Aparatul digestiv al sugarului şi copilului mic până la 1-2 ani nu este complet dezvoltat şi adaptat la alimentaţia adultului, fiind foarte sensibil la orice greşeală de alimentaţie.

Supraalimentaţia sugarului cu lapte de mamă sau cu alte sortimente de lapte, ceaiuri prea îndulcite. în special cu miere, excesul de fructe sau sucuri de fructe favorizează fermentaţia intestinală şi apariţia diareei. De asemenea, perioada de înţărcare, mai ales în sezonul cald, predispune frecvent la diaree, în special la un copil slab dezvoltat.

Orice aliment consumat în exces, alterat, învechit, infectat, introdus în stomacul copilului provoacă greţuri, vărsături, colici şi diareee. In plus şi microbii existenţi în tubul digestiv foarte fragil al copilului sau pătrunşi cu apa şi alimentele, provoacă mult mai rapid infecţii digestive. Aşa se explică de ce copiii mici şi sugarii fac diaree mai frecvent decât adulţii, în special în anotimpul călduros.

Mai mult, o serie de boli infecţioase nedigestive (faringita, amigdalita, otita, gripa, bolile de piele etc.) până la urmă interesează şi tubul digestiv al copilului, fapt ce se manifestă şi prin diaree. În general, sugarul şi copilul mic nu au mai mult de 2-3 scaune, de consistenţă moale în 24 ore. Când însă scaunele devin mai frecvente, peste 5-6 pe zi, spumoase, de culoare verzuie, se vorbeşte de diaree.

La început copilul bolnav refuză sânul sau mâncarea, uneori are vărsături, este indispus, plânge şi poate prezenta febră. Din cauza vărsăturilor, a diareei şi febrei, copilul pierde lichide şi săruri minerale, se deshidratează şi scade în greutate. De aceea, dacă diareea nu încetează în 2-3 zile, copilul va trebui văzut de medicul pediatru.

Primele îngrijiri. Indiferent de cauza diareei se va suprima alimentaţia pe o perioadă de circa 8-12 ore. Copilul va primi numai o dietă hidrică şi sărată pentru a combate deshidratarea: infuzii de mentă, de muşeţel, ceai antidiareic sau ceai contra colicilor pentru copii, foarte slab îndulcite cu zahăr (nu cu miere), sau îndulcite cu zaharină. Se poate da şi apă fiartă şi răcită.

In afară de cărbune medicinal, Calciu efervescent şi vitamina C, nu li se vor da copiilor alte medicamente, fără indicaţia medicului. Pentru remineralizarea copilului se va utiliza supă de morcovi, sărată.

Lichidele se vor da în cantităţi mici şi repetate, cu linguriţa sau cu biberonul, pentru a nu-i provoca copilului vărsături. In general, copilul va primi 100-150 ml lichide pe kg/corp în 24 de ore; în orice caz, nu mai puţin decât se pierd prin vărsături, scaune şi transpiraţie. Este greşită părerea acelora care opresc copiii să bea apă până se satură. Senzaţia de sete este un semn al deshidratării.

După 12 ore se reia treptat alimentaţia. Copilul alimentat la sân va suge puţin, iar între supturi se completează cantitatea de lichide cu infuzii, ceaiuri, ca mai sus. Se adaugă în plus supe de zarzavat şi de orez, strecurate şi sărate. Dacă diareea a încetat, după 1-2 zile se reia alimentaţia obişnuită.

Prevenirea diareei depinde în primul rând de respectarea strictă a igienei alimentaţiei: biberonul, linguriţa, farfurioara trebuie permanent sterilizate prin fierbere, mâinile, sânul vor fi spălate şi dezinfectate. Chiar jucăriile pe care copilul are tendinţa să le ducă la gură trebuie spălate cu apă fierbinte şi săpun.

De asemenea, se vor evita excesele alimentare, alimentele uşor fermentabile, alterate. Masa se va servi la ore fixe şi în cantităţile recomandate de medic. Nu se va înlocui laptele mamei cu alte produse lactate. Se ştie că laptele matern, prin anticorpii pe care îi conţine, protejează contra infecţiilor intestinale.