Aluniţele, numite şi melanocite, au forma unor pete mici cu forma neregulată, de culoare galbenă, cafenie brună, neagră sau albăstruie. Spre deosebire de pistrui sau pete, acestea nu îşi schimbă culoarea şi nu se estompează. Majoritatea aluniţelor sunt inofensive, însă, în anumite cazuri, pot deveni cancerigene.
Dacă apar noi aluniţe, se măresc, îşi modifică forme sau apar mîncărimi în jurul lor, este semn al melanomului, cel mai periculos tip de cancer de piele. Dermatologii spun că o sută de aluniţe sînt prea multe pentru o persoană. Ele apar în primii 30 de ani de viaţă, rar pot apărea după vîrsta de 40 de ani, iar la 50-60 de ani numărul lor scade.
Cancerul de piele produs de aluniţe poate fi depistat printr-un examen la dermatolog, cu ajutorul unui dermatoscop, care depistează ceea ce medicul nu poate vedea cu ochiul liber. Deoarece cancerul de piele se răspîndeşte foarte repede, extirparea aluniţelor ce prezintă riscuri trebuie să se facă imediat. Nu există nici un risc dacă intervenţia chirurgicală este executată corect. O aluniţă normală are de obicei forma regulată, o mărime de 6 mm, maxim, în diametru şi o culoarea de maro-închis.
Aluniţele maligne sînt în primul rînd asimetrice, cu marginile neregulate, sînt împărţite neregulat pe corp, au o culoare neobişnuită, fie exagerat de negre, albe sau roşii, sau au mai multe culori împărţite neregulat pe suprafaţă. Supuse unui risc major sînt şi aluniţele a căror culoare se schimbă în timp.
Evitaţi deci: zgîrierea, înţeparea sau ruperea aluniţelor; expunerea exagerată la soare; dacă aveţi fire de păr în aluniţe, nu le smulgeţi, ci tăiaţi-le cît mai scurt cu o forfecuţă. Şi nu uitaţi: o vizită anuală la dermatolog vă ajută să depistaţi la timp riscul de melanom. (După Săptămâna)