Atestat la 29 noiem. 1759. Notă statistică (a. 2002): Poziţia geografică - 47 gr. 5 min. latitudine nordică, 26 gr. 38 min. longitudine estică. Distanţa pînă la Chişinău - 12 km. Biserica "Acoperământul Maicii Domnului" (1934). Gospodării - 418. Populaţia - 1.588 de oameni, majoritatea absolută de etnie română. Apţi de muncă - 671. Fântâni - 58. Drumuri - 37 km (cu îmbrăcăminte dură - 19 km). Magazin, punct medical, grădiniţă de copii, casă de cultură, şcoală medie, bibliotecă, oficiu poştal.

Pînă la fondarea satului actual aici erau, probabil, păşuni. Pe ele poposeau din cînd în cînd cete de nomazi, venite după pradă de război tocmai mai din stepele asiatice. De pe urma acestora s-a păstrat o movilă din pământ, în care au fost înmormântați hoinarii căzuţi în luptă cu băştinaşii. Movila, deci, e o mărturie despre istoria veche a Moldovei.

Un document de arhivă ne informează că la 30 apr. 1935 în s. Cruzeşti locuiau 6 familii de mazili: 1) Ştefan Crudu, de 34 de ani, cu soţia Efimia, de 25 de ani, mama Parascovia, de 70 de ani, şi o nepoată, Maria, de 20 de ani, ei având document de proprietate din 22 martie 1800; 2) Alexandru Crudu, de 22 de ani; 3) Timofei Crudu, de 30 de ani, cu fratele Simion, de 25 de ani, şi nepotul Zamfir, de 9 ani, avînd şi ei document din 29 apr. 1775; 4) Ion Bobeică, de 50 de ani, cu sora Zamfira, de 16 ani, fratele Simion, de 45 de ani, şi tatăl lor, Constantin, de 90 de ani; 5) Constantin Frunză, de 45 de ani, cu sofia Maria, de 37 de ani, şi 2 feciori şi 6) Manolache Pariş, de 20 de ani, cu mama Parascovia, avînd şi ei documente din 28 dec. 1792 şi din noiem. 1793.

Alte documente din acelaşi fond de arhivă informează despre alţi locuitori ai Cruzeştilor: despre Grigore Cotorobai venit aici din s. Cărbuna, despre Grigore Silivestru, Tudor Mihalache şi Gheorghe Bulgarin cu familiile lor, toţi strămutaţi aici din s. Budeşti. Desigur, e interesant să cunoaştem ce oameni erau aici în ani străvechi, dar printre ei descoperim şi o atestare a satului, cea mai veche fiind 29 apr. 1775. Cercetătorul Vladimir Nicu, însă, descoperă un alt document, care fixează existenţa siliştii şi mai înainte, la 29 noiem. 1759, precum şi denumirea veche a localităţii - Grecea de Sus.

Aşezat în Valea Dumbrejniţa, satul de azi se află foarte aproape de Chişinău. Dacă mergi pe şoseaua ce duce la Vadul lui Vodă prin Tohatin, neajungînd la Budeşti, un alt drum iţi indică precum că la 3 km la stînga se află Cruzeştii. Locurile de aici sînt pitoreşti, cu văi şi dealuri, cu vii şi livezi, păduri şi izvoare. Se învecinează cu Budeştii, Coloniţa, Tohatin, Buneţi şi Cereborta.

Documentele de arhivă menţionate mai sus vizează anii 1838 şi 1851. Dar în 1877 boierul Radion Popov, care locuia în Chişinău, dar, se vede, avusese aici o afacere, dă în judecată Societatea sătească din Cruzeşti (exista, deci, şi o astfel de societate), care îi datora 300 ruble şi de mai mult timp nu-şi onora datoria. Judecata anunţă vinderea în public a proprietăţii sătenilor şi ei sînt nevoiţi să scoată în piaţă 165 de oi, din vînzarea cărora adună 240 ruble şi scapă de ruşine.

Siliştea avea nu numai mazili, ci şi răzeşi, în total 68 de oameni, care stăpîneau 526 des. de pămînt. Răzeşii din Cruzeşti ţineau, de asemenea, pămînt în Ceroborta, localitate mică de greci, şi Vasilievca (mai ales, Vasile Stoianovschi, Adelaida Zalevschi ş.a.).

În 1910 satul avea 100 de gospodării - 438 de oameni, care mai stăpîneau 456 des. de pămînt propriu. Proprietarul (nobil) Constantin Harting poseda 42 des. şi proprietarul ( de asemenea, nobil) Boris Glazer - 5 des. de pămînt. Ziarele chişinăuiene din acea vreme descriau adesea întîmplări din Cruzeşti - crime de tot felul, alte nenorociri.

Instituţia fiscală română "Casa Noastră" în sept. 1922 împroprietăreşte 39 de ţărani săraci din Cruzeşti cu 139 ha de pămînt. La 14 oct. 1934 se sfinţeşte noua biserică din sat. La importanta ceremonie vine ÎPS Mitropolitul Gurie în persoană.

În 1940, la 28 iunie, cînd vin din nou ruşii in sat, găsesc 648 de oameni, însă numărul lor se reduce, de vină fiind războiul din 1941-1945, foametea din 1946-1947, deportările şi colectivizarea, apoi criza generală din ultimele 2 decenii.

Oamenii, însă, îşi trăiesc viaţa mai departe, înfruntînd vicisitudinile timpului, muncesc cum pot, care pe loturile sale de pămînt, care la instituţiile şi Intreprinderile chişinăuiene, participă la alegeri, votînd ba cu democraţii, ba cu agrarienii, ba cu comuniştii, fiecare cum speră să li se lumineze viaţa.

Destrămarea Imperiului Sovietic, desfiinţarea k-zurilor şi s-zurilor, a celorlalte structuri socialiste nu aduc dintr-odată avîntul şi prosperarea. Partidele noi se împotmolesc în controverse politice, lăsînd baltă orînduirea şi dezvoltarea economică a ţării. Cînd Cruzeştii s-au decis să-şi separe moşia, căci pînă atunci formau o întreprindere agricolă cu cei din Tohatin, şi-şi căutau un conducător de ispravă, au votat în unanimitate pentru Mihai Ciobanu.

Îl ştiau de bun gospodar, priceput la afaceri, organizator iscusit şi n-au greşit. La hotarul dintre milenii şi, mai ales, la înc. sec. XXI, în funcţie de munca depusă, cei care şi-au dat pămîntul în arendă s-au adunat la 700 ha de arătură, primeau pe sezon 7.000-10.000 lei. Cultivă grîu, floarea soarelui, porumb, legume, rapiţă. (Victor Ladaniuc, Localităţile Republicii Moldova)

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment