Oraş. Atestat în 1867. Nota statistica (1 ian. 2002). Distanţa pînă la c- rul jud. Ungheni - 30 km, pînă la Chişinău - 80 km. Suprafaţa - 38,9 kmp. Populaţia - 2.800 de locuitori. Biserica Sf. Ioan Botezătorul (1867).

Pe faţada gării din Ungheni sînt montate două tăbliţe comemorative: una în limba română, alta - în limba rusă, care informează pasagerii: "La 1 iunie 1875 a fost deschisă circulaţia regulată a trenurilor pe sectorul Chişinău - Ungheni.

Instalată la 1 iunie 1975 în cinstea împlinirii a 100 de ani de la sosirea primului tren la staţia de cale ferată Ungheni". De peste Prut, pe podul metalic cu o greutate de 300 tone, poposi în Ungheni primul tren nu aşa cum scrie pe tăbliţă, ci cu 11 luni mai înainte, adică la 1 aug. 1874.

Odată cu desfăşurarea construcţiei drumului de fier pe valea rîului Bîc, de la Bender, prin Chişinău şi Călăraşi spre Iaşi, pe culmea dealului de la Corneşti, răsări în 1867 un orăşel de corturi şi barăci. La gara Pereval, cum i se zicea la început acestei aglomeraţii de oameni, munceau cu roabele în sudoarea frunţii 1.500 de angajaţi. Munca era grea şi istovitoare, inginerii şi supraveghetorii ţarişti - aspri şi necruţători.

Nemultumiţi de plata mizeră, de muştruiala şi condiţiile anevoioase de trai, ba ici, ba colo au răbufnit revolte muncitoreşti. "Greva din 1872 a avut loc pe sectorul de construcţie Corneşti al căii ferate Chişinău-Iaşi, unde lucrau circa 1.500 de oameni. Muncitorii au pornit de-a lungul căii ferate spre Chişinău, pentru a cere majorarea salariilor şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă.

Guvernatorul a trimis în întîmpinarea lor un detaşament de cazaci, care i-a silit să se întoarcă la Corneşti. Conducătorii grevei au fost arestaţi şi internaţi în închisoarea din Chisinău. Muncitorii au reluat lucrul numai după ce direcţia c.f. şi antreprenorul le-au satisfăcut revendicările". (ESM, vol. 2, pag.183.).

În asemenea conditii s-a construit gara Pereval şi tîrgul Corneşti. La 18 ian. 1907 inginerul M. Logacevschi propuse construcţia unei ramuri a drumului de fier din Chişinău prin Orhei spre Bălţi, proiect rămas nerealizat.

Pe locurile unde se aştern astăzi localităţile Corneşti, Bumbăta, Rădenii Vechi şi Bălăneşti s-au aflat cîndva ocinele Mănăstirii Poiana, dăruite ei de voievozii Ilie şi Ştefan la 5 oct. 1437. Numărătoarea anilor în tîrgul Corneşti începe însă din 1867, cînd au descălecat în podgorii primii ingineri şi constructori în uniforme de feroviari.

În prezent or. Corneşti a încălecat două artere de comunicaţii - şoseaua şi calea ferată Chişinău - Ungheni. E situat pe un masiv deluros înalt, în zona Codrilor apuseni. Drumul la Mireşti urcă la o altitudine de 375 m, spre Boghenii Vechi are o înălţime de 386 m. De aici se vede ca în palmă o largă panoramă de coline şi podgorii, pînă hăt spre Sipoteni, Pîrliţa şi Coşcodeni. În mai 1872 se finisează construcţia gării Pereval, timp de trei ani (1873 - 1875), intră în funcţie toată calea ferată Chişinău - Corneşti - Ungheni.

În 1884 noua aşezare de lîngă gară avea o populaţie de 76 de locuitori. Mai la deal crescu o colonie de evrei, cu prăvălii şi dughene, fabrici de  săpun şi lumînări, ateliere de croitorie şi cizmărie, moară, oloiniţă, tîrg săptămînal. În 1923 Corneşti - Gara şi Corneşti - Pereval au fost înregistrate ca unităţi administrative separate, prima avea 60 de case, a doua - 166 de clădiri.

Populaţia lor depăşea 1.200 de oameni. Între timp Corneştii - tîrg deveniră reşedinţă de plasă, apoi, în perioada sovietică - centru raional. Fiind un important punct strategic în lupta pentru Chişinău, în primele săptămîni de război gara şi tîrgul au fost bombardate necruţător, străzi întregi date pradă incendiilor. La 23 aug. 1944, în cadrul operaţiei Iaşi-Chişinău, trupele sovietice au revenit cu lupte în Corneşti.

Ca şi pretutindeni, după război, pe capul oamenilor s-au năpustit foametea şi deportările. Din această localitate au fost represate şi strămutate 27 de persoane. Multă vreme în localitate a activat cu succes în domeniul viticulturii şi vinificaţiei sovhozul - fabrică "Codrii".

S-au creat centre de colectare a fructelor şi tutunului, o bază de combatere a grindinei, s-a construit o fabrică de prelucrare a strugurilor, o şcoală medie, casă de cultură, spital, brutărie, cafenea, librărie, alte obiecte de menire economică şi social-culturală. În 1951 localitatea a căpătat statut de orăşel.

La 1 ian. 2002 aici trăiau 2.800 de oameni. În subordonarea primăriei se află şi satul Romanovca (497 de locuitori). În oraş activează SA "Agroservice - Ungheni" pe baza fostei asociaţii raionale "Moldselihoztehnika", 4 societăţi cu răspundere limitată, 22 de întreprinderi, cooperative, firme private şi individuale, gospodăria agricolă "Lukacorn", o gospodărie comunală. Oraşul dispune de un liceu, o şcoală medie şi un sanatoriu pentru copii, o grădiniţă-creşă, un spital, o farmacie, un retranslator, o staţie meteorologică.

Acum patru decenii la Corneşti a fost construită prima în republică bază de combatere a grindinei, dotată cu radiolocatoare, rachete şi specialişti de înaltă calificaţie. Astăzi în republică sînt 151 de puncte de combatere a norilor cu grindină, repartizate în 12 unităţi militarizate, care protejează semănăturile, viile si livezile pe o suprafaţă de 2 mln 125 mii ha. E un scut sigur împotriva calamităţilor naturii. (Ion Chiriac, Tudor Ţopa, Localităţile Republicii Moldova)