miocardită - inflamaţie acută sau cronică a muşchiului cardiac. Poate apărea izolată sau în cadrul unei pancardite;

miocit - celulă musculară;

mioclonie - contracţie musculară involuntară şi bruscă. Pot apărea la persoanele normale în timp ce dorm (mioclonii nocturne). Sughiţul comun (singultus) este o formă de mioclonie care afectează muşchiul diafragma. Etiologia miocloniilor patologice include tulburări metabolice (de exemplu, uremia), variate boli degenerative (de exemplu, boala Alzheimer, epilepsia mioclonică progresivă) şi infecţiile cu virus lent (de exemplu, boala Creutzfeld-Jakob, panencefalita sclerozantă subacută);

miodinie - durere la nivelul unui muşchi. Sinonim: mialgie;

mioectomie - intervenţie chirurgicală constând din extirparea unei părţi dintr-un muşchi;

miofibrilă - element longitudinal contractil situat în citoplasma fibrei musculare striate. La microscop, miofibrilele apar grupate în benzi luminoase şi întunecate, dând aspectul caracteristic fibrei musculare striate;

miogenic - având originea la nivelul muşchilor;

mioglobinurie - eliminare urinară de mioglobină;

miograf - aparat pentru înregistrarea activităţii ţesutului muscular. Vezi electromiografia;

miogramă - înregistrarea activitătii unui muşchi;

miohemoglobină - proteină care conţine fier, asemănătoare hemoglobinei, şi care se găseşte în celulele musculare. La fel ca şi hemoglobina, conţine o grupare hem, de care se leagă reversibil oxigenul şi care are rol de rezervor de oxigen în fibrele musculare. Sinonim: mioglobină;

miohemoglobinurie - prezenţa în urină a pigmentului miohemoglobină. Apare mai ales. în sindromul de strivire sau după eforturi fizice mari (de exemplu, marşuri). Sinonim: mioglobinurie;

miokimie - mişcare ondulatorie lentă şi de suprafaţă, similară miocloniei, însă localizată numai la un grup muscular, un muşchi sau un segment muscular. Este benignă;

miologie - studiul structurii, funcţiei şi bolilor muşchilor;

miom - tumoră benignă cu origine în ţesutul muscular neted (leiomiom) sau în ţesutul muscular striat (rhabdomiom);

miomectomie - intervenţie chirurgicală conservatoare, constând din extirparea unui miom (fibrom) uterin;

miometrită - inflamaţia peretelui muscular (miometrul) al uterului;

miometru - stratul muscular al peretelui uterin, care acoperă endometrul. Este format din fibre musculare netede care dau naştere la contracţii musculare regulate, de durată mică. Frecvenţa şi amplitudinea acestor contracţii se schimbă ca răspuns la hormonii: estrogeni, progesteron şi oxitocină, care sunt prezenţi în diferitele stadii ale ciclului menstrual;

miopatie - denumire generică pentru orice boală musculară. Se clasifică în ereditare şi dobândite. Miopatiile dobândite includ: polimiozita şi bolile musculare asociate afecţiunilor endocrine sau cancerelor. Toate se caracterizează prin atrofie şi slăbiciune musculară, care se pot asocia cu dureri şi sensibilitate crescută;

miopie - defect de vedere în care razele vizuale paralele de la infinit se unesc într-un focar înaintea retinei. Obiectele situate la distanţă nu sunt văzute clar şi nu pot fi fixate prin acomodare. Miopia se corectează cu ajutorul lentilelor concave şi poate fi tratată chirurgical;

mioplastie - intervenţie chirurgicală pe un muşchi, în care o porţiune dintr-un muşchi este transplantată în altă zonă a organismului pentru a repara un defect tisular sau o diformitate; este utilizată frecvent în operaţiile pe anus (anoplastie);

miorafie - sutura unui muşchi;

miosarcom - tumoră malignă a ţesutului muscular;

miosis (mioză) - contracţie excesivă a pupilei. Apare în mod normal la lumină puternică; mioza persistentă este foarte frecventă în caz de instilaţii oculare cu diverse medicamente în tratamentul glaucomului;

miospasm - contractură musculară;

miotactic - termen care se referă la sensibilitatea proprioceptivă a muşchilor;

miotic - medicament care produce contracţia pupilei. Mioticele, cum ar fi pilocarpina, sunt utilizate pentru a contracara dilataţia pupilei produsă de unele medicamente, ca de exemplu phenylephrine şi pentru a scădea presiunea din globul ocular în tratamentul glaucomului;

miotom - 1. parte a unei somite care se diferenţiază în muşchii scheletici; 2. grup muscular inervat de un singur nerv spinal;

miotomie - disecţia sau incizia chirurgicală a unui muşchi. De exemplu, cardiomiotomia reprezintă incizia sfincterului muscular (cardia) de la joncţiunea gastro-esofagiană;

miotonic - 1. relativ la tonusul muscular; 2. relativ la miotonie;

miotonie - 1. spasm tonic al unui muşchi; 2. boală caracterizată printr-o contracţie foarte dificilă a muşchilor la executarea primelor mişcări voluntare, dar care se atenuează progresiv după repetarea mişcărilor;

miotonometru - instrument sensibil de măsurare a tonicităţii musculare;

miotonus - 1. spasm muscular tonic; 2. tonus muscular;

miotropism - afinitate pentru ţesutul muscular;

miozină - proteină care se găseşte în fibra musculară, deţine rol de catalizator biochimic în procesele de contracţie musculară, asigurând hidroliza compuşilor macroergici, ceea ce duce la eliberarea energiei stocate în legăturile fosforice;

miozită - afecţiune musculară caracterizată prin apariţia de modificări inflamatorii şi degenerative. Polimiozita este cel mai frecvent întâlnită, dar miozita poate fi asociată cu bolile de ţesut conjunctiv sistemice, o mică parte putând fi cauzate de infecţii bacteriene sau parazitare;

miracidium (pl. miracidia) - primul stadiu larvar al trematodelor; miracidia sunt mobile şi înoată în mediul umed, până când întâlnesc gazda, gasteropodul Limnaea. Sunt prevăzute cu cili. În gasteropod îşi continuă dezvoltarea, devenind sporocite;

miringită - inflamaţia membranei timpanice;

miringoplastie - plastia chirurgicală a unei membrane timpanice perforate. Sinonim: timpanoplastie;

miringotomie - incizie la nivelul membranei timpanice pentru a crea o deschidere artificială, fie pentru drenarea secreţiilor din urechea medie în otita medie acută, fie pentru inserţia unui tub de ventilare a urechii medii;

mişcare pasivă - mişcare care nu este efectuată de pacient cu propriul efort. Mişcările pasive sunt induse de un fizioterapeut în manipularea articulaţiilor. Aceasta este folosită pentru menţinerea funcţiei când pacientul prezintă afectări ale nervilor sau muşchilor care împiedică mişcările voluntare;

mitocondrie - organit citoplasmatic de forma unei sfere sau bastonaş, înconjurat de o membrană dublă (cea externă este netedă, iar cea internă diferenţiază numeroase creste, care conţin enzime celulare cu rol în procesul de oxidoreducere), care conţin gene ce controlează exclusiv sinteza enzimelor care intră în structura lanţului respirator, precum şi ribozomii necesari sintezei acestor enzime. Genele mitocondriale (care la om codează 13 proteine) sunt moştenite pe linie feminină. Sinonim: mithochondrion;

mitogen - orice substanţă care determină o celulă să se dividă (mitoză);

mitomycin - antibiotic antraciclinic, care inhibă dezvoltarea celulelor canceroase. El produce supresie medulară severă, dar este totuşi utilizat în tratamentul cancerului de sân sau de stomac;

miso - element de compunere care introduce în termeni sensul de ură, repulsie;

misoginism - repulsie morbidă faţă de femei şi faţă de tot ce se referă la acestea;

misopedie - repulsie morbidă faţă de copii;

misophonia - neplăcere sau aversiune faţă de sunete;

misoprostol - medicament prostaglandinic administrat pe cale bucală în prevenirea şi tratamentul ulcerului peptic, în special în cel produs de medicamente antiinflamatorii nesteroidiene, caz în care se administrează asociat cu acestea. Posibilele sale efecte adverse includ: greţuri, vărsături, diaree şi dureri abdominale;

mitoxantrone - medicament citotoxic utilizat în tratamentul unor cancere, cum ar fi cancerul de sân, leucemia sau limfoamele. Efectele secundare sunt reduse;

mitoză - diviziune a celulelor somatice din care rezultă două celule-fiice, cu acelaşi număr de cromozomi ca cel al celulei-mamă. Diviziunea nucleului (kariokineză) are loc în 4 faze şi este urmată de diviziunea citoplasmei (citokineză) pentru a forma cele două celule-fiice;

mittelschmerz - durere severă apărută la jumătatea ciclului menstrual, datorită ovulaţiei. Sinonim: sindromul intermenstrual;

mix-, mixo - element de compunere care introduce în temenii compuşi referirea la mucus, mucozităţi;

mixedem - formă tipică a hipotiroidiei la adult, caracterizată prin infiltraţie mucoidă a pielii şi mucoaselor. Mixedemul circumscris este o infiltraţie cu mucopolizaharide, de cauză tiroidiană sau hipofizară (deficit de TSH). Mixedemul postoperator apare după ablaţia chirurgicală a tiroidei;

mixofibrom - tumoră benignă a ţesutului fibros, care conţine elemente mixomatoase sau elemente de degenerare mucoidă;

mixom - tumoră benignă cu aspect mixomatos a ţesutului conjunctiv. Mixomul atrial este o tumoră cardiacă, frecvent apărută pe partea stângă, la nivelul septului interatrial. Simptomele pot include febră, oboseală, dureri articulare şi sincope frecvente datorită obstrucţiei fluxului sangvin. Aceste tumori pot fi greşit diagnosticate ca stenoza valvulei mitrale, deoarece produc un suflu similar. Tratamentul constă în excizie chirurgicală a tumorii;

mixosarcom - sarcom care conţine elemente mucoide; este un mixom malignizat. Nu se ştie dacă reprezintă o entitate aparte sau este o variantă de sarcom ca liposarcomul sau fibrosarcomul;

mixovirus - virus ARN, asociat cu diverse boli la om şi animale. Orthomixovirusurile produc boli ale aparatului respirator, cea mai importantă fiind gripa. Paramixovirusurile includ virusul sinciţial respirator (RSV) şi cele care produc rujeola, parotidita epidemică şi paragripele (parainfluenza);

ml - abreviere pentru mililitru;

mmHg - unitate de presiune egală cu 1 milimetru de mercur. 1 mmHg = 133,3224 pascali;

MMR (vaccinul) - vaccin combinat împotriva rujeolei (measles), oreionului (mumps)şi rubeolei. De obicei, acest vaccin se recomandă să fie administrat copiilor cu vârste între 13 şi 15 luni, cu o doză de rapel la 3 1/2 - 4 ani. Contraindicaţiile specifice includ: imunosupresia şi alergia la ouă. A fost sugerată o legătură între vaccin şi autism sau boala Crohn, dar aceasta nu a fost dovedită;

moarte - absenţa funcţiilor vitale. Moartea este diagnosticată prin oprirea permanentă a bătăilor cardiace. Moartea creierului este definită ca moartea funcţională permanentă a centrilor nervoşi cerebrali care controlează activitatea respiratorie, activitatea cardiacă şi a altor reflexe vitale (inclusiv reacţia pupilară). De obicei, sunt necesare după opinii medicale independente înainte de a declara moartea creierului; unele organe (de exemplu, rinichii sau cordul) pot fi preluate pentru transplant chirurgical înainte ca inima să se oprească;

Mobitz (tip I şi tip II) - tip de anomalie electrocardiografică (ECG), caracterizată printr-un traseu care indică un bloc cardiac, în care este afectată comunicarea între camerele superioare şi cele inferioare ale cordului;

moclobemide - medicament antidepresiv care inhibă reversibil enzima monoaminoxidază. Efectele adverse ale inhibitorilor MAO existenţi, incluzând reacţii severe la consumul de brânză sau alte alimente care conţin tiramină, sunt mai reduse la inhibitorii reversibili;

modificatori ai răspunsului biologic - agenţi terapeutici, cum sunt interferonul sau interleukina, care influenţează mecanismele de apărare a organismului pentru a acţiona împotriva celulelor canceroase. Aceste substanţe sunt produse în mod normal în cantităţi mici în organism; dozele relativ mari din aceste substanţe sunt aplicate în tratamentul cancerului, în special al melanomului sau cancerului renal;

modificatori de leucotriene - clasă de medicamente care se opun acţiunii leucotrienelor prin blocarea receptorior acestora de pe membrana celulară, de exemplu în căile respiratorii. Sunt utilizaţi în tratamentul astmului bronşic, pentru efectele lor relaxante asupra muşchilor netezi ai căilor respiratorii şi de reducere a inflamaţiei mucoasei bronşice;

modiolus - stâlpul sau axul central al cohleei, în jurul căruia canalul spiral se roteşte de două ori şi jumătate. Sinonim: columella cohleae;

mola carnată - masă moale situată în uter, formată din bucăţi de placentă şi resturi din produsul de concepţie, rămase după un avort incomplet;

molar - dinte pluriradicular (2-3 rădăcini), cu coroana voluminoasă, globuloasă, situat posterior pe arcadă. La adulţi există 12 molari, aşezaţi câte 3 pe fiecare hemiarcadă; la copii, există 8 molari de lapte, aşezaţi câte doi pe fiecare hemiarcadă. Sinonim: dentes molares;

molar de minte - al treilea molar, situat de fiecare parte a fiecărui maxilar, care erupe în mod normal, în jurul vârstei de 20 de ani;

molaritate - concentraţia unei soluţii exprimată ca masa substanţei dizolvate în gram pe litru, împărţită la greutatea ei moleculară (număr de moli pe litru). Molaritatea se indică astfel: 0,1 M; 1M; 2M;

molă hidatiformă - tumoră, de cele mai multe ori benignă, formată prin degenerarea vilozităţilor coriale ale placentei în timpul sarcinii. Mola hidatiformă este o boală a trofoblastului, stratul extern al oului implantat în mucoasa uterină, la originea corionului (membrana exterioară), apoi a placentei. Sarcina (numită sarcină molară) nu este niciodată dusă la termen. Degenerescenta trofoblastului antrenează o secreţie ridicată de hormon coriogonadotrofinic. La examinare, uterul pare mai dezvoltat decât pentru vârsta teoretică a sarcinii: apar şi hemoragii uterine. Se poate asocia o malignizare;

molecule de adeziune - molecule situate pe suprafaţă celulei, importante pentru legarea celulelor între ele (molecule de adeziune intercelulară) (ICMA -intercellular adhesion molecules). Absenţa sau slăbirea legăturii intercelulare facilitează dezvoltarea locală a cancerului;

molecule de suprafaţă celulară - molecule situate pe suprafaţa membranei celulare, care au diferite funcţii direct legate de mediul imediat înconjurător. Majoritatea au funcţii foarte precise legate de adeziune, de schimburile metabolice, de receptarea hormonilor, de respiraţie şi de reacţiile imune. Schimburile intercelulare presupun structuri de suprafaţă specializate (joncţiuni), care formează conexiuni;

molluscum contagiosum - afecţiune cutanată contagioasă, care afectează mai ales copiii. Se caracterizează prin apariţia de papule cu diametrul mai mic de 5 mm, ombilicate; este cauzată de un poxvirus şi se răspândeşte prin contact direct. Netratate, papulele dispar în 6-9 luni;

Molteno (implantul) - dispozitiv utilizat în tratamentul chirurgical al anumitor tipuri de glaucom pentru a controla presiunea intraoculară, care permite lichidului să dreneze din camera anterioară în spaţiul subconjunctival;

moment de luciditate - recuperare temporară a stării de conştienţă după un traumatism cranian, înainte de a recădea în starea de comă. Este un semn al unei hemoragii arteriale intracraniene;

mon-, mono - element de compunere care introduce în termeni sensul de unic;

momnozaharidă - glucid simplu, are are formula generală (CH2O)n. Pot avea 3-9 atomi de carbon, cele mai multe având 5 sau 6. În funcţie de numărul de atomi de carbon pe care îi conţin, monozaharidele se împart în trioze (3 atomi), tetroze (4), pentoze (5), hexoze (6) etc. Cel mai frecvent întâlnit monozaharid este glucoza (o hexoză);

Monilia - termen folosit în trecut pentru fungii din specia Candida;

moniliază - termen folosit în trecut pentru infecţiile candidozice;

monitor pentru apnee - alarmă electronică, activată de un senzor activat la rândul lui de mişcările respiratorii ale nou-născutului. Poate fi folosit acasă pentru a monitoriza nou-născuţii cu risc pentru sindromul de moarte subită;

monoaminoxidază (MAO) - enzimă care catalizează oxidarea multor monoamine, incluzând adrenalina, noradrenalina şi serotonina. Se găseşte în majoritatea ţesuturilor, în special în ficat şi sistemul nervos. Medicamentele care acţionează ca inhibitori ai acestei enzime sunt utilizate în tratamentul sindroamelor depresive;