Atestat la 1362. Notă statistică (a. 2001). R. Nistru. Populaţia - 2.580 de oameni. Şcoală medie, şcoală - internat, cămin cultural cu instalaţie de cinema, 3 biblioteci, punct medical, maternitate, ateliere de prestări servicii, oficiu poştal, grădiniţă de copii, 2 magazine.
Două localităţi, două comune cu aceeaşi denumire - Corjova. Localităţi cu denumiri identice pe malul Nistrului mai sunt, dar dificultatea de investigaţii cea mai mare e anume depinderea lor de acelaşi judeţ. Chiar şi atunci când în nomenclatoare mai vechi le găsim în raioane diferite, de asemenea, ne poticnim de greutăţi, fiindcă, oricum, localităţile nu totdeauna au concretizări şi referiri la aşezarea lor geografică exactă.
Oricum, toponimul "Capul Corjovului", care apare ca punct de hotar al moşiei s. Dubăsari într-un hrisov istoric datat cu 25 sept. 1704, se referă la Corjova din apropierea imediată a Dubăsarilor şi nu la cea de pe malul drept, pe care savantul rus P. N. Batiuşkov o arată ca existentă deja la 1362. Dicţionarul enciclopedic moldovenesc indică anul 1392 ca dată a întemeierii Corjovei, dar nedispunând şi de alte surse documentare, mai vechi sau mai puţin vechi, de până la sec. XYIII, care sunt mai abundente, uneori se pot confunda din motive deja menţionate.
Nu prea toarnă lumină asupra acestei probleme nici administraţia militară rusă, care în 1772 şi 1774 alcătuieşte un fel de nomenclator al localităţilor de aici pentru a supune locuitorii lor la bir în folosul ţarului din miazănoapte. De altfel, bănuim că şi în lucrările istorice de mai încoace sunt comise multe încurcături, deoarece ele afirmă cum că ambele s-au aflat pe pământurile Ociakov.
Cea menţionată de administraţia militară rusă cu 31 de gospodării în 1774 credem că e anume Corjova de pe malul drept al Nistrului. 7 din ele sunt impuse să plătească bir, scăderea făcându-se pentru ruptaşul Ion Postică şi încă 3 gospodari. Moşier era aici hatmanul Dumitraşcu Sturza.
Despre evoluţia demografică se poate judeca după tabelele natalităţii şi mortalităţii, care s-au păstrat din anii 1866 şi 1872. Respectiv ele ne oferă următoarea informaţie: 41 de nou-născuţi şi 17 decedaţi (5 de holeră) şi 38, şi în aceeaşi ordine, 21 (3 de holeră). Aveau şi şcoală de subordine parohială. Le făcea, însă, mari neplăceri holera, epidemiile care bântuiau adesea.
Altă nevoie se abate pe capul oamenilor în 1892. La 10 august Nistrul se revarsă puternic peste maluri, inundând şi distrugând ogoarele şi grădinile. Abia peste 2 săptămâni apele se retrag în albia de întotdeauna a râului.
Cu 245de gospodării şi 1.348 de locuitori Corjova Criulenilor îşi ea cu avânt calea în sec. XX. În 1915 satul numără deja 1.447 de oameni. În 1917 plugarul Afanasie Chiriac şi învăţătorul Ion Creangă devin deputaţi în Sfatul Ţării, ambii la 27 martie 1918 au votat Unirea Basarabiei cu România.
Astfel, la 1 aug. 1949 Corjova de lângă Vadul lui Vodă înregistra 1.648 de locuitori, toţi români basarabeni. Celelalte recensământuri, din 1979 şi 1989, înscriu aici 2.472 de oameni şi 2.506 oameni.
De la 1990 încoace evoluţia Corjovei e foarte asemănătoare cu cea a tuturor localităţilor din RM. Cele 3 brigăzi ale k-zului "Kirov" (sediul în Dubăsarii Vechi) se desfiinţează, apar asociaţii noi de cotaşi, dar şi o sumedenie de probleme noi, care îngreuează transformările democratice. (Victor Ladaniuc, Localităţile Republicii Moldova)