Creşterea şi dezvoltarea normală a organismului copilului şi adolescentului este imposibilă fără prezenţa sărurilor minerale, care fac parte din componenţa produselor alimentare. În cazul alimentaţiei raţionale sărurile minerale nu trebuie să fie introduse suplimentar, cu excepţia clorurii de natriu (sarea de bucătărie). Ţinând cont de faptul că produsele alimentare de origine vegetală conţin o cantitate mică de sare, necesitatea zilnică de această substanţă pentru copii şi adolescenţi e de 8-10 g.

Având în vedere cantitatea de săruri minerale folosite zilnic de organism, acestea se împart în 2 grupe: a) săruri minerale folosite în cantităţi mari - macroelemente: calciu, fosfor, magneziu, natriu, potasiu etc.; b) săruri minerale folosite zilnic în cantităţi mici -microelemente: fier, iod, cupru, cobalt, fluor ş.a.

Funcţiile sărurilor minerale în organismul copilului sunt foarte diverse: participă la construcţia sistemului osos (scheletului), ţesutului dentar, la menţinerea m organism a echilibrului acidobazic şi ionic, la crearea mediului, necesar metabolismului normal. Echilibrul acidobazic în organism prevede respectarea unui raport corect dintre compuşii minerali acizi şi alcalini. Sursele principale de săruri minerale alcaline sunt laptele şi lactatele (cu excepţia caşcavalului), cartofii, legumele, fructele şi pomuşoarele, iar de săruri minerale acide -carnea, peştele, ouăle, pâinea şi crupele.

Raţiile alimentare în care predomină substanţele minerale acide pot provoca în organism un surplus acidic (acidoză) şi reducerea rezistenţei lui la acţiunea factorilor nocivi şi a diferitelor infecţii. Folosirea insuficienta a sărurilor minerale sau pierderea sporită a lor din cauza bolilor conduce la distrugerea rapidă a organismului, deoarece lipsa lor nu permite funcţionarea normală a proceselor fiziologice.

Principalele macrosăruri minerale sunt sărurile de calciu şi de fosfor.

Calciu
Calciul este componentul de bază al ţesutului osos (circa 99%), totodată această substanţă minerală are un rol esenţial în coagularea sângelui şi în activitatea normală a sistemului nervos. Insuficienţa sărurilor de calciu şi în special deficitul de proteine şi de vitamina D dereglează dezvoltarea ţesutului osos al copilului, procesul de creştere devine mai lent, manifestându-se la copiii mici printr-o afecţiune gravă numită rahitism. O reducere bruscă a calciului în organism provoacă convulsii.

Surse principale ale sărurilor de calciu sunt laptele şi chefirul (100 ml conţin 120-122 mg Ca), brânza de vaci (100 g conţin 150 mg Ca), caşcavalul (100 g conţin 1000 mg Ca), legumele şi fructele. Normele fiziologice pentru copiii de 1-3 ani prevăd 800 mg; pentru cei de 4-6 ani - 1200 mg, iar pentru cei de 7-17 ani - 1100-1200 mg.

Fosfor
Fosforul face parte din componenţa ţesutului osos, nervos şi muscular. Este bine asimilat şi acţionează pozitiv asupra sistemului nervos fosforul produselor alimentare de origine animală (ficatul, creierul, gălbenuşul de ou, caşcavalul, carnea de vită, icrele de peşte). Multe combinaţii ale fosforului cu proteinele şi acizii graşi creează compuşi chimici cu activitate biologică sporită.

Principala sursă de fosfor în alimentaţia copiilor sunt laptele şi chefirul (100 ml conţin 95 mg P), brânza de vaci (100 g conţin 220 mg P), caşcavalul (100 g conţin 500-550 mg P), carnea, pastele făinoase, legumele. Normele fiziologice pentru copiii de 1-3 ani constituie 800 mg; pentru cei de 4-6 ani - 1450 mg, iar pentru cei de 7-17 ani - 1650-1800 mg.

Magneziu
Magneziul normalizează excitabilitatea sistemului nervos. El are proprietăţi anticonvulsive şi vasodilatatoare, joacă un rol important în procesele de creştere a organismului.

Surse principale de săruri de magneziu sunt pastele făinoase (pâinea neagră, crupele, laptele). Cea mai mare cantitate de compuşi ai magneziului (la 100 g parte comestibilă) este în harbuji - 220 mg şi te tărâţea de grâu - 438 mg. Normele fiziologice pentru copiii de 1-3 ani constituie 150 mg; pentru cei de 4-6 ani - 300 mg; pentru cei de 7-10 ani - 250 mg, iar pentru cei de 11-17 ani - 300-350 mg.

Potasiu
Potasiu1 (kaliul) participă la reglarea metabolismului hidric, contribuie la eliminarea lichidului din organism, creează sistemul tampon, asigurând astfel echilibrul acidobazic. Surse principale ale sărurilor de potasiu sunt legumele şi fructele, laptele.

Fier
Din grupa biomicroelementelor un rol deosebit au sărurile fierului. Circa 60% din cantitatea totală a fierului din organism intră în componenţa hemoglobinei sângelui. Fierul participă la procesele de hemopoieză şi oxidare. Insuficienţa sărurilor de fier provoacă la copii anemii feriprive (prin lipsă de fier).

Surse principale ale acestor săruri sunt ficatul, mazărea, soia, crupele, fructele. Normele fiziologice zilnice pentru copiii de 1-3 ani constituie 10 mg; pentru cei de 4-6 ani - 15 mg, iar pentru cei de 7-17 ani -18 mg.

Iod
Iodul intra în conţinutul celulelor glandei tiroide. El are un rol important în reglarea proceselor de creştere şi dezvoltare a organismului copilului. Lipsa îndelungată sau insuficienţa iodului din produsele alimentare poate provoca guşa endemică şi cretinismul (hipotiroidism congenital).

Pentru profilaxia acestor maladii se foloseşte sarea de bucătărie iodată. Sursele principale de iod sunt: peştele de mare (untura de peşte) şi de râu, laptele, ficatul, fructele, pătrunjelul, salata, varza ş.a. Normele fiziologice prevăd de la 0,06 până la 0,13 mg/zi.

Cupru
Cuprul înlesneşte utilizarea fierului în organism şi este indispensabil în formarea hemoglobinei sângelui. El face parte din conţinutul ficatului, brânzeturilor, fasolei, nucilor, alunelor, ceaiului. Normele fiziologice pentru copiii de diferite vârste prevăd de la 0,7 până la 2,5 mg/zi.

Cobalt
Cobaltul, ca şi fierul, şi cuprul, are funcţii de hemopoieză. El face parte din componenţa proteinelor serice şi hemoglobinei sângelui, activează unele forme de fosfatază. Normele fiziologice prevăd de la 15 până la 60 mkg. Surse principale ale sărurilor de cobalt sunt: legumele (ardeii dulci, gogoşarii), ficatul, gălbenuşul de ou ş.a.

Fluor
Fluorul e un biomicroelement important, care participă activ la dezvoltarea dinţilor, în formarea dentinei şi smalţului dentar. Asupra organismului copilului acţionează negativ atât insuficienţa (caria dentară), cât şi surplusul (fluoroza) sărurilor de fluor. Normele fiziologice prevăd de la 0,5 - 1,5 până la 2,5 mg. Surse principale sunt leguminoasele, ceaiul, ficatul ş.a.

Rolul biologic înalt al microelementelor în organism e condiţionat de influenţa lor asupra sintezei unor vitamine şi hormoni. Conţinerea lor e obligatorie în structura moleculelor vitaminelor, enzimelor, hormonilor ş.a.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment