Factorii meteorologici exercită o acţiune permanentă asupra organismului nu numai sub aspect de climă ce-l înconjoară, dar şi de microclimă a încăperilor de muncă, ocupând un loc de frunte printre toţi factorii mediului înconjurător din producţie.

Stabilirea relaţiilor reciproce dintre microclimă şi organism contribuie la sporirea acţiunii lui pozitive şi la înlăturarea sau modelarea influenţei componenţilor cu acţiuni nocive pe calea modificărilor în direcţii necesare a condiţiilor de microclimă în producere.

La acţiunea condiţiilor de microclimă (căldură, frig, presiune atmosferică) organismul menţine temperatura permanentă a corpului. Această constanţă este asigurată de procesele de termoreglare -termogeneză şi termoliză.

În condiţiile de producţie noi avem o microclimă dinamică, când temperatura aerului şi componenţii ce o însoţesc permanent se modifică în imense limite nu numai în anotimpuri, dar şi în decursul zilei, necesitând o permanentă includere a mecanismelor de termorelgrare.

Există 2 forme de termoreglare: chimică - termogeneza decurge din contul modificării metabolismului bazai, când se eliberează energie sub formă de căldură, şi fizică - termoliză decurge pe diferite căi. Însă termoreglarea chimică şi cea fizică sunt interdependente, asigurând prin aceasta concordanţa procesului metabolismului termic dintre organism şi mediul înconjurător.

La termoreglarea fizică termoliză se realizează pe 3 căi: radiaţia termică, convecţia şi evaporarea, totodată fiecare modificare a mediului înconjurător poate schimba căile de termoliză a organismului. La acţiunea temperaturilor înalte organismul pierde căldura mai ales pe calea evaporării, iar la cele joase - pe calea radiaţiei termice şi a convecţiei.

Din componenţa factorilor meteorologici fac parte: temperatura aerului, umiditatea relativă a lui, viteza curenţilor de aer şi radiaţia termică. Ei depind de anotimp (cald, rece), caracterul timpului, particularităţile maşinilor şi utilajului folosit ş.a.

Temperatura aerului din zona de lucru poate acţiona negativ când ea e înaltă sau joasă în comparaţie cu normele igienice.

Temperatura înaltă provoacă o mare pierdere de lichid (sudoare) şi cu el a diferitelor săruri; organismul devine deshidratat şi demineralizat, iar ca rezultat se constată o dereglare a echilibrului hidromineral. Totodată se produce o hemoconcentraţie, care îngreuează circulaţia sangvină, având cerinţe sporite faţă de sistemul cardiovascular; are loc dereglarea metabolismului termic şi hipertermia organismului.

La prezenţa efortului fizic încordat sporeşte termogeneza şi ca urmare se accelerează şi hipertermia organismului. Temperaturile înalte au o acţiune considerabilă şi la starea funcţională a sistemului nervos central. In aceste cazuri se observă o hipoexcitabilitate a analizatorilor optic şi cutanat, apar boli funcţionale ale tractului gastrointestinal, bronşite, hipovitaminoze, anghină, radiculită.

Adaptarea la acţiunea temperaturilor înalte conduce la sporirea transpiraţiei şi la reducerea devierii funcţionale a diferitelor sisteme: cardiovascular, nervos central ş.a.

La pregătirea profesională a adolescenţilor (instruirea, stagierea practică) acţiunea temperaturilor înalte se constată în următoarele profesii şi specialităţi; bucătari, operatori în prelucrarea şi conservarea cărnii, legumelor şi fructelor, precum şi în producerea mobilei ş.a.

Atât temperatura joasă a aerului din zona de lucru, cât şi temperatura înaltă exercită acţiuni negative. Munca, efectuată în condiţii de temperatură joasă a mediului înconjurător, în încăperi neîncălzite sau în aer liber, provoacă diferite modificări funcţionale nefavorabile sau chiar şi dereglări patologice. In primul rând pot apărea dereglări ale proceselor de termoreglare ca rezultat al iradierii sporite a căldurii de către organism în mediul înconjurător şi a răcirii lui. Această acţiune devine mai intensă atunci când viteza curenţilor de aer e sporită, efortul fizic e exprimat, nu-i stabilită adaptarea şi aclimatizarea organismului la acţiunea temperaturilor joase.

Organismul adolescentului în comparaţie cu cel al adultului e mat sensibil la acţiunea temperaturilor joase, cât şi înalte. Adolescenţii percep starea de disconfort mai repede decât adulţii. Zona de senzaţie a temperaturii confortabile pentru adolescenţi e deplasată cu 5°C în comparaţie cu adulţii.

Acţiunea temperaturilor joase asupra organismului adolescenţilor se întâlneşte în majoritatea profesiilor de construcţie, agricole ş.a.

Conform normelor stabilite adolescenţii pot fi admişi la lucrări neîntrerupte efectuate în aer liber când temperatura şi viteza curenţilor de aer nu depăşesc următoarele valori: - 15°C - 1 m/sec.; - 10°C - 3 m/sec.; - 5°C - 5 m/sec.; +1°C - 8 m/sec.

Acţiunea temperaturilor înalte şi joase depinde şi de starea umidităţii relative, şi de viteza curenţilor de aer ai mediului înconjurător. Cu cât e mai mare temperatura aerului mediului înconjurător, cu atât mai nefavorabilă e acţiunea umidităţii relative sporite. Prin urmare, aerul uscat din mediu prezintă mai mici cerinţe faţă de mecanismul de termoreglare.

Viteza curenţilor de aer dimpotrivă exercită acţiuni opuse, adică cu cât viteza e mai mare (până la limite anumite), cu atât mai mult ea contribuie la micşorarea temperaturii pielii şi sporirii termolizei organismului. Odată cu creşterea temperaturii aerului efectul de răcire a vitezei curenţilor de aer scade şi la temperatura de 34° el devine foarte neînsemnat.

Radiaţia termică (radiaţia infraroşie)
Radiatia termică prezintă un flux de raze electromagnetice infraroşii cu lungimea undei de la 343 până la 0,76 µ (10* mm) (unde lungi şi scurte). Surse ale radiaţiei termice sunt suprafeţele corpurilor încălzite (utilaj, materiale, producţie, calorifere, cazane ş.a.). Totodată s-a constatat că muncitorii în timpul lucrului, în funcţie de efortul fizic, elimină radiaţie termică de la 4 până la 300 kcal/oră

Radiaţia solară, pătrunzând în încăperile de lucru prin geamuri, încălzeşte suprafeţele diferitelor obiecte ce se află în ele, care la rândul lor elimină radiaţie termică. Valoarea radiaţiei solare la suprafaţa solului constituie în medie 1,3 cal/cm2/min.

Acţiunea fiziologică a radiaţiei termice depinde nu numai de intensitatea iradierii, de dimensiunile suprafeţelor încălzite şi de temperatura aerului înconjurător, dar şi de lungimea undelor. Razele infraroşii scurte şi vizibile pătrund mai adânc în ţesuturile organismului decât cele lungi, care se absorb la suprafaţa pielii, mărind temperatura ei. Dimpotrivă, senzaţia de căldură e minimală când sursele de iradiere sunt cu raze infraroşii scurte. Razele infraroşii (lungi şi scurte) sunt raze biologice active şi în limitele pornise acţionează pozitiv asupra organismului adolescenţilor: tensiunea arterială maximală creşte, iar cea minimală scade, amplitudinea pulsului sporeşte, procesele metabolice se modifică, imunitatea şi starea funcţională a sistemului nervos central scade.

In condiţii de producţie, în unele cazuri, adolescenţii sunt supuşi nu numai unei, dar câtorva iradieri, care se află în diferite îmbinări: razele infraroşii cu cele ultraviolete sau câmpurile electromagnetice ş.a.

Măsurile de profilaxie a acţiunilor nocive ale factorilor meteorologici
1. Asigurarea raţională a adolescenţilor cu îmbrăcăminte şi încălţăminte în funcţie de anotimp în timpul instruirii profesionale şi stagierii practice.
2. Construirea încăperilor pentru încălzire.
3. Instalarea ventilaţiei raţionale.
4. Organizarea regimului raţional de alimentaţie cu apă potabilă pentru menţinerea metabolismului hidroelectrolitic.
5. Organizarea raţională a regimului de muncă şi odihnă, folosirea educaţiei fizice în timpul odihnei.
6. Mecanizarea şi automatizarea proceselor de muncă
7. Organizarea instruirii profesionale treptate în condiţii cu temperaturi înalte ale mediului, creând condiţii favorabile pentru procesele de termoreglare.
8. Asistenţa medicală a adolescenţilor: evidenţierea contraindicaţiilor, determinarea valabilităţii profesionale ş.a.