Atestat la 8 iunie 1485. Nota statistica: Suprafaţa - 44,6 kmp. Distanţa până la or. Ialoveni - 11 km. R. Işnovăţ. Biserica Sf. Ierarh Nicolae (1866). Gosp. - 2.233. Populaţia - 7.639 de oameni. Moşia satului - 5.850 ha. Sectorul ind. - 64 ha. Fondul locativ - 112 mii mp: cu instalaţie de apă - 1.100, cu gaz lichefiat - 1.800. Fântâni - 285.

Drumuri - 43 km (cu îmbrăcăminte dură - 14 km). 13 magazine, o cafenea, o casă de prestări servicii, o frizerie, o baie, o policlinică, 5 grădiniţe de copii, 2 şcoli române, o casă de cultură, o instalaţie de cinema, 4 biblioteci, un oficiu de telecomunicaţii, un stadion.

Băcioiul este situat foarte aproape de Chişinău şi de gara lui doar la 10 km depărtare, şi tot la aceeaşi distanţă de or.Ialoveni, nu se poate spune că a prea beneficiat de acest lucru. Vecinătatea cu capitala a avut o influenţă pe cât de pozitivă, pe atât de negativă. Pozitivă pentru că orice locuitor al satului poate lesne beneficia de toate bunurile materiale şi culturale ale capitalei şi negativă pentru că această capitală îi absoarbe mereu forţe de muncă.

Toţi băcioienii zic: "Satul nostru e foarte vechi", dar numai arheologii au stabilit că pe acest loc încă la sfârşitul mileniului II î.Hr. au trăit nişte băştinaşi, dar şi-au părăsit vatra satului din diferite motive. Că aici a fost o vatră de sat i-a făcut să creadă resturile de ceramică specifică de pe malul Işnovăţului, adică din epoca târzie a bronzului. Dar nu numai atât. În partea de nord a localităţii s-a descoperit şi o vatră de sat părăsită în sec. IV-III î.Hr. Despre aceasta vorbesc fragmentele de vase de lut în stilul geţilor din perioada respectivă.

Aşadar, satul, pe drept cuvânt, e foarte vechi, dar prima atestare documentară se referă la 8 iunie 1485, când Ştefan Voievod dăruieşte oştenilor din comanda boierului Gangur, lui Maluşcă, fratelui său Neicea, lui Cozma Rezanu şi fratelui său Dragoş loc din pustiu pe apa Vişnovăţului, pe lângă Bâc, pentru a-şi face sat "şi să fie în pază în contra tătarilor precum au fost".

În renumitul fişier al savantului Vladimir Nicu acesta figurează ca un prim document al satelor Băcioi şi Răzeni, document care s-a păstrat, dar, după cum ţine să menţioneze savantul, "se prea poate că nu şi primul care s-a scris: la acea dată bravii oşteni aveau satele unde s-au născut şi pământ destul în jurul lor. Oferindu-li-se loc în pustiu, li se propunea o delimitare boierească, pentru a-i despărţi şi a-i deosebi de ceilalţi răzeşi, ceea ce nici Măluşcă şi nici Rezanu n-au făcut-o, ci au rămas să trăiască printre ai săi".

Primele recensământuri făcute de administraţia rusă cu intenţia de a-i forţa pe băştinaşi să plătească bir, apoi şi să depună jurământ de credinţă ţarului rus, au precizat, în limba lor, desigur, "Votcina rezeşskaia" - ocină răzeşească! La 6 sept.1821 urmaşii lui Măluşcă mai păstrau acel prim document oficial şi nu mai pretindeau a fi boieri, chiar şi Grigore Stăvilă, în casa şi în familia căruia se păstra acest document.

Dna profesoară Carol susţine că denumirea satului vine, totuşi, de la legenda cu bătrânul Baci, care ar fi "o personalitate reală, confirmată de documente". Un astfel de document, "un manuscris îngălbenit de-a binelea", cică, a fost găsit în arhiva bisericii Sf. Arh. Mihail şi Gavriil din sat, în care se citeşte că aici cândva "a avut fiinţă o vestită gospodărie de turme de oi şi alte vite a unui tot aşa cunoscut baci". Adică etimologia denumirii satului ar fi ascunsă în "Baci'+"oi'= Băcioi.

S-a mai păstrat un hrisov, care povesteşte că domnitorul Ştefan cel Mare a dăruit la 1484 ostaşilor din ceata lui Gangur, fraţilor Draguş, Cozma şi Măluşcă Răzanul loc de a întemeia sate, pentru slujbele făcute ţării de aceşti oşteni prin paza împotriva tătarilor. Prin aceasta şi se explică denumirile de localităţi Răzeni, Drăguşeni, Măluşteni, ultima fiind o localitate dispărută, ce se afla pe teritoriul actualului sat Băcioi.

Localitatea a dispărut, dar toponimul s-a păstrat şi este atribuit unei mahalale din sat. Dintre mulţimea de alte toponime din Băcioi mai interesante şi semnificative par a fi Hlobeni, Munceşti, Floroaia, Adriana, Oana, Strâmba, Cornişorul, Valea Măcrişului, Movila lui Cionu, Rădiul lui Hâncu, Râpa Lehoaiei, Frumuşica, Hamzău, Sâleşteni, Moara lui Neamţu, Ratuşa. (Victor Ladaniuc, Localităţile Republicii Moldova)