Etapa şcolară cuprinde diferite niveluri de dezvoltare morfofuncţională şi în mod general poate fi subdivizată în următoarele perioade:
- perioada şcolarului mic (6-11 ani);
- perioada şcolarului mijlociu, dominată de maturizarea sexuală, pubertate (10-11 ani -13-15 ani);
- perioada şcolarului mare, adolescenţa (13-15 ani -18 ani).
Dezvoltarea morfofunctionala a elevului (de la 6-7 ani pana la 18 ani)
În prima perioadă - de şcolar mic creşterea este relativ lentă. Înălţimea băieţilor din mediul urban creşte de la 122,6 cm la 7 ani Ia 130,4 cm - la 9 ani; la 134,6 cm - la 10 ani; la 139,2 cm - la 11 ani. Masa medie este de 24,46 kg la 7 ani; 28,34 kg - la 9 ani, 30,46 kg - la 10 ani, 33,2 kg - la 11 ani. Astfel, rata creşterii anuale a înălţimii constituie 2,6 - 5,2 cm, a masei - 1,0 - 2,9 kg. Datele medii ale dezvoltării staturale în mediul rural sunt mai reduse cu 3-4 cm pentru înălţime şi cu 1,0 - 2,3 kg pentru masă. În această perioadă înălţimea şi masa băieţilor este mai mare.

Continuă intens procesul de osificare şi creştere a scheletului. Are loc osificarea vertebrelor, începe sudarea celor trei oase de la nivelul bazinului, însă sistemul osos rămâne încă flexibil şi deformabil. La 6 - 9 ani se dezvoltă baza craniului şi masivul facial, la 7 - 11 ani cresc mai intens oasele mici ale mâinilor - epifiza cubitală distală, osul piziform, ia sfârşit procesul de osificare al falangelor degetelor.

De unele particularităţi ale osificării trebuie să se ţină cont la organizarea educaţiei fizice şi la stabilirea diverselor forme de activitate, evitând săriturile de la înălţimi mari, pe suprafeţe dure, care pot provoca diferite deformaţii.

Continuă creşterea şi dezvoltarea masei musculare - creşte diametrul fibrelor musculare, numărul miofibrilelor. Ca şi în perioada anterioară mai intens se dezvoltă muşchii mari ce-i permit copilului să efectueze cu uşurinţă mişcări cu o amplitudine mare şi mai greu de cele care necesită o coordonare mai precisă. Creşte forţa musculară.

După vârsta de 7 ani mai rapid se dezvoltă muşchii mâinilor şi astfel copiii au posibilitatea de a însuşi tehnica scrisului. Durata efortului la această activitate poate fi mărită la vârsta de 8-9 ani, când se dezvoltă articulaţia mâinii şi se întăresc muşchii. Muşchii mici ai spatelui sunt încă slab dezvoltaţi, încât un efort static de lungă durată, precum şi poza incorectă pot contribui la apariţia scoliozei.

Odată cu dezvoltarea musculaturii după vârsta de 8-9 ani se complexează mobilitatea şi dezvoltarea mişcărilor, acestea devenind mai precise şi mai coordonate.

Creşterea dimensiunilor şi a volumului inimii este lentă. La vârsta de 7-8 ani se termină diferenţierea structurală a ţesutului conjunctiv, se dezvoltă complet aparatul nervos central şi periferic al inimii. Frecvenţa cardiacă scade până la 80-85/min., devenind mai stabilă, minut-volumul cardiac creşte, se modifică, tensiunea arterială ajungând de la 90/53mm Hg la 7 ani - la 100/57 mm Hg la vârsta de 11 ani.

Diferenţierea plămânilor se termină la vârsta de 7 ani, iar creşterea lor continuă. Are loc trecerea de la respiraţia preponderent abdominală la cea de tip toracic. Frecvenţa respiraţiei scade de la 20-22 la vârsta de 7 ani la 18-20 la vârsta de 10 ani, devine mai ritmică şi mai profundă Creşte treptat minut-volumul respirator şi capacitatea vitală a plămânilor care constituie la 10 ani 1900-2000 cm3. Continuă schimbarea dinţilor temporari, apar incisivii laterali, inferiori şi superiori, caninii.

Creşterea masei creierului este redusă şi la vârsta de 9-10 ani aproape încetează, atingând volumul de 1300 g. Continuă perfecţionarea funcţională a sistemului nervos, se dezvoltă legăturile corticale, creşte rolul de control şi de reglare a cortexului cerebral.

Ca şi în vârsta preşcolară pentru această perioadă e caracteristică predominarea procesului de excitabilitate şi a celui de iradiaţie. Rămâne slab dezvoltat procesul de inhibiţie internă, de aceea la şcolarul mic atenţia este de scurtă durată (15-25 min.), mai mult involuntară, puţin distributivă şi uşor flexibilă.

Sistemul al doilea de semnalizare este încă slab dezvoltat, gândirea având deocamdată un caracter concret. Dezvoltarea limbajului în cadrul procesului instructiv contribuie la fundamentarea gândirii cu noi elemente, la elaborarea noţiunilor. Memoria şcolarului mic se dezvoltă destul de intens, mai rapid decât gândirea logică.

Reflexele condiţionate se formează repede, sunt stabile, copiii fiind foarte receptivi. Ulterior se măreşte şi se perfecţionează capacitatea de memorare, elevii trec de la memorarea pasivă la cea voluntar activă şi la cea logică.

În colectivitatea şcolară are loc şi faza de conceptualizare -etapa de calm, de trecere de la funcţiile primare la afectivitatea superioară umană - şi ca rezultat copilul devine mai calm, mai puţin timid şi capricios, la el se dezvoltă sentimentul estetic, de simpatie, adevăr, echitate, de respect etc. Conduita morală este încă redusă şi dirijată de obişnuinţele însuşite din ambianţă Respectarea cerinţelor şi normelor la o activitate sistematică, conduitei şcolare, igienei personale, regimului zilei formează stereotipul dinamic, acestea devenind conştiente treptat în cadrul educaţiei.

Se perfecţionează funcţia aparatului vizual, sensibilitatea vizuală creşte cu 85%, acuitatea vizuală - cu 60%, iar posibilitatea de diferenţiere a literelor - cu 45%. Se perfecţionează auzul fonematic şi posibilitatea de diferenţiere tonală. Rămâne dominantă activitatea tiroidei şi a hipofizei, timusul atinge o dezvoltare maximă către 8-10 ani, apoi începe involuţia lui.

In ansamblu, pentru această perioadă e caracteristică consolidarea, echilibrarea şi perfecţionarea organismului, copilul se încadrează conştient în colectivitatea şcolară.

A dom perioadă - pubertatea - este o etapă de transformări considerabile în plan neuroendocrin, de schimbări ale funcţionării organelor şi sistemelor însoţite de o intensă maturizare sexuală. Are Ioc o creştere şi o diferenţiere intensă Băieţii din mediul urban cresc de Ia 139,2 cm la 11 ani la 149,5 cm - la 13 ani, la 158,3 cm - la 15 ani. Masa corporală medie este de 33,2 kg la 11 ani, 40,9 kg - la 13 ani, 48,8 kg - la 15 ani. Rata anuală de creştere a înălţimii constituie 3,8 - 7,0 cm, a masei corpului - 2,8 - 4,9 kg, a perimetrului toracic - 1,8 - 3,6 cm. In această perioadă fetele au o dezvoltare statural-ponderală mai rapidă, sporul maxim constatându-se pentru ele între 11 - 14 ani, pentru băieţi - între 12 - 15 ani. În urma creşterii intense a membrelor superioare şi în special a celor inferioare se modifică proporţia corpului.

Concomitent creşte diametrul toracelui, au loc modificări viscerale şi morfofuncţionale. După puseul de creştere staturală (de 1,5 - 2 ani) în pubertatea propriu-zisă se desfăşoară maturizarea sexuală care se manifestă prin dezvoltarea organelor genitale, apariţia caracterelor sexuale secundare pe baza modificărilor neurohormonale. La fetele în vârstă de 10 - 11 ani se remarcă dezvoltarea glandei mamare - telarha.

Către 11 - 12 ani se constată creşterea glandei mamare, creşterea glandelor genitale interne şi externe, creşterea bazinului, se dezvoltă pilozitatea pubiană şi axilaiă Între 12-14 ani se instalează primul ciclu lunar - menarha, care constituie un criteriu principal în aprecierea gradului de maturizare. Primele cicluri pot fi însoţite de fenomene desmenoreice care pot provoca tulburări de randament şcolar. Se notează cazuri de instalare a menarhei mai devreme - la 9 - 10 ani (0,6%) şi între 10 - 11 ani (2,7%). In Anglia, România vârsta medie a menarhei este de circa 13 ani, în S.U.A - de 15,5 ani, în Republica Moldova - de 13,4 ani, în Rusia -de 12,8 ani.

La băieţi pubertatea apare cu un an mai târziu decât la fete, începe cu puseul de creştere, apoi cu dezvoltarea pilozităţii pubiene, axilare şi faciale, mărirea laringelui, schimbarea vocii, dezvoltarea organelor genitale (creşterea penisului, testiculelor, modificarea scrotului).

In afară de maturizarea sexuală pubertatea se caracterizează şi prin alte modificări organice, psihice şi neuroendocrine. Continuă consolidarea coloanei vertebrale, însă osificarea ei rămâne încă neterminată, ceea ce o face să fie încă destul de deformabilă. Intens decurge dezvoltarea masei musculare, creşte diametrul fibrelor musculare, numărul lor. Concomitent cu vârsta creşte forţa musculara, capacitatea de activitate fizică.

Creşte nivelul de diferenţiere a aparatului nervos al muşchilor, totodată perfecţionându-se coordonarea mişcărilor. Schimbări esenţiale se produc în aparatul circulator, se intensifică ritmul de creştere şi de diferenţiere a cordului. Pentru această vârstă e caracteristic faptul că ritmul creşterii inimii îl depăşeşte pe cel al creşterii vaselor şi ca urmare creşte rezistenţa periferică şi presiunea sangvină, frecvenţa contracţiilor cordului.

In unele cazuri se constată tulburări cardiovasculare, creşterea tensiunii arteriale maxime peste 140 mm. Hg, aritmii, accelerarea pulsului, cauzate de excitabilitatea crescută a centrelor nervoase şi labilitatea neurovegetativă.

Cresc, deşi mai puţin accentuat, plămânii şi capacitatea pulmonară. Laringele se dezvoltă intens, forma cutiei toracice îşi schimbă treptat aspectul. Frecvenţa respiraţiilor este mai regulată, capacitatea vitală creşte de la 2100-2200 cm3 la 11-12 ani la 2800 - 2900 cm3 la 14 ani.

Continuă creşterea şi dezvoltarea aparatului digestiv şi a celui urinar, creşte aciditatea secreţiei gastrice, apar dinţii molari, se măreşte volumul vezicii urinare de la 540-940 cm la 9-10 ani până la 840-1240 cm3 la 12-13 ani.

Pentru pubertate sunt caracteristice şi modificările din emisferele cerebrale. începând cu vârsta de 13 ani se observă o creştere a masei encefalice în regiunea hipotalamică şi în zona lobilor frontali, se dezvoltă legăturile nervoase dintre diferite zone corticale şi subcorticale. Celulele nervoase ale cortexului cerebral îşi desăvârşesc forma, se dezvoltă fibrele de asociaţie. De asemenea se dezvoltă atenţia, gândirea, percepţia devine mai analitică. Se produc modificări considerabile în sistemul endocrin - creşterea glandelor sexuale şi a funcţiei lor ce contribuie la sporirea activităţii tiroidei, suprarenalelor, lobului posterior al hipofizei.

Sistemul nervos este excitabil, neechilibrat, cu predominarea funcţionării zonei subcorticale şi cu o instabilitate a proceselor emoţionale. Reacţiile de răspuns sunt deseori neadecvate: când agresive, când timide şi retrase, conducând la diferite tulburări comportamentale - de nesiguranţă, teamă, agresivitate, deseori manifestându-se o stare protestatară mai ales dacă sunt în grupuri.

Datorită reactivităţii crescute a sistemului nervos toate condiţiile neadecvate ale mediului ambiant - în special nerespectarea regimului, traumatismele psihice - pot provoca tulburări nervoase.

A treia perioadă de dezvoltare a şcolarului mare - adolescenţa - este o etapă de adaptare conştientă a conduitei faţă de cerinţele şcolare. Ritmul de creştere somatică scade, rata anuală de creştere a înălţimii constituie nu mai mult de 1,0 - 1,5 cm, a masei - de 1,5-2,0 kg. Se observă că creşterea ponderală se reduce mai rapid la fete - la 15-16 ani şi mai târziu la băieţi - la 17-18 ani.

Ia sfârşit maturizarea sexuală - se maturizează celulele gonadice, dispare ginecomastia, începe osificarea cartilagelor de conjugare, ciclul lunar devine regulat, menstrele - ovulatorii.

Se desfăşoară intens procesele de creştere şi diferenţiere ale sistemului osos. Începe sudarea epifizelor oaselor metacarpiene între vârsta de 14 - 15 ani pentru fete şi 16 ani pentru băieţi; a epifizelor falangelor mediane între vârsta de 15-16 ani pentru fete şi 17-18 ani pentru băieţi; a epifizelor distale radiale între vârsta de 17-18 ani pentru fete şi 18-19 ani pentru băieţi, a epifizelor distale cubitale între 17-18 ani pentru fete şi 18-19 ani pentru băieţi.

Din contul creşterii diametrului fibrelor musculare se dezvoltă sistemul muscular, sporeşte masa musculară. Creşterea forţei musculare după vârsta de 16 ani pentru fete se termină, iar pentru băieţi continuă. La vârsta de 18 ani forţa musculară a băieţilor constituie 90%, iar a fetelor - 60% din cea a adulţilor. In funcţie de sex şi de vârstă diferă şi capacitatea de antrenare musculară. Mişcările devin mai coordonate, mai precise.

Continuă creşterea cordului, în special a fibrelor musculare ale miocardului şi a ventriculului stâng. Corelaţia dintre ventriculul stâng şi cel drept se stabileşte la această vârstă în raportul 3:1, la adulţi constituind 2,5:1,0. Se manifestă o hipertrofie a ventriculului stâng. Rămân frecvente dereglările funcţionale cardiace şi labilitatea neurovegetativă crescută, manifestările de hipertrofie arterială, tulburările de ritm, apariţia suflului neorganic. Tensiunea arterială creşte, însă la fete rămâne să fie mai redusă cu circa 1,5 - 4,3 mm Hg.

Datorită activităţii de reglare mai desăvârşite a sistemului nervos central, la vârsta de 18 ani aparatul cardiovascular devine mai rezistent la diferite influenţe. La vârsta de 15 - 46 ani organele digestive sunt complet formate. Odată cu vârsta creşte profunzimea şi amplitudinea respiraţiei, scade frecvenţa ei, respiraţia devenind mai ritmică. Amplitudinea mişcărilor respiratorii se adaptează la necesităţile de ventilaţie. Cresc capacitatea vitală a plămânilor, valorile medii ale excursiei cutiei toracice. Astfel, capacitatea vitală a plămânilor creşte de la 3000 - 3500 cm3 la 15 ani -la 3200 - 4100 cm3 la 17 ani, iar excursia cutiei toracice - de la 6,2-6,5 cm la 6,7 - 7,03 cm.

Continuă modificările în activitatea glandelor cu secreţie internă. Această restructurare a funcţiei lor influenţează asupra excitabilităţii cortexului cerebral. La începutul acestei perioade continuă, predominarea procesului de excitabilitate asupra celui de inhibiţie internă. Procesele psihice sunt încă instabile, criteriile de apreciere devin nesigure de sub- ori supraapreciere cu schimbări ale stării afective.

Durata atenţiei concentrate creşte până la 30-40 minute. Se dezvoltă memoria logică. Dezvoltarea intelectuală afectivă şi volutivă constituie baza manifestării personalităţii omului.

Justa coordonare a aspiraţiilor accentuate ale adolescentului cu interesele societăţii, obişnuinţa lui cu o muncă sistematică, orientarea intereselor sale spre o profesiune concordată cu înclinaţiile şi capacităţile lui psiho-somatice vor contribui la formarea unui om echilibrat şi bine adaptat la cerinţele vieţii. Caracterul adolescentului -atitudinea faţă de muncă, faţă de alte persoane, faţă de sine însuşi nu este încă stabil şi determină în mare măsură comportamentul socio-moral. Conduita socio-morală a adolescentului reflectă măsura în care el s-a adaptat Ia cerinţele societăţii.

Către sfârşitul acestei perioade se stabileşte o corelaţie mai armonioasă între funcţia corticală şi cea subcorticală, se perfecţionează nivelul de funcţionare a SNC, creşte mobilitatea proceselor nervoase.

Problemele igienei sanitare, întreaga sănătate a copiilor depind de caracteristicile biologice sus-numite, de mediul social şi de sistemul de educaţie. Baza sănătăţii şi educaţiei copiilor în realitate se formează în vârsta preşcolară, când copilul intră în contact cu un mediu social diferit de cel din familie, fiind posibilă influenţa negativă a multor factori asupra sănătăţii lui. Elevul pentru care sunt caracteristice momentele de dezechilibru şi de minimă rezistenţă este angajat în procesul instruirii într-o activitate sistematică, iar nerespectarea regulilor de igienă poate contribui la apariţia tulburărilor de dezvoltare, la înrăutăţirea sănătăţii în general.

Toate acestea necesită cunoaşterea particularităţilor de creştere şi dezvoltare a copiilor şi adolescenţilor.

RECENT

Aspecte epidemilogice ale izbucnirilor cu boli diareice acute în Republica Moldova (Nadejda Gafin, Aliona Nastas, Ion Bîrcă, Adrian Cotelea, Vasile Sofronie)
02.01.2020

În articol sunt prezentate unele aspecte epidemiologice ale izbucnirilor cu boli diareice acute (BDA) în Republica Moldova în anii 2014-2 [ ... ]

Impactul asupra sănătății și cel socioeconomic al morbidității prin varicelă în Republica Moldova (Silvia Negară, Vasile Sofronie)
02.01.2020

A fost studiată și analizată epidemilogic morbiditatea prin varicelă în Republica Moldova în perioada 1985-2017. Studiul dat este unul [ ... ]

Coxartroza, simptomeCoxartroza, simptome
03.04.2019

Coxartroza este o afecţiune care se caracterizează prin dureri la nivelul şoldului. Este o afecţiune cronică, care apare în urma degra [ ... ]

Sindromul de intestin iritabil, una dintre cele mai răspândite disfuncții ale omului modernSindromul de intestin iritabil, una dintre cele mai răspândite disfuncții ale omului modern
03.04.2019

Sindromul de intestin iritabil este una dintre cele mai răspândite disfuncții ale omului modern. Statisticile arată că acesta afecteaz [ ... ]

Despre pietre la rinichiDespre pietre la rinichi
02.04.2019

Una dintre cele mai dureroase afectiuni este reprezentata de pietrele la rinichi, care pe atat de deranjanta esti si atat de raspandita pest [ ... ]

Sfecla roșie, o legumă importantă în lista alimentelorSfecla roșie, o legumă importantă în lista alimentelor
02.04.2019

Sfecla roșie ocupă un loc bine meritat pe lista alimentelor permise în orice dietă sănătoasă. Leguma este bogată în substanțe nutr [ ... ]

Cinci exerciții pentru o talie subțireCinci exerciții pentru o talie subțire
01.04.2019

Pentru a ne menține silueta este nevoie de o alimentație echilibrată, însă nu este de ajuns, aceasta ar trebui asociată cu un program  [ ... ]

Sindromul Raynaud, o afecțiune a arterelor perifericeSindromul Raynaud, o afecțiune a arterelor periferice
01.04.2019

Sindromul Raynaud reprezintă o afecțiune a arterelor periferice caracterizată prin modificarea succesivă a culorii degetelor mâinii și [ ... ]

Alte articole...
2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment