Masa corpului creşte de la 15,2 kg la 3 ani la 16,66 kg la 4 ani; la 19,19 kg - la 5 ani; la 24,46 kg - la 7 ani. Ca şi înălţimea nivelul mediu ponderal al fetelor este ceva mai redus, copiii din mediul rural prezentând o masă medie mai mică cu 1,0 kg. Circumferinţa toracică creşte anual cu 1,4-3,2 cm şi constituie la 3 ani 53,14 cm; la 4 ani - 54,5 cm; la 5 ani - 56,7 cm; la 7 ani -60,4 cm. Acest indice atât pentru fetele, cât şi pentru băieţii din mediul rural este mai redus. Vizibil se schimbă proporţiile corpului. La 6-7 ani înălţimea capului constituie numai 1/6 din înălţimea corpului.
În legătură cu dezvoltarea continuă şi perfecţionarea funcţiei motorii continuă formarea intensă a aparatului locomotor, are loc osificarea ţesutului cartilaginos al epifizelor oaselor tubulare şi a coloanei vertebrale. Continuă osificarea oaselor carpiene când centrele de osificare la 7 ani apar aproape în toate. Oasele se dezvoltă într-o ordine relativ stabilă - la 3 ani pe radiografie apare vizibil osul piramidal, la 4-5 ani - semilunarul, după 5 ani - scafoidul şi la 6-7 ani - trapezul şi trapezoidul.
Suprafaţa superioară şi inferioară a vertebrelor este în întregime alcătuită din ţesut cartilaginos, procesele de osificare nu sunt încă definitiv desăvârşite şi ca urmare coloana vertebrală la vârsta de 7 ani e mlădioasă şi foarte flexibilă Curbura cervicală şi toracică capătă o formă definitivă abia la vârsta de 7 ani, până atunci aceste curburi dispar în poziţia orizontală a corpului.
Se schimbă corelaţiile dimensiunilor cutiei toracice cu direcţia predominării dimensiunii transversale faţă de cea anteroposterioară. În continuare are loc diferenţierea ţesutului muscular care împreună cu cel osos asigură mişcările copilului. Destul de intens se dezvoltă muşchii care asigură mersul şi poziţia verticală a corpului. La vârsta de 3-4 ani se dezvoltă musculatura de la nivelul centurii scapulare şi pelviene, la 5-6 ani - musculatura extremităţilor, la 6-7 ani - musculatura braţului şi antebraţului.
La această vârstă muşchii mai mici (muşchii pumnului) nu sunt dezvoltaţi pe deplin, de aceea copiii de vârsta respectivă pot efectua, în mare măsură, principalele mişcări naturale (mersul, alergatul, săritul, aruncarea), dar pentru îndeplinirea operaţiilor de desen, de modelare, de împletit, de a scrie, unde e necesară o coordonare mai precisă a mişcărilor, lor le vine mai grai. Mişcările preşcolarului sunt imprecise din cauza dezechilibrului funcţional dintre muşchii flexori care sunt mai dezvoltaţi şi cei extensori mai puţin dezvoltaţi.
Deoarece musculatura nu este suficient maturizată copiilor le vine greu să-şi păstreze ţinuta corectă timp mai îndelungat în picioare sau şezând; astfel preşcolarul are nevoie de schimbarea frecventă a poziţiei. Cu cât este mai mic preşcolarul, cu atât mişcările lui sunt mai imprecise, neritmice, inegale, mai puţin coordonate. La 6-7 ani ritmul mişcărilor şi paşii sunt mai uniformi, mersul mai coordonat, mişcările suplimentare sunt mai reduse, viteza de deplasare creşte. Forţa de contractare a musculaturii este încă insuficientă şi creşte în raport cu vârsta. La fete forţa musculară este cu 0,8-2,4 mai mică decât la băieţi.
Creşterea şi diferenţierea cordului decurge încet, se dezvoltă ţesutul conjunctiv, creşte diametrul ventriculului stâng. Mai intens se desfăşoară vascularizarea inimii, se măreşte calibrul şi elasticitatea vaselor sanguine, ramificarea lor.
Frecvenţa cardiacă a copiilor de 3-4 ani este de 100 - 110/min.; la 5 ani - de 90/ min.; la 6 ani - de 95/min.; şi la 7 ani - de 92/min. Continuă să rămână instabil ritmul de contractare a inimii, deoarece sub influenţa unor astfel de factori ca, de exemplu, efortul fizic, schimbările de temperatură, emoţiile, el creşte şi devine foarte accelerat.
Tensiunea arterială creşte şi constituie la 3-4 ani 95/58 mm Hg, la 5-6 ani - 98/60 mm Hg, la 7-8 ani - 99/64 mm Hg. Circulaţia sângelui devine mai rapidă, cantitatea (7-8% din masa corpului) şi volumul lui este mai mare (1,6 l). Dezvoltarea aparatului cardiovascular este în strânsă corelaţie cu dezvoltarea plămânilor şi a funcţiei respiratorii.
Căile respiratorii superioare rămân înguste, mucoasele sunt uşor vulnerabile şi uşor lezate de acţiunea răcelii, prafului, microbilor, uscăciunii. Aceste particularităţi determină tulburări respiratorii în cursul diferitelor procese inflamatoare ale nasului şi rinofaringelui încât copiii sunt nevoiţi să respire pe gură. Această situaţie creează condiţii favorabile pentru pătrunderea infecţiilor, particulelor de praf, substanţelor toxice, pentru dezvoltarea bronşitei şi pneumoniei. De aceea este necesar ca aerul din instituţiile pentru copii să fie totdeauna curat. Un principiu igienic important este aerisirea regulată a încăperilor, efectuarea curăţeniei umede, învăţarea copiilor de a respira pe nas, cu gura închisă.
La vârsta de 7 ani, în general, se termină formarea ţesutului pulmonar, sporeşte cantitatea fibrelor elastice. Sporeşte profunzimea respiraţiei, scade Secvenţa ei de la 30 respiraţii/mm. la vârsta de 3 ani la 22-24 la vârsta de 6-7 ani. Amplitudinea respiraţiilor se modifică uşor sub influenţa celor mai neînsemnaţi factori atât externi, cât şi interni. In timpul somnului respiraţiile sunt mai rare.
Cu vârsta creşte volumul vital al plămânilor - la 4 ani el constituie circa 1100 cm3, către 7 ani - 1300-1400 cm3 Extensia toracică creşte de la 3,5 cm la 3 ani, la 5 cm - la 7 ani.
La vârsta preşcolară compoziţia histologică a organelor digestive atinge o dezvoltare considerabilă. La 5-6 ani începe schimbarea dinţilor temporari care apar în ordinea următoare: primii apar molarii inferiori şi superiori, apoi incisivii centrali inferiori şi superiori. Schimbarea dinţilor are loc mai devreme la copiii din mediul urban corect alimentaţi şi fără tulburări de mineralizare. Patologia dentară la această vârstă e destul de frecventă, deoarece duritatea smalţului e mai redusă, precum şi din cauză că cavitatea bucală nu este îngrijită şi supravegheată stomatologic. Depistarea cariilor dentare trebuie să înceapă încă de la vârsta de 3-4 ani.
Secreţia salivei şi a sucului gastric se produce în mod reflex în urma excitaţiei terminaţiilor nervoase senzitive din mucoasa cavităţii bucale şi a organelor olfactive. Ea se mai produce şi la simpla vedere a hranei, precum şi în urma excitaţiilor sonore.
Esofagul este mai scurt şi mai îngust decât la adulţi, conţine puţine fibre elastice, membrana mucoasă este fină şi vulnerabilă. Aceste particularităţi necesită prelucrarea culinara amănunţită a alimentelor. Capacitatea stomacului constituie la vârsta de 3-4 ani 575-750 cm3, creşterea lui în următorii ani este redusă, aciditatea sucului gastric şi acţiunea enzimelor este mai scăzută decât la adulţi. Mucoasa intestinului este bine dezvoltată, fină, conţine numeroase vase limfatice şi sangvine, însă tunica musculară este mai slabă, de aceea la copii peristaltica este mai lentă.
În perioada preşcolara masa rinichilor creşte lent, însă din punct de vedere funcţional ei sunt foarte solicitaţi, datorită necesităţilor metabolice legate de procesul creşterii, de aceea bolile acute, infecţioase, frigul pot determină tulburaţi ale funcţiei renale. Dezvoltarea organelor genitale interne şi externe decurge lent. La băieţi se observă o coborâre a testiculelor în scrot. Dacă până la vârsta şcolară nu se observă prezenţa ambelor testicule în scrot este necesară intervenţia chirurgicală.
In această vârstă se produc modificări în corelaţiile de activitate a glandelor cu secreţie internă - scade funcţia timusului şi a suprarenalei şi creşte acţiunea tiroidei şi a părţii anterioare a hipofizei, activitatea cărora reglementează procesele de creştere şi dezvoltare.
Creierul în această perioadă creşte încet (la vârsta de 3 ani el cântăreşte circa 1100 g, la 5-8 ani - 1200 g), mai intens realizându-se perfecţionarea funcţională a activităţii nervoase superioare. Procesele nervoase rămân încă instabile, astfel procesul de excitabilitate predomină faţă de cel de inhibiţie, iar cel de iradiaţie faţă de cel de concentraţie. Cresc întrucâtva procesele de inducţie negativă, ceea ce Ie dă posibilitate copiilor să-şi concentreze atenţia asupra unei activităţi. Reflexele condiţionate se formează mai repede decât în vârsta anterioară, însă centrele dominante apărute sunt instabile, pot fi uşor derogate.
Se extind relaţiile preşcolarului cu mediul, cu obiectele şi cu persoanele din jur, se dezvoltă activitatea motorie, cognitivă, limbajul. Creşte rolul cortexului cerebral în reglarea activităţii de relaţie a preşcolarului Încadrarea copilului în colectivităţi organizate îi permite să-şi dezvolte posibilităţile de adaptare la regulile de comportare a grupului din care face parte. Jocurile în colectiv cu roluri complicate, cu o activitate mobilă activă, cu îndeplinirea strictă a indicaţiilor şi interrelaţii de acum conştiente contribuie la dezvoltarea copilului.
De la 3 la 7 ani se reduce considerabil timpul de reacţie sau de latenţă motorie şi de acum copiii răspund prompt la un stimul vizual sau auditiv. La 7 ani această scădere reprezintă 50% din latenţa reacţiilor la 3 ani. Se observă schimbări de maturizare a structurii creierului şi formarea funcţiei de percepere şi de atenţie. In intervalul de vârstă de la 4 la 6 ani încep să apară particularităţile tipologice ale activităţii nervoase superioare.
Odată cu vârsta creşte capacitatea şi randamentul preşcolarului de a rezolva o sarcină şi de a învăţa o probă, fie că este vorba de o activitate de diferenţiere a unor imagini sau de învăţarea unei probe de mânuire a unor obiecte.
Vorbirea preşcolarului devine mai complexă, el poate să opereze mintal, planificând activitatea sa spontană, gândind cu voce tare. Vocabularul copiilor se dezvoltă atingând la vârsta de 4 ani circa 1600 de cuvinte, la 5 ani - 3000 de cuvinte şi la 6 ani - 3500 de cuvinte. La vârsta de 5-6 ani majoritatea copiilor au o articulaţie formată, pronunţă corect sunetele, însă la unii din ei se observă tulburări de ritm.
La vârsta preşcolara copilul poate compara şi constata diferenţele ori asemănările dintre obiecte, poate asculta şi memoriza povestiri scurte. La el se dezvoltă memoria afectivă, memoria imaginilor, memoria voluntară. Concentraţia atenţiei este de scurtă durată -10-15 minute.
La preşcolarii mari se observă transformări importante ale proceselor gândirii De la vârsta de 5 ani caracterul concret al gândirii diminuează şi apare capacitatea de generalizare corectă, deosebirea detaliilor şi evidenţierea semnelor particulare, apar unele noţiuni abstracte - de folosire a noţiunilor de gen; el poate evidenţia o parte din întreg, foloseşte corect noţiunile de timp. De asemenea se formează noţiunea de număr prin enumerare, se desvoltă interesele de cunoaştere şi însuşirea scrisului, a cititului, se manifestă aptitudinea pentru desen, muzică etc. Sunt mai variate şi manifestările afective. Preşcolarul mare înţelege gluma, suferinţele şi bucuria celor din ambianţă, înţelege ce e permis şi ce nu e permis să se facă. Apar sentimente de ruşine, de mulţumire, de prietenie, precum şi încercări de motivaţie a conduitei.
La copilul de 7 ani organele de simţ sunt bine dezvoltate, dar aparatul vizual posedă unele particularităţi, din care cauză în timpul activităţilor de desen, de citire, unde deseori el stă incorect, înclinând prea mult capul, sau la lecţiile de lungă durată, când refluxul sângelui din ochi încetineşte, creşte tensiunea intraoculară, axa antero-posterioară se alungeşte, imaginea obiectelor nu mai cade pe retină, toate acestea conducând la miopie.
Aşadar, vârsta preşcolară se caracterizează prin dezvoltarea şi apariţia noilor funcţii de corelaţie a organismului cu mediul ambiant, prin perfecţionarea activităţii nervoase superioare ce-i oferă copilului posibilitatea obţinerii unei educaţii colective sistematice.