Atestat în 1840. Notă statistică. Suprafaţa - 22,3 kmp. Distanţa până la or. Anenii-Noi - 14 km. Gospodării (în 1994) - 625. Populaţia - 1.799 de oameni (830 de bărbaţi, 969 femei). Sectorul obştesc - 1.700 ha (arabil - 1.200 ha, vii - 220 ha, livezi - 10 ha).
Fondul locativ - 34,2 mii mp. Case - 580, cu instalaţie de apă - 300, cu gaz lichefiat - 417. Fântâni - 56. Drumuri - 24 km (cu îmbrăcăminte dură - 4 km). 3 magazine, cafenea, casă de prestări servicii, frizerie, baie, 2 puncte medicale, şc. româno-rusă (640 de locuri), 2 instalaţii de proiectare a filmelor, stadion.
Lоcul, în porţiunea dintre Sângera şi Floreni, merge mândru la vale, însoţit de 2 şosele bune, câte una pe fiecare mal al său, legând pe ambele părţi sate mai mari şi mai mici, dar toate cu gospodari harnici. Chetrosu e dintre cele mici, de aceea, poate, i s-a denaturat pe parcurs denumirea în fel şi chip: Chetrosu-Bâc, Petreşti, Pietrosul, Chetros, Chetrosa, Chetros pe Bâc, Chetroasa-Bâc, ba chiar şi Chetroasa-Neamţ şi apoi Viliams.
O movilă funerară de la marginea satului, în care s-au găsit câteva morminte din epoca timpurie a bronzului, de peste 4.000 de ani în urmă, probează existenţa vieţii omeneşti pe aceste meleaguri.
Toponimul Petreşti apare într-un zapis de întăritură semnat de Domnitorul Stefăniţă cel Tânăr în 1521-1522 pentru urmaşii lui Şoimaru pe un rând de sate, printre care sunt şi Pietreştii de pe Bâc.
În alt document, tocmai din 26 iunie 1796, apare ca punct de hotar pe moşia s. Mereni. După mai bine de jumătate de secol, în 1854, aflăm că locuitorii Chetrosului au pregătit 4.000 puduri de fân pentru cavaleria rusească. Acum devine clar că e vorba de o localitate.
În 1859 localitatea avea 8 case cu 22 de bărbaţi şi 21 de femei. Doi ani mai tîrziu acest sătuc aparţinea moşieresei Mâlnikov. Mai au pe aici posesiuni de pământuri şi păduri proprietarii Lugovski, Semigradov, Arseniev, precum şi Mănăstirea Golia. Dar sătucul nu creşte, ba devine mai mic, în 1875 având numai 7 case cu 23 de bărbaţi şi 27 de femei.
Ziarul "Drug" ("Prietenul") publică la 12 aug. 1906 un anunţ: se dă în arendă moşia Chetrosu - 1.161 desetine de pământ. Probabil, nu prea avea cine o lucra. Apoi, în 1908, aflăm că satul e colonie germană şi se numeşte deja Chetroasa-Neamţ. Oricum, sătucul parcă începe să crească, în 1910 avînd 114 locuitori; s-au născut 9 copii şi au decedat 6 oameni.
Din anuarul României pentru 1932-1933 aflăm că s. Chetros - pe Bâc, situat la 1 km de gara Mereni, avea 205 locuitori, iar Instituţia "Casa Noastră" mai distribui 395 ha de pămînt pentru 69 de ţărani din Chetrosu.
În legătură cu transformările survenite în economia localităţii se instalează aici noi familii şi populaţia creşte, ajungând în 1979 - la 1.764 de oameni, 1989 - la 1.799 de oameni, 2001 - la 2.020 de oameni.
Satul are şc. medie, cămin cultural, 2 biblioteci, punct medical, grădiniţă de copii, oficiu poştal. (Victor Ladaniuc, Localităţile Republicii Moldova)