micropipetă - tub de dimensiuni foarte mici, utilizat pentru cantităţi foarte mici de lichid care trebuie luate sau adăugate în preparatele de laborator;
micropsie - tulburare de percepţie vizuală, în care obiectele apar mai mici ca în realitate. Este datorată unor boli ale retinei care afectează macula, dar poate apărea şi în alte afectări, cum ar fi paralizia acomodaţiei. Sinonim: micropie;
microscop - instrument optic folosit pentru mărirea imaginii unui obiect, de dimensiuni foarte mici, invizibil cu ochiul liber. Microscopul optic foloseşte lumina ca sursă de radiaţii pentru vizualizarea probei şi o combinaţie de lentile pentru a o mări; este format din sistemul obiectiv, care dă o primă mărire a obiectului, sistemul ocular, care funcţionează ca o lupă, mărind şi mai mult imaginea furnizată de obiectiv;
microscop chirurgical - microscop binocular folosit frecvent în microchirurgie. Câmpul operator este iluminat cu o sursă de iluminare ataşată microscopului. Majoritatea modelelor au încorporate un separator de fascicule şi un ocular secundar pentru ca un chirurg-asistent să poată privi intervenţia.
microscop electronic - microscop care foloseşte un fascicul de electroni ca sursă de radiaţii pentru vizualizarea unui preparat. Puterea de rezoluţie (capacitatea de a înregistra cele mai fine detalii) este de o mie de ori mai mare decât a unui microscop normal.
Preparatul trebuie examinat în vid, care necesită tehnici specifice de preparare; fasciculul de electroni este, de obicei; concentrat pe un ecran fluorescent (pentru vizualizare directă) sau pe o placă fotografică (pentru fotografiere). Microscopul electronic cu transmisie este utilizat pentru examinarea secţiunilor subţiri cu mărire înaltă. Microscopul electronic cu scanare arată suprafaţa de examinat la diferite puteri de mărire;
microscopic - 1. structură de dimensiuni prea mici pentru a fi observată cu ochiul liber; 2. relativ la sau utilizând microscopul;
Microsporum - gen de dermatofiţi caracterizaţi prin spori mici care parazitează abundent firul de păr, cauzând microsporia;
microtie - atrofie sau lipsă congenitală a pavilionului auricular. De asemenea, canalul auditiv poate fi absent, ducând la surditate conductivă. Microtia se poate asocia cu alte anomalii congenitale;
microtom - instrument utilizat pentru a tăia porţiuni foarte mici dintr-un material, care se examinează la microscop. De obicei, materialul este introdus într-un mediu potrivit, cum ar fi parafina;
microvascular - referitor la vase de sânge de dimensiuni mici. Termenul este deseori aplicat tehnicilor de microchirurgie pentru reunirea vaselor mici de sânge;
microvillus (pl. microvilli) - prelungiri citoplasmatice microscopice (cu o lungime de aproximativ 5 microm), mobile, la suprafaţa celulelor epiteliale. Ele au funcţia de a mări suprafaţa de absorbţie sau de secreţie a celulelor. În unele regiuni (în special la nivelul tractului gastro-intestinal), microvilii formează o pătură densă care se numeşte margine în perie. Sinonim: microvilozităţi;
microzom - corpuscul sferic, constituit din fragmente de reticul endoplasmatic, de care se ataşează ribozomii, izolaţi prin centrifugare. Ei conţin foarte multe nucleoproteine ARN şi iau parte la sinteza proteinelor. Sinonim: sferozomi, mesozomi;
micţiune - act fiziologic de eliminare periodică a urinei din vezica urinară prin uretră. Este iniţiată prin relaxarea voluntară a sfincterului muscular vezical şi menţinută prin contracţie reflexă a musculaturii peretelui vezicii urinare. Sinonim: urinare;
midazolam - medicament benzodiazepinic, utilizat ca sedativ în intervenţiile chirurgicale minore, ca premedicaţie, şi pentru a induce anestezia generală. Se administrează pe cale injectabilă. Posibilele sale efecte adverse includ: cefalee, ameţeli şi dificultăţi respiratorii;
midriatic - medicament care produce dilatarea pupilei (midriază), cum ar fi atropina, cyclopentolate şi phenylephrine: Ele sunt utilizate pentru a facilita examinarea ochiului şi pentru a trata unele inflamaţii oculare cum ar fi iritele şi ciclitele;
midriază - dilatarea exagerată a pupilei, care apare în mod normal la lumină slabă. Cauzele mai frecvente ale midriazei persistente sunt: unele medicamente sau traumatisme ale globului ocular;
miel, mielo - element de compunere care introduce în termeni referirea la: 1. măduva spinării; 2. măduva osoasă: 3. mielină.
mielină - compus complex format din proteine şi fosfolipide care formează teaca unor nervi (nervii mielinici). Mielina este produsă şi dispusă în straturi concentrice de celulele Schwann. Nervii mielinici conduc influxul nervos mult mai rapid decât cei nemielinici;
mielinizare - proces prin care fibrele nervoase se învelesc cu mielină în timpul dezvoltării nervilor. Mielinizarea tracturilor nervoase din sistemul nervos central este completă la vârsta de 2 ani;
mielită - 1. boală inflamatorie care afectează măduva spinării. Cea mai des întâlnită formă este mielita transversă care apare, de obicei, în cursul sclerozei multiple, dar uneori poate fi o manifestare a encefalomielitei, când poate apărea ca un atac izolat. Procesul inflamator interesează, într-un anumit segment, măduva în toată suprafaţa sa, dând o simptomatologie de secţiune medulară completă, paralizia afectând zona de corp situată sub nivelul ţesutului afectat; 2. inflamaţie a măduvei osoase;
mieloblast - celulă tânără, precursoare a seriei granulocitare, având un nucleu mare şi o citoplasmă intens bazofilă. Se găseşte în mod normal în ţesutul hematopoietic din măduva osoasă, dar poate apărea în sângele circulant într-o varietate de boli, în special în leucemia mieloblastică acută. Sinonim: granuloblast;
mielocit - element din seria granulocitară, care are un nucleu oval şi o citoplasmă ce conţine granulaţii specifice neutrofile, eozinofile sau bazofile. Se găseşte în mod normal în măduva hematopoietică, dar poate apărea în sângele circulant într-o serie de boli, cum ar fi: infecţiile, bolile infiltrative ale măduvei osoase şi unele leucemii;
mielofibroză - afecţiune cronică, dar progresivă, caracterizată prin fibroza măduvei osoase, care duce ia anemie şi la apariţia în sângele circulant de eritrocite şi leucocite imature. Alte manifestări sunt: splenomegalie şi prezenţa de ţesut hematopoietic (mieloid) în locuri anormale, cum sunt splina şi ficatul (hematopoieză extramedulară). Cauza acestei afecţiuni este necunoscută;
mielografie - metodă specială de investigaţie radiologică de punere în evidenţă, cu ajutorul unei substanţe de contrast, a canalului medular şi a conţinutului său; substanţa de contrast se injectează în spaţiul subarahnoidian. Imaginea obţinută se numeşte mielogramă sau medulogramă.
Cu ajutorul acestei metode se pot detecta tumorile măduvei spinării şi alte afecţiuni care produc compresie asupra acesteia sau asupra rădăcinilor nervilor spinali. Utilizarea în trecut a substanţelor uleioase a determinat apariţia arahnoiditei, complicaţie care nu mai apare astăzi datorită folosirii unor substanţe de contrast solubile în apă. Mai nou, mielografia se combină cu o TC simultană;
mieloid - 1. asemănător, derivat din sau relativ la măduva osoasă; 2. relativ la măduva spinării;
mielom - afecţiune malignă a măduvei osoase caracterizată prin două sau mai multe din următoarele criterii: (1) prezenţa în exces de celule plasmocitare anormale maligne în măduva osoasă; (2) depozite litice caracteristice în măduva osoasă, care la examenul radiologic dau aspectul de geode; (3) prezenţa în ser de gammaglobuline anormale, de obicei IgG (o imunoglobulină).
De asemenea, în sânge sau urină apare proteina Bence-Jones. Pacientul prezintă o stare de oboseală datorată anemiei şi dureri osoase persistente, neexplicate. Sunt frecvente fracturile de os patologic şi colapsul vertebral. Tratamentul se face cu melphalan sau ciclofosfamidă, şi radioterapie locală a zonelor dureroase. Sinonime: mielom multiplu, mielomatoză;
mielomalacie - ramolisment al măduvei spinării, cel mai adesea cauzat de o irigaţie, arterială deficitară;
mielosupresie - scăderea producerii de celule sangvine de către măduva hematoformatoare. De obicei, apare după chimioterapie şi poate duce la anemie, infecţii şi hemoragii;
mifepristone - medicament utilizat în inducerea avortului în primele săptămâni de sarcină, care acţionează prin blocarea acţiunii progesteronului, care este esenţial pentru menţinerea sarcinii. Se administrează pe cale bucală, urmată la 36 de ore de introducerea intravagi-nală de gemeprost. Efectele sale adverse includ: leşin, cefalee şi sângerare vaginală;
migrenă - sindrom care are drept cauze spasmul şi vasodilataţie ulterioară a unor artere ale creierului, ducând la apariţia unei cefalee pulsatile ce afectează caracteristic doar o jumătate de craniu. Uneori, există o simptomatologie ce precede criza (aură), manifestată prin tulburări de vedere, parestezii şi/sau slăbiciune musculară, care dispar când apare cefaleea. Adesea, se însoţeşte de stare de prostraţie, greţuri şi vărsături, şi fotofobie. Nu există terapie preventivă efectivă, dar pot fi utilizate unele medicamente pentru tratamentul crizei acute, cum ar fi agoniştii 5HTj (sumatriptan, zolmitriptan, naratriptan);
Mikulicz (boala) - tumefierea glandelor lacrimale şi salivare ca rezultat al infiltraţiei cu ţesut limfoid;
mili - element de compunere utilizat în denumirea unităţilor de măsură pentru a indica a mia parte dintr-o unitate. Se notează cu m, care precede simbolul unităţii respective (de exemplu mV = milivolt);
miliamper - a mia parte dintr-un amper (10-3 A). Simbol: mA;
miliar - termen care descrie sau caracterizează apariţia de noduli foarte mici sau vezicule, asemănătoare seminţelor de mei;
miligram - a mia parte dintr-un gram (10-3 g). Simbol: mg;
mililitru - a mia parte dintr-un litru (10-3 l). Simbol: ml;
milimetru - a mia parte dintr-un metru (10-3 m). Simbol: mm;
milium (pl. milia) - mici tumoretc transparente, de culoare gălbuie, localizate pe nas, obraji, buza superioară etc. La nou-născut, erupţia este formată din mici papule diseminate pe faţă, provocate de o secreţie sebacee crescută, cu retenţie de sebum şi resturi epiteliale, care dispar la câteva zile după naştere. Sinonim: acneea nou-născutului;
Miller-Deiker (sindromul) - anomalie cromozomială caracterizată prin lisencefalie (scoarţă cerebrală netedă, fără şanţuri şi circumvoluţii), nas cârn şi scurt, retard sever al creşterii, convulsii, retard mental;
milohioidian (mylohyoideus) - muşchi care ia parte la formarea podelei cavităţii bucale, inserându-se cu un capăt pe mandibulă, iar cu celălalt pe osul hioid;
Minamata (boala) - formă de intoxicaţie cu mercur (prin ingestia metil mercurului din peştii contaminaţi), care a produs decesul a 43 de japonezi din oraşul Minamata, în perioada 1953-1956. Sursa de contaminare a fost deversarea de sulfat de mercur de la o fabrică de PVC. Simptomele includ: parestezii, dificultate în coordonarea membrelor, tulburări de auz şi de vorbire;
MIND (National Association for Menthal Health) - Asociaţia Naţională pentru Sănătate Mentală - asociaţia de voluntari din Marea Britanie, o asociaţie caritabilă care se ocupă de cei cu boli psihice;
minim - unitate de volum utilizată în farmacie, echivalentă cu 1/60 dintr-o drachmă lichidă;
minitraheostomia - traheostomie temporară care utilizează un ac sau un tub cu calibru mic inserat prin piele;
minocycline - antibiotic din grupul tetraciclinelor, activ pe un număr mare de bacterii şi rickettsii, pe Mycoplasma pneumoniae şi în febră recurentă. Se administrează pe cale bucală sau topic; efectele sale adverse includ: pierderea apetitului, erupţii tegumentare şi ameţeli;
minoxidil - medicament vasodilatator periferic, utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale, în cazul în care alte medicamente nu sunt eficiente. Se administrează pe cale bucală în asociere cu un diuretic. Se poate aplica şi pe scalp sub formă de loţiuni, pentru a ajuta la creşterea părului. Efectele sale adverse includ: modificări ECG şi edeme tranzitorii;
mio - element de compunere care introduce în termeni referirea la muşchi;
mioblast - celulă care dă naştere unei fibre musculare;