Este adevarat ca apa, de cele mai multe ori, este sinonima cu placerea. Cufundarea sugarilor provoaca pielii acestora senzatii agreabile, pe care ei si le manifesta prin zambete si gangureli. Totusi, nu toti bebelusii par sa impartaseasca aceasta bucurie.

Unii plang chiar la introducerea unui deget in apa si pana la cufundarea intregului corp. Specialistii asociaza frica precoce de apa cu un traumatism particular in momentul nasterii: ruperea apei poate fi asociata cu o senzatie foarte stresanta si infricosatoare pentru bebelus, care si-a fixat aceasta teama in memorie.

Important este ca, in primele zile de viata, sa transformati momentul baitei zilnice intr-unul de placere si relaxare pentru micut. Incet, incet, el se va acomoda cu apa si va dori sa stea cat mai mult la baie.

Cateodata, parintii sunt uimiti de copiii lot, care se dovedesc a fi bebelusi inotatori chiar si la varsta de 4 luni, sau care se comporta ca peste in apa, de la varsta de 2 ani. In vara urmatoare, aceiasi micuti stau pe marginea piscinei sau pe malul apei, fara sa mai fie tentati de apa.

De fapt, familiarizarea cu apa este tot o invatare, la fel ca si mersul. Teoretic, copilul nu resimte frica de apa pana la 4 luni. Dupa aceasta varsta, fiecare bebelus are multe motive pentru a-i fi frica de apa. Acest fapt s-ar putea sa se datoreze unei experiente neplacute in legatura cu apa.

Fara sa stie, copilul a pastrat-o in memoria sa si, de fiecare data cand se iveste ocazia de a intra in apa, aceasta amintire se declanseaza si ii provoaca teama.

De exemplu, se poate ca, atunci cand era mic, sa fi facut baie cu apa prea calda sua sa fi alunecat sub apa si s-a speriat foarte tare ca nu mai respira ca nu mai putea respira si ca a inghitit apa.