupţie inflamatorie, pruriginoasă, recurentă, caracterizată prin discrete papule violacee, aplatizate, poligonale, care pot conflua în plăci scuamoase aspre, acompaniate adesea de leziuni ale cavităţii bucale. Cauza este de obicei necunoscută. Copiii sunt rareori afectaţi. Leziunile sunt de obicei distribuite simetric, pe suprafeţele flexoare ale mâniilor, pe membrele inferioare, pe trunchi etc. În timpul fazei acute pot să apară papule noi la nivelul unor leziuni cutanate minore, cum ar fi o zgârietură superficială. Tratamentul constă din aplicarea locală a unui corticosteroid puternic.

lichen sclerosus - afecţiune cutanată cronică, ce afectează aria ano-genitală, prezentă în special la femei şi caracterizată prin prezenţa de plăci subţiri de culoare alb-sidefie. La 20% dintre pacienţi sunt afectate şi alte zone tegumentare. Ca tratament se utilizează corticosteroizi puternici aplicaţi topic. La bărbaţi poate fi nevoie de circumcizie (lichenul scleros este o indicaţie a circumciziei la adult);

lichen simplex chronicus - inflamaţie cronică, superficială, pruriginoasă a pielii, caracterizată prin plăci lichenificate (piele îngroşată cu desen accentuat), uscate, scuamoase, bine delimitate şi hiperpigmentate, de formă angulară, neregulată sau ovală. Zonele cele mai frecvent implicate sunt: occiputul, braţele şi picioarele. Se pare că stresul are un rol important. Tratamentul constă în administrare de corticosteroizi. topici. Sinonime: neurodermatita, dermatita de grataj localizat;

lichenificare - leziune elementară intens pruriginoasă, caracterizată printr-o îngroşare a unui teritoriu cutanat a cărui suprafaţă capătă cadrilaj accentuat, cute adânci;

lichenoid - orice leziune asemănătoare lichenului plan;

lichid amniotic - lichidul conţinut de cavitatea amniotică, care înconjoară fătul în dezvoltare, protejându-I de presiunile externe. Lichidul amniotic este secretat iniţial de amnion şi, mai târziu, este completat cu urina din rinichiul fătului. O parte din lichid este înghiţită de făt şi absorbită în intestinul său;

lichid cefalo-rahidian (LCR) (CFS - cerebrospinal fluid) - lichid apos, clar, care înconjoară creierul şi măduva spinării. Este conţinut în spaţiul subarahnoidian şi circulă prin ventriculele cerebrale şi prin canalul central al măduvei spinării. Creierul „pluteşte" în LCR (greutatea sa se reduce de la 1400 g la mai puţin de 100 g), fiind protejat de lovirea de pereţii cutiei craniene atunci când capul se mişcă mai puternic. LCR este secretat de plexurile coroide din ventricule, circulă prin acestea pentru a ajunge în spaţiul subarahnoidian şi este absorbit în circulaţia sangvină prin vilozităţile arahnoidiene. In mod normal, conţine glucoză, săruri, enzime şi câteva leucocite, dar niciodată eritrocite;

lichid de scintilaţie - substanţă care produce lumină fluorescentă când este impresionată de radiaţii cu energie înaltă, cum ar fi razele beta sau gamma. Cel mai utilizat lichid de scintilaţie în medicină este iodura de sodiu activată cu thaliu, care stă la baza contorului de radiaţii gamma;

lichid interstiţial - lichid care se găseşte în organism;

lidocaină (lignocaine) - anestezic local frecvent utilizat, care se administrează injectabil, în intervenţiile chirurgicale minore sau în procedurile stomatologice (în care se utilizează de obicei în combinaţie cu adrenalina pentru a obţine o anestezie mai bună şi de durată mai lungă). De asemenea, poate fi aplicată direct pe globul ocular, faringe şi cavitatea bucală, fiind absorbită prin mucoase, sau pe piele. Lidocaina se foloseşte, de asemenea, sub formă injectabilă în diverse afecţiuni caracterizate prin ritm cardiac anormal, particular în infarctul miocardic. Când se utilizează ca anestezic local, nu are efecte secundare;

Lieberkuhn (glandele sau criptele) - glande tubulare simple, care se găsesc în mucoasa intestinală. În intestinul subţire se găsesc printre vilozităţi. Sunt căptuşite cu un epiteliu columnar, în care se găsesc diferite tipuri de celule secretorii. În intestinul gros, glandele Lieberkuhn sunt mai lungi şi conţin mai multe celule secretoare de mucus;

lieno - element de compunere care introduce în termeni referirea la splină. De exemplu, lienopatie (afecţiune a splinei), lienocel (hernie a splinei);

lifting - facial intervenţie chirurgicală cosmetică la faţă pentru înlăturarea ridurilor. Pleoapele pot fi corectate prin acelaşi procedeu;

ligament (ligamentum) - 1. bandă de ţesut conjunctiv fibros, alb, dens, flexibil, rezistent, care leagă extremităţile articulare ale oaselor, fiind inclus de obicei în capsula articulară. Ligamentul are atât rol de fixare a articulaţiei, cât şi de limitare a mişcărilor acesteia în unele direcţii; 2. repliu peritoneal care fixează sau leagă diverse organe abdominale între ele sau cu peretele;

ligament inghinal - ligament localizat în regiunea inghinală între spina iliacă antero-superioară şi tuberculul pubian. Face parte din aponevroza muşchiului oblic extern abdominal. Sinonim: ligamentul lui Poupart;

ligament suspensor - ligament care are rolul de a susţine sau suspenda un organ în poziţie normală. De exemplu, ligamentul suspensor al ovarului (ligamentul infundibuloovarian) este un repliu peritoneal, conţinând pediculul vasculo-nervos al ovarului, întins de la extremitatea tubară a ovarului la peritoneul parietal din regiunea lombară; ligamentul suspensor al cristalinului este o structură fibroasă ataşată de procesul ciliar, prin intermediul căruia cristalinul este menţinut în poziţie;

ligamente încrucişate - două ligamente puternice (anterior şi posterior) situate în articulaţia genunchiului, în incizura intercondiliană, şi care se fixează pe tibie şi pe condilii femurali; prin poziţia lor, ele formează un X. Aceste două ligamente împiedică alunecarea excesivă anteroposterioară. Afectarea acestor două ligamente este frecventă în traumatismele sportivilor, în special la jucătorii de fotbal;

Ligand - moleculă care se leagă de altă moleculă, de exemplu antigen-anticorp sau hormon-receptor hormonal;

ligaturare - aplicarea unei ligaturi;

ligatură - 1. actul chirurgical prin care, cu un fir din material resorbabil sau neresorbabil, se face hemostaza definitivă a unui vas sangvin; 2. procedeu de oprire a tranzitului printr-un organ tubular, 3. procedeu de legătură;

limbă - organ muscular, ataşat la podeaua cavităţii bucale. Este format din corp şi rădăcină, care se ataşează prin muşchi de osul hioid - inferior, de procesul stiloid - posterior, şi de palat - superior. Este acoperită de o mucoasă, care se continuă cu cea a cavităţii bucale şi a faringelui. Pe faţa inferioară a limbii, mucoasa face o cută, frenulum linguae, care o leagă de podeaua cavităţii bucale. Suprafaţa limbii este acoperită de mici proeminenţe (papile), care îi conferă un aspect brăzdat. Mugurii gustativi sunt dispuşi în jurul papilelor, în special a celor circumvalate şi fungiforme. Limba îndeplineşte trei funcţii importante. Ajută la mişcarea alimentelor în timpul masticaţiei şi înghiţitului; este principalul organ al gustului, are rol important în producerea şi articularea cuvintelor. Denumire anatomică: glossa;

limbus (în anatomie) - 1. formaţiunea cartilaginoasă marginală a cavităţii cotiloide la copiii mici; 2. creastă circumferenţială a unor organe sau elemente anatomice. De exemplu, limbus corneae (limb sclerocorneean) este circumferinţa corneei la joncţiunea sa cu sclera. Limbus fossae ovalis (inelul Vieussens) este marginea îngroşată a fosei ovale a atriului drept, reprezentând marginea găurii ovale din septul oval embrionar;

limen - termen utilizat în anatomie cu semnificaţia linie de hotar, despărţitoare, limită. De exemplu, limen insulae este linia imaginară care separă substanţa perforată anterioară de insulă. Limen nasi este linia de delimitare între porţiunile osoasă şi cartilaginoasă ale cavităţii nazale;

limfaden-, limfadeno - element de compunere care introduce în termeni referirea la ganglionii limfatici;

limfadenectomie - excizie chirurgicală a ganglionilor limfatici, o intervenţie chirurgicală efectuată de obicei când aceştia sunt invadaţi de la o tumoră malignă de vecinătate;

limfă - lichidul prezent în vasele sistemului limfatic; este rezultat din transsudarea plasmei sangvine la nivelul spaţiilor limfatice. Limfa trece printr-o serie de filtre (ganglionii limfatici), în final ajungând tot în circuitul sangvin prin canalul toracic. Are compoziţie similară cu a plasmei, dar conţine mai puţine proteine, mai multe cloruri şi unele celule, mai ales limfocite;

limfedem - acumularea de limfă în ţesuturi, cel mai adesea la nivelul membrelor inferioare. Poate fi datorată unei anomalii congenitale a vaselor limfatice (ca în boala Milroy, limfedemul congenital al membrelor inferioare) sau unei obstrucţii dobândite a vaselor limfatice prin tumori, infiamaţie sau traumatisme. Tratamentul constă în purtarea de ciorapi sau bandaje elastice, şi administrarea de medicamente diuretice. Există o multitudine de tehnici chirurgicale pentru această afecţiune, dar cu succes limitat;

limfo - element de compunere care introduce în termeni referire la limfa sau la sistemul limfatic;

limfoblast - celulă anormală care apare în sânge şi în organele hematopoietice într-un tip de leucemie numită leucemie limfoblastică. Are un nucleu mare, citoplasmă în cantităţi mici; se pare că este un precursor al limfocitelor;

limfadenită - inflamaţia ganglionilor limfatici, care devin tumefiaţi, dureroşi şi sensibili. Unele cazuri pot fi cronice (de exemplu, limfadenita tuberculoasă), dar majoritatea sunt acute şi localizate într-o zonă adiacentă a unei infecţii. Cei mai des afectaţi sunt ganglionii limfatici din zona gâtului, asociaţi cu amigdalitele. Ganglionii limfatici au rol în localizarea şi combaterea infecţiilor. Uneori, poate apărea o limfadenită generalizată, ca rezultat al unei infecţii virale. Tratamentul este cel al cauzei subiacente;

limfadenom - denumire folosită în trecut pentru limfom;

limfangi-, limfangio - element de compunere care introduce în termeni referirea la vasele limfatice;

limfangiectazie - dilatare a vaselor limfatice, care de obicei este congenitală şi care poate apărea în diferite zone ale organismului (de exemplu, la nivelul picioarelor în boala Milroy). Poate fi şi dobândită, prin obstrucţia vaselor limfatice;

limfangiografie - examen radiologic al vaselor limfatice şi al ganglionilor limfatici după injectarea, la nivelul acestora, a unei substanţe de contrast. Cel mai adesea, este indicată pentru a vedea extinderea şi metastazarea unui cancer la nivelul sistemului limfatic, şi în investigaţiile pentru limfedem. De asemenea, sistemul limfatic poate fi examinat utilizând un detector de raze gamma după injectarea unui marker radioactiv. Această metodă este astăzi înlocuită pe scară largă prin alte tehnici imagistice. Sinonim: limfografie;

limfangiom - tumoră benignă constituită dintr-o hiperplazie şi ectazie a vaselor limfatice, care poate avea aspectul unui chist la nivelul gâtului sau axilei (hygroma). Poate fi excizat chirurgical;

limfangiosarcom - tumoră malignă a vaselor limfatice, întâlnită rar. Apare mai frecvent la femei, după mastectomie pentru cancer de sân sau poate fi produs de expunerea la radiaţii;

limfangită - infiamaţie a vaselor limfatice, care apare, cel mai frecvent, sub forma unor treneuri roşii tegumentare în zona adiacentă unei infecţii streptococice. Uneori, forma cronică duce la apariţia limfedemului. Tratamentul constă din administrarea de antibiotice (de exemplu, penicilină) şi repaus al zonei afectate;

limfocel - tumoră cu conţinut limfatic, care apare în ţesuturi după un traumatism sau o intervenţie chirurgicală la nivelul unui ganglion sau vas limfatic;

limfocit - tip de leucocit prezent în ganglionii limfatici, splină, timus, pereţii intestinali şi măduva osoasă. În coloraţie Romanowski, limfocitele apar cu nuclei denşi şi citoplasmă de culoare albastră „ca cerul". Limfocitele cu citoplasmă puţină se numesc limfocite mici; cele care au citoplasmă abundentă se numesc limfocite mari. În mod normal, numărul de limfocite este de 1,5-4 x 10 la puterea 9 limfocite/l de sânge. Sunt implicate în imunitate. Există limfocite B (celule-B), care produc anticorpii circulanţi şi limfocite T (celule-T), care sunt responsabile de imunitatea mediată celular. Limfocitele T se pot diferenţia în limfocite T-helper sau citotoxice. Numărul de limfocite poate creşte anormal în caz de leucemie limfocitară cronică;

limfocite inflltratoare de tumori (TIL - tumour-infiltrating lymfocyte) - celulă limfoidă care poate infiltra tumorile solide. Astfel de celule pot fi cultivare in vitro, în prezenţa interleukinei 2 şi sunt utilizate ca vehicul pentru factorii de necroză tumorală în cercetările de terapie genică pentru cancer;

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment