Atestat la 5 sept. 1864. Notă statistică (a. 2000). Suprafaţa - 590 ha. Populaţia - 533 de oameni, majoritatea ucraineni. Apţi de muncă - 230. Fântâni - 67. Drumuri - 1 km. Moară, oloiniţă, magazin, punct medical, grădiniţă de copii, şcoală-gimnaziu, casă de cultură, 2  biblioteci, oficiu poştal.

Popoarele ca şi locurile geografice; ca şi localităţile umane, sunt diferite, cu  modul propriu de viaţă, cu obiceiuri diferite, cu credinţă şi morală diferită. Unii considerau până şi prada, şi omuciderea drept îndeletnicire normală. Un astfel de popor era cel al nomazilor de câmpie, care se organizau în cete de diferite mărimi şi se porneau călărind pe cai la prădat în regiunile cu localităţi bogate.

Au ajuns şi pe pământurile noastre, îi prădau şi pe strămoşii noştri, care însă le opuneau rezistenţă, apărându-şi viaţa şi avearea. Hoţii răpuşi în luptă erau înhumaţi de către războinici cu mare alai, deasupra mormintelor construinduli-se mari movile funerare.

De cele mai multe ori munca aceasta o făceau ostaticii din rândurile băştinaşilor impuşi cu forţa. Anume ei săpau groapa mormântului, tot ei o căptuşeau cu bârne, clădeau apoi deasupra movile mari de pământ. Lîngă Ciubara s-au păstrat până în zilele noastre 3 movile funerare, care sоnt monumente istorice şi ce contin multe informaţii despre relaţiile băştinaşilor cu acei musafiri nepoftiţi.

Sătucul e populat de ucraineni şi e situat în câmpia Sorocii la 5 km mai la nord de Mihăileni, într-o văgăună cu un pîrâiaş care apare şi dispare în funcţie de depunerile atmosferice. La est are hotar cu moşia s. Baraboi, la vest ogoarele se extind până la autostrada Bălţi - Edineţ - Cernăuţi - Brest. Plugarii de aici s-au specializat în cultivarea sfeclei de zahăr, tutunului şi cerealelor.

Siliştea a luat naştere în a doua jum. a sec. XIX pe moşia cneazului Mihail Sturza, care stăpânea în Nicoreni, Ochiul-Alb, Baraboi, Recea, Strâmba, Aluniş, Sturzovca şi Mihăileni. Ultimile două localităţi i-au împrumutat numele.

Într-un document din 18 iulie 1873 Ciubara figurează ca hutor (cătun) împreună cu Fântâna Nouă. În 1910 Ciubara număra 16 gospodării cu 67 de locuitori, n-avea nici şcoală, nici poştă rurală. Poşta se afla la Râşcani, la o depărtare de 12 verste.

Când Basarabia s-a reunit cu România, formând un singur stat, reforma agrară, indiferent de etnie, i-a împroprietărit pe nevoiaşi cu pământ. 56 de ţărani din Ciubara în sept. 1922 au fost înzestraţi cu 323 ha de pămînt fertil. Peste un an acest sătuc din plasa Râşcani avea de acum 323 de locuitori, şcoală elementară, primărie proprie. În 1933 frecventau lecţiile 58 din cei 93 de copii de vârstă şcolară. La 10 noiem. 1940 autorităţile sovietice au înregistrat în Ciubara 413 suflete.

În 1979 Ciubara avea 551 de locuitori, în 1989 - 484, în 1994 - 527, iar la 1 noiem. 2000 - 533. Moşia satului se extinde pe o suprăfaţă de 590 ha, dintre care 487 sunt arabile. Satul dispune de moară, oloiniţă, cămin cultural, punct medical, o grădiniţă de copii, şcolă gimnaziu, un magazin. La şcoală lecţiile se ţin în limbile ucraineană, rusă şi franceză.

Localitatea se află la o depărtare de 12 km de st. c. f. Târnova, pînă la Chişinău - 205 km. (Teodor Niţă, Localităţile Republicii Moldova)