meningococemie - prezenţa de meningococi (Neisseria meningitidis) în sânge;

meningoencefalită - inflamaţia creierului şi a membranelor care îl învelesc (meninge), cauzată de infecţii bacteriene, virale sau fungice. Poate fi afectată şi măduva spinării (mielită), cu apariţia paraliziei la membrele inferioare, uneori fiind numită meningomielită;
meningococemie - meticilină
meningovascular - relativ la sau afectând meningele şi vasele de sânge care irigă ţesutul nervos subiacent. Termenul este utilizat, de asemenea, pentru descrierea sifilisului terţiar al sistemului nervos;

meninx - 1. stratul subţire de mezoderm care acoperă creierul embrionului. Din el se vor forma cea mai mare parte a cutiei craniene şi meningele cranian;

menisc articular - unul din cele două cartilaje în formă de semilună situat în articulaţia genunchiului, între femur şi tibie;

meniscectomie - intervenţie chirurgicală în care se scoate meniscul rupt, dezinserat sau bolnav, parţial sau total. Această intervenţie se practică astăzi cu ajutorul unui artroscop;

meniscus (menisc) (în anatomie) - formaţiune anatomică în formă de lentilă sau inel. Meniscus articularis este un fibrocairtilaj discoidal intraarticular;

Menkes (boala) - afecţiune genetică, care se caracterizează prin retard mental sever, convulsii, afectarea vederii, păr fragil, decolorat, şi obrajii bucălaţi şi roşii. Nu se cunoaşte un tratament eficient, copiii afectaţi decedând înainte de vârsta de 3 ani;

menopauză - perioadă din viaţa femeii când încetează ovulaţia şi ciclul menstrual, aceasta nemaiputând avea copii. Menopauza apare, în general, între 45 şi 55 de ani (în medie, la 51 de ani). Menopauza naturală se consideră instalată după o perioadă de amenoree de 12 luni. Perioada de dinainte de menopauză (perimenopauza) este marcată de tulburări ale ciclului menstrual. Se produce o scădere a acţiunii hormonilor gonadotropi, a hormonului folico-stimulant şi luteinizant asupra ovarelor, astfel că foliculii nu se mai dezvoltă normal. Are loc o modificare a raportului dintre hormonii secretaţi de ovare (estrogeni şi progesteron), care poate fi asociată cu unele simptome cum ar fi bufeurile şi alte simptome vasomotorii, palpitaţii şi senzaţie de uscăciune a mucoasei vaginale. Unele femei pot prezenta şi tulburări psihoemoţionale. Majoritatea acestor simptome pot fi ameliorate printr-o terapie de substituţie hormonală. Sinonim: climacterium;

menoragie - menstruaţie abundentă care durează mai mult de 7 zile. Poate fi asociată cu un dezechilibru hormonal (în acest caz se numeşte sângerare uterină disfuncţională), boală inflamatorie pelvină, tumori (în special fibroame) în cavitatea pelviană, endometrioza sau prezenţa unui dispozitiv intrauterin de contracepţie. În unele cazuri, cauza nu poate fi demonstrată. Sinonim: epimenoragie;

MENS (multiple endocrine neoplasia syndromes) - sindrom de neoplazie multiplă - grup de afecţiuni genetice bine definite, implicând hiperplazia adenomatoasă şi formarea de tumori maligne în mai multe glande endocrine. Au fost identificate trei sindroame diferite: tipul 1 - adenomatoză multiplă endocrină tip 1 sau sindromul Wermer (tumori ale glandelor paratiroide, ale celulelor insulare pancreatice şi ale glandei hipofize); tipul 2A - adenomatoză multiplă endocrină tip 2A sau sindromul Sipple (carcinom medular tiroidian, feocromcitom şi hiperparatiroidism) şi tipul 2B - adenomatoză multiplă endocrină tip 2B sau sindromul de neuroame ale mucoaselor (neuroame multiple ale mucoaselor, carcinom medular tiroidian şi feocromocitom, adesea asociate cu un habitus marfanoid);

menstruaţie - scurgere fiziologică de sânge şi fragmente de endometru la intervale de aproximativ o lună. Menstruaţia este stadiul ciclului menstrual care durează de când endometrul, pregătit pentru nidaţie, regresează deoarece fertilizarea nu a avut loc. Durata normală este de 3-7 zile. Menstruaţia anovulatorie apare după involuţia atretică a foliculului de Graaf, adică după expulzia ovulului şi fără formarea corpului galben. Menstruaţia retrogradă este menstruaţia în care sângele, în loc să se exteriorizeze la vulvă, trece retrograd prin trompe în cavitatea peritoneală. Menstruaţia vicariantă este sângerarea care apare la nivelul altei mucoase, nu a celei uterine;

mental - 1. relativ la gândire, intelect, capacitate intelectuală; 2. relativ la sau afectând mentonul (bărbia);

mento - element de compunere care introduce în termeni referirea la mentum, bărbie;

mentum - proeminenţă anterioară, mediană, rotunjită a mandibulei. Sinonim: bărbie;

mepacrine - medicament utilizat în tratamentul unor infestaţii parazitare, în special în giardioză. Se administrează pe cale bucală; efectele sale secundare pot fi: tulburări digestive, cefalee, coloraţie galbenă a tegumentelor;

meprobamat - medicament utilizat pentru ameliorarea stărilor de anxietate şi a tensiunii nervoase. Se administrează pe cale bucală; efectele sale adverse includ: tulburări digestive, cefalee şi stare de somnolenţă;

meralgie - durere la nivelul coapsei. Meralgia partestezică (boala Bernhardt) este o nevralgie a nervului femurocutanat, caracterizată prin dureri cu caracter de arsură, localizate pe faţa externă a coapsei şi însoţite de senzaţie de constricţie şi de indurare a tegumentului;

mercaptopurină - medicament care previne dezvoltarea celulelor canceroase; se administrează pe cale bucală, mai ales în unele forme de leucemie, deoarece scade numărul de leucocite. Efectele sale adverse includ: ulceraţii ale cavităţi bucale şi tulburări digestive;

mercur - metal bivalent lichid la temperatura camerei. Datorită toxicităţii sale ridicate, este folosit în medicină din ce în ce mai puţin; compuşii de mercur erau folosiţi în trecut în tratamentul sifilisului şi ca purgative, în pastele de dinţi, în pudre, în fungicide şi agenţi antiparazitari. Mercurul este utilizat adesea în stomatologie, fiind un component al amalgamului; în aliaje este netoxic. Simbol: Hg;

mercurialism - intoxicaţie cu mercur. Mercurul metalic poate fi absorbit prin piele sau prin tubul digestiv, sau vaporii săi prin plămâni. Intoxicaţia acută produce vărsături, dureri abdominale severe, diaree sangvinolentă şi afectare renală cu scăderea fluxului urinar. Tratamentul se face cu dimercaprol. Intoxicaţia cronică produce ulceraţii bucale, căderea dinţilor, pierderea apetitului, tulburări intestinale şi renale, iritabilitate nervoasă, anemie. Tratamentul constă în scoaterea pacientului din mediul cu mercur şi evitarea expunerilor ulterioare. Sinonim: hidrargirie;

merocrin - tip de secreţie în care celulele glandulare rămân intacte în timpul procesului de secreţie;

merozoit - stadiu în ciclul de viaţă al parazitului malariei (Plasmodium) produs prin segmentarea unui schizont înainte de a pătrunde într-o celulă gazdă nouă. Merozoiţii sunt găsiţi fie separat, fie în schizontul original;

mesager secundar - moleculă organică, ce acţionează în interiorul celulei pentru a iniţia un răspuns la un semnal transportat de un mesager chimic (de exemplul un hormon) care nu pătrunde el însuşi în celulă. Exemple de mesageri secundari sunt: inositol trifosfatul şi AMP ciclic;

mescalină - alcaloid izolat din Lophophora williamsii, un cactus care creşte în Mexic, având proprietăţi psihomimetice;

mesencephalon - parte a creierului care se dezvoltă din vezicula cerebrală mijlocie; este format din: lama tectală, tegmentul şi pedunculii cerebrali, şi este străbătut de apeductul cerebral. Sinonim: creierul mijlociu;

mesiodens - dinte supranumerar, care se dezvoltă dintr-un mugure dentar suplimentar, aflat între cei doi incisivi centrali superiori. De obicei, este mult mai mic şi poate să rămână inclus, dând o largă diastemă; alteori, apare ca un dinte în plus pe linia mediană a suturii intermaxilare;

mesmerism - metodă de tratament bazată pe ipoteza emisă de medicul Franz Mesmer (sec. al XVIII-lea), potrivit căreia între organismele umane există influenţări reciproce printr-un fluid magnetic. Mesmerismul este socotit un precursor al terapiei prin hipnoză şi sugestie;

mesna - medicament administrat intravenos (injecţie sau perfuzie) pentru a preveni efectele toxice ale ifosfamidei şi ciclofosfamidei asupra vezicii urinare. El se leagă cu metabolitul toxic acroleină în urină;

meso-, mezo - element de compunere care introduce în termenii compuşi sensul de intermediar, mijlociu;

mesoappendix - mezenterul apendicelui. Sinonim: mesenteriolum appendicis vermiformis;

mesocolon (mezocolon) - pliu peritoneal care leagă colonul cu peretele abdominal posterior. Deseori, doar mezocolonul transvers şi sigmoidian persistă la adult, fixând doar colonul transvers, respectiv sigmoidian, la perete;

mesovarium - pliu peritoneal care leagă ovarul de faţa posterioară a ligamentului larg; la embrion face legătura dintre ovar şi corpul lui Wolff;

mestranol - hormon sexual feminin sintetic utilizat, în combinaţie cu un progesteron, în tratamentul simptomelor menopauzei şi în contraceptivele orale;

met-, meta - 1. element de compunere care introduce în termeni sensul „după” sau noţiunea de schimbare, transformare;

2. prefix care indică un polimer (de exemplu, metaldehidă) sau, în chimia minerală, corpuri mai puţin hidratate;

3. prefix care indică, în seria benzenică, derivaţii disubstituiţi în poziţia 1,3;

metabolism - 1. suma tuturor proceselor fizice şi chimice care se desfăşoară într-un organism viu şi care are drept rezultat menţinerea vieţii. Metabolismul implică descompunerea constituenţilor organici complecşi cu eliberare de energie şi formarea de substanţe complexe, din care se construiesc organele şi ţesuturile, din substanţe simple;

2. suma proceselor biochimice prin care trece un constituent specific al organismului, de exemplu metabolismul proteinelor;

metabolism bazal - cantitatea minimă de energie cheltuită de organism pentru menţinerea proceselor vitale, de exemplu respiraţie, circulaţie şi digestie. Se exprimă în producerea de căldură pe unitate de suprafaţă corporală şi pe zi [rata metabolică bazală (BMR - basal metabolic rate)]; media BMR la bărbat este de 1,7 calorii (7,115 kilojouli) pe zi; BMR poate fi determinată printr-o metodă directă, în tare subiectul este plasat într-o cameră şi este măsurată cantitatea de căldură degajată, sau prin metoda indirectă, bazată pe coeficientul de respiraţie. Măsurătorile sunt cel mai bine efectuate într-o perioadă cu activitate scăzuţi, cum ar fi în timpul somnului, şi la 12-18 ore după masă, în condiţii de temperatură controlate. Există anumiţi factori, cum ar fi vârsta, sexul si activitatea tiroidiană, care influenţează valoarea BMR;

metabolit - substanţă care ia parte la desfăşurarea proceselor de metabolism. Metaboliţii sunt fie produşi în timpul metabolismului, fie constituenţi ai alimentelor introduse în organism;

metacarp - cele cinci oase ale mâinii care se articulează cu carpul şi cu falangele;

metacarpian - 1. termen care se referă la oasele mâinii (metacarpiene); 2. unul din oasele care formează metacarpul;

metacentric - cromozom al cărui centromer se află în centrul sau în apropierea acestuia;

metacercaria (pl. metacercariae) - formaţiune închistată de formă rotundă şi transparentă, care rezultă din evoluţia cercărilor unor trematode, după ce aceştia îşi pierd coada, iar celelalte chistogene au secretat substanţa necesară formării membranei chistului. Sinonim: metacercar;

metaclopramid - medicament cu acţiune antagonistă faţă de dopamină; este utilizat în tratamentul greţurilor, vărsăturilor, indigestiei, pirozisului şi flatulenţei. Se administrează pe cale bucală sau injectabil; dozele mari pot produce somnolenţă şi spasme musculare;

metacromazie - 1. fenomenul prin care, după colorare, ţesutul apare altfel colorat decât soluţia colorantă; 2. colorare anormală a unui ţesut produsă de un colorant specific;

metafază - stadiul diviziunii mitotice şi meiotice, în care cromozomii sunt inseraţi pe filamentele fusului de diviziune în regiunea centrală, formând placa ecuatorială;

metafiză - partea osului care face legătură între epifiză şi diafiză. La copil, metafiza are în mijlocul ei, transversal, cartilajul de creştere;

Metagonimus - gen de parazit din familia Heterophideae, clasa Tremathodanu depăşeşte 3 mm lungime, fiind un parazit comun al câinilor şi pisicilor din Orientul Îndepărtat, Siberia de Nord şi regiunea balcanică. Adulţii de Metagonimus yokogawai pot infesta ocazional duodenul uman prin consumul de peşte (gazda intermediară) insuficient pregătit termic, producând metagonimiază, caracterizată prin inflamarea şi ulcerarea mucoasei tractului digestiv, cu apariţia diareei. Paraziţii pot fi uşor îndepărtaţi cu tetracloretilen;

metamielocit - element celular intermediar din seria granulocitară între mielocit şi granulocitul nesegmentat. Citoplasma şi granulaţiile prezintă caracterele granulocitelor (tip de leucocit) complet maturate, nucleul prezintă structura nucleului mielocitului, dar ceva mai condensat şi cu formă modificată (nucleul scobit). În mod normal, nu apare în sângele circulant. În anumite boli, cum ar fi infecţiile acute sau leucemia mieloidă cronică, pot apărea în sânge;

metamorfopsie - vedere deformată a obiectelor, datorită unor boli ale retinei (în special ale maculei, cea mai sensibilă zonă) sau imperfecţiunii mediilor optice;

metamorfoză - trecerea dintr-un stadiu inferior al dezvoltării la altul (de exemplu, transformarea din forma embrionară în cea de larvă şi de maturitate sexuală la insecte);

metanephros - organul excretor al fătului din care se vor dezvolta rinichii şi care se formează din partea caudală a cordonului nefrogenic.. El nu funcţionează până la naştere, deoarece ureea este transferată prin placentă la mamă;

metaplazie - schimbarea structurii unui ţesut, ca proces de acomodare şi adaptare, în funcţie de modificările mediului. Poate fi fiziologică (de exemplu, metaplazia osoasă în procesul de osteogeneză) sau patologică. Metaplazia scuamoasă constă în transformarea epiteliului care căptuşeşte bronhiile din columnar în epiteliu pavimentos; poate fi un semn precoce de cancer. Metaplazia mieloidă constă în dezvoltarea elementelor măduvei osoase, care se găsesc în mod normal doar în oase, în alte organe cum ar fi ficatul sau splina; aceasta poate apărea după o insuficienţă a măduvei osoase;

metaraminol - medicament simpatomimetic care stimulează receptorii alfa şi care este utilizat ca vasoconstrictor în tratamentul hipotensiunii arteriale severe. Se administrează injectabil;

metastază - apariţia la distanţă de locul iniţial a elementelor unei tumori maligne. Aceasta se poate realiza pe trei căi: 1. sangvină; 2. limfatică; 3. prin cavităţile corpului (de exemplu, prin peritoneu). Tumorile cu grad înalt de malignitate au un potenţial mare de metastazare. Fiecare tumoră poate metastaza doar pe o anumită cale sau pe mai multe. De exemplu, carcinomul, clasic, metastazează pe cale limfatică, sarcomul pe cale sangvină;

metatalamus - parte a talamusului formată din corpii geniculaţi lateral şi medial, prin care impulsurile de la ochi şi ureche trec spre cortexul cerebral;

metatarsalagie - durere la nivelul metatarsienelor, de obicei la nivelul capetelor acestor oase. Cauzele sunt variate: traumatisme repetate, artrita, malformaţii ale picioarelor. Pot fi de ajutor încălţămintea corectivă şi purtarea de branţuri;

metatarsian - 1. relativ la oasele piciorului (metatars); 2. unul din oasele care formează metatarsul;

metatarsus (metatars) - porţiune a scheletului piciorului situată între oasele tarsiene şi falange, formată din cinci oase;

metenamină - compus organic rezultat din condensarea formaldehidei cu amoniacul, utilizat ca antiseptic în tratamentul inflamaţiilor şi infecţiilor urinare, cum ar fi cistita. Dozele mari pot produce iritaţia stomacului sau a vezicii urinare. Sinonim: hexamină, acetoform;

metencephalon - partea superioară a rombencefaiului, care dă naştere cerebelului şi punţii lui Varolio;

metenteron - porţiunea posterioară a tubului digestiv la embrion, din care se vor forma parte din intestinul gros, rectul, vezicula biliară şi duetele urinare;

meteorism - distensia abdomenului prin acumulare de gaze fie în intestin, fie în spaţiul peritoneal;

metformin - medicament din grupul biguanidelor, care scade nivelurile sangvine ale glucozei şi. -care este utilizat în diabetul non-insulinodependent (tip 2). Se administrează pe cale bucală Şi poate produce scăderea apetitului şi tulburări digestive minore. Nu trebuie utilizat la pacienţii cu tulburări renale la care poate produce acidoză lactică;

methadone (metadonă) - medicament analgezic narcotic puternic, administrat pe cale bucală sau injectabil, în tratamentul durerilor severe, sau în tablete de supt pentru ameliorarea tusei. De asemenea, este utilizat în tratamentul dependenţei de heroină. Efectele adverse includ: tulburări digestive, somnolenţă şi ameţeli; utilizarea timp îndelungat poate duce la dependenţă;

methemalbumină - complex circulant format din unirea hematinei cu o albumină. Apare în sânge în anumite afecţiuni cum ar fi hemoglobinuria sau în hemoglobinuria paroxistică nocturnă, în care eritrocitele sunt distruse, iar hemoglobina este eliberată în plasmă. În aceste boli, methemalbumina poate fi detectată atât în sânge, cât şi în urină;

methemoglobină - derivat de hemoglobină în care complexul porfirinic feros este convertit în formă ferică. Nu se combină cu oxigenul, deci este inutilizabilă pentru respiraţie. Prezenţa methemoglobinei în sânge (methemoglobinemie) poate rezulta prin ingestia de medicamente oxidante sau datorită unei anomalii congenitale a moleculei de hemoglobină. Simptomele includ: fatigabilitate, cefalee, ameţeli şi cianoză;

methotrexat - medicament care interferă cu dezvoltarea celulelor şi care este utilizat în tratamentul multor tipuri de cancer, cum ar fi leucemiile şi cancerul de sân. Se administrează pe cale bucală sau injectabil; efectele sale adverse frecvente sunt: tulburări digestive, ulceraţii bucale, erupţii tegumentare şi căderea părului;

methoxamine - medicament simpatomimetic, care produce vasoconstricţie şi, de aceea, creşte presiunea arterială. Se administrează injectabil pentru a menţine presiunea sangvină în timpul intervenţiilor chirurgicale. Dozele mari pot produce cefalee şi vărsături;

methylphenidate - medicament, înrudit cu amfetaminele, care stimulează sistemul nervos central. Administrat pe cale bucală, el este utilizat în tratamentul tulburărilor de deficit de atenţie/hiperactivitate la copii; efectele sale adverse includ: insomnie şi stare de nervozitate;

methysergide - medicament utilizat pentru prevenirea crizelor de migrenă severă şi pentru controlul diareei asociată cu tumori ale tubului digestiv. Se administrează pe cale bucală. Efectele sale adverse frecvente includ: tulburările digestive, ameţelile şi somnolenţa;

meticilină - penicilină semisintetică, care era utilizată la început în tratamentul infecţiilor cu stafilococi rezistenţi la penicilină. A fost înlocuită cu flucloxacilina, dar continuă să fie utilizată pentru a testa sensibilitatea stafilococilor la medicament. Stafilococii metilcilino-rezistenţi (MRS) pot fi responsabili de creşterea frecvenţei infecţiilor intraspitaliceşti. Până de curând, aceste infecţii răspundeau la vancomicină, dar tulpinile implicate au început să fie rezistente atât Ia meticilină, cât şi la vancomicină, şi de aceea sunt foarte greu de tratat;

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment