Atestat în 1855. Nota statistica: Suprafaţa -17 kmp. Distanţa pînă la or. Edineţ - 5 km. R. Bogdanovca. Biserica Sf.Arh.Mihail /1870/. Gospodării - 520. Populaţia - 1.529 de oameni /. Apţi de muncă - 622.
Sectorul obştesc - 1.522 ha /arabil -1.322 ha, livezi - 25 ha/, Fondul locativ - 23,5 mii mp. Case - 564: cu gaz lichefiat - 504. Fântîni - 164. Drumuri - 9,5 km /cu îmbrăcăminte dură - 5,8 km/. 2 magazine, o casă de prestări servicii, un punct medical, o grădiniţă de copii, o şc. română, o casă de cultură, o instalaţie de cinema, o bib-că, un oficiu poştal, un stadion.
Situat la 5 km. de centrul judeţean, la 14 km. de st.c.f. Brătuşeni şi la 196 km. de Chişinău, satul e atestat documentar în 1855. Dar aici au trăit oameni şi mult mai înainte. Ne-o dovedeşte faptul că în preajma satului Alexăndreni se află 4 movile funerare, care atestă prezenţa temporară pe aceste meleaguri în epoca preistorică şi în evul mediu timpuriu a triburilor nomade venite din stepele asiatice.
Acelaşi lucru îl demonstrează şi comoara descoperită în 1926 şi care constă din 4 seceri (sau tîrpane) turnate din bronz, comoara fiind ascunsă aici încă în sec. XIII-XII î. Hr., fapt ce corespunde sfîrşitului epocii bronzului.
Se crede că satul poartă numele primului său locuitor, care ar fi fost un oarecare Alexandru şi care ar fi avut deosebita inspiraţie de a-şi pune aici casa, pentru că după el se instalează tot noi şi noi familii. Astfel, numai în 4 ani aici locuiau deja 53 de familii, 203 bărbaţi şi 215 femei. E o evoluţie demografică mai rar întîlnită, deşi e clar că ea provine dintr-o migraţie a oamenilor şi dintr-un spor natural al populaţiei.
Locuitorii satului însă s-au dovedit a fi gospodari buni, harnici. Dacă în 1860 nu aveau nici biserică, nici şcoală, în 1870, aveau deja biserică construită şi sfinţită, cu toate că în sat trăiau numai 92 de familii, 290 de bărbaţi şi 265 de femei. Aveau şi şcoală primară cu cîteva clase.
Îi îndrăgiseră însă militarii, care aveau nevoie de cazare şi, mai ales, de hrană. De aceea alexăndrenenii au fost iniţiatorii unor proteste hotărîte împotriva diviziei 15 infanterie, fiind susţinuti şi de locuitorii satelor Volodeni şi Bleşteni.
În 1875 satul număra 105 gospodării. Primul recensămînt de stat din Rusia desfăşurat în vara anului 1897 găseşte în Alexăndreni 801 locuitori, 413 bărbaţi şi 388 de femei, majoritatea absolută - creştini ortodocşi /în sat locuiau, în afară de moldoveni, 6 evrei/.
În 1923 satul demonstrează o descreştere: 230 de gospodării. Reforma agrară "Casa noastră" îi împroprietăreşte cu încă 525 ha pe 200 de ţărani cu puţin pămînt. Evenimentul s-a întîmplat în toamna anului 1922, împroprietărirea făcîndu-se fără recompensă, dar, după cum se vede, nici această acţiune n-a ameliorat situaţia demografică.
În anii 1902-1904 biserica din sat a fost reparată capital. Sătenii au adus bani şi au împodobit-o cu obiecte de cult noi şi frumoase, cu odoare şi cărţi.
In sec. XX din nou se înregistrează o creştere a satului. Dar se declanşează cel de-al doilea război mondial şi în focul lui sînt mînaţi mulţi săteni, de unde aproape jumătate nu se mai întorc cu viaţă.
Totuşi, la 1 august 1949 satul Alexăndreni numără 1.017 locuitori. Satul are şcoală medie incompletă, cămin cultural, o instalaţie staţionară de cinema, punct medical, grădiniţă de copii, ateliere de deservire socială, oficiu poştal, magazine. (Victor Ladaniuc Vladimir Nicu, Localităţile Republicii Moldova)