Atunci când alegem încălţămintea celor mici trebuie să ţinem cont de mai mulţi factori. Studiul cinematic al mersului arată că acest act devine controlat şi maturizat după vârsta de 3 ani. Pâna la vârsta de 1 an este o manifestare reflexă, haotică, în care lipseşte faza de sprijin. În consecinţă, încălţămintea trebuie să fie adaptată vârstei şi diferitelor diformităţi la copiii care au forma, direcţia şi poziţia piciorului modificate.
Până la vârsta de 1 an, la copiii cu picior normal, încălţămintea poate avea talpa din piele, pentru a putea fi mai uşor suportată. Între 7 luni şi 1 an şi 6 luni, talpa trebuie să fie flexibilă şi să aibă un carâmb mai înalt, puţin deasupra gleznei, care să se muleze bine pe partea posterioară a piciorului şi pe gleznă.
Această încălţăminte îi conferă copilului, atât receptarea stimulilor de presiune plantară, chiar de la vârsta de 7 luni, când începe să stea în picioare, susţinându-se la marginea patului 5-6 minute, cât şi stabilitatea gleznei, căpătând încredere în forţele propri. După vârsta de 1 an şi 6 luni, carâmbul poate coborî sub gleznă, iar talpa poate fi mai dură pentru a facilita deplasarea şi în perioadele cu intemperii.
Călcâiul trebuie susţinut de încălţăminte
După maturizarea mersului, încălţămintea trebuie să fie adaptată formei şi dimensiunilor piciorului şi să aibă puncte de amortizare în zona «calcaneului», unde distribuţia greutăţii se face în proporţie de 75%, şi în zona capetelor metatarsienelor 1 şi 5, unde forta de sprijin este 12,5%, pentru fiecare extremitate. Aşa trebuie concepute şi fabricate toate încălţările, indiferent de calitatea materialului. Este normal ca elementele componente ale încălţărilor care concură direct la menţinerea boltei plantare să se numească susţinători plantari.
Ei sunt plasaţi în interiorul încălţămintei, în zona boltei plantare şi trebuie să aibă înălţimea de 1 cm, iar pierderea înălţimii să se facă lent, până la marginea încălţărilor. Susţinătorii plantari, plasaţi ca nişte proeminenţe, în zona boltei sunt greu, uneori imposibil de suportat, chiar dacă sunt flexibili.
Încălţămintea neadecvată face bătături
Incălţămintea neadecvată poate să ducă la apariţia clavusului (bătătura), eroziunilor tegumentare, în special, la nivelul proeminentelor osoase, a bursitelor, a hematoame subperiostale, urmate de osificări, prezente mai ales la sportivi. O parte din leziuni (eroziuni, bursite, bătături) se pot vindeca prin înlăturarea încălţărilor inadecvate. Alte leziuni (bătături infectate, bursite cronice, osificări subperiostice proeminente) necesită intervenţii operatorii. Până la vârsta de 2 ani, piciorul plat este greu de diagnosticat. La vârsta de 1 an sunt diagnosticate picioarele plate însoţite cel mai frecvent de deformarea în valg.
Diagnosticul clinic de picior plat se stabileşte mai uşor după 3 ani, când tratamentul conservator nu mai are nici un efect. Marea majoritate a copiilor cu picior plat suportă bine această diformitate, unii fac chiar sport de performanţă şi dezvoltă, mai târziu, la vârstă adultă, după 40-50 ani, artroza piciorului. Sunt unii copii care acuza dureri chiar în perioada şcolară, neputând efectua orele de sport din cauza durerilor.
La aceşti copii se impune purtarea de talonete ortopedice cu susţinător plantar. Ele nu corectează diformitatea, dar susţin bolta plantară într-o poziţie mai confortabilă şi fac ca durerile să nu mai apară la aceeaşi intensitate. Cei netrataţi dezvoltă picior plat. Cei care poartă încălţăminte cu splint pe raza medială la care se asociază şi masaj pe chinga bolţii plantare şi scobitura plantară evoluează spre un picior normal.
Acest tratament durează 6luni. Până la 3 ani, ghetele ortopedice cu susţinător plantar menţin configuraţia boltei plantare şi o stabilizează osos.