Atestat în 1665. Notă statistică: Distanţe: până la st. c. f. Şoldăneşti - 18 km, până la c-rul r-nal - 19 km, până la Chişinău - 136 km. Populaţia - 2.427 de oameni. Şcoală medie, casă de cultură, 2 biblioteci, punct medical, grădiniţă de copii, ateliere de prestări servicii, oficiu poştal, 3 magazine.

Comună mare cu vecini buni, cum sunt Cunicea, Lelina, Climauţii de Jos, Vadul Raşcov, Socola, Şestaci, Cobâlea, pe relief colinar de câmpie, Cuşmirca îşi deapănă numărătoarea anilor de la 20 mai 1665, când a fost amintită prima dată ca punct de hotar al moşiei Manova la hotar cu Japca. Tot pe atunci, în a treia domnie a tui Gheorghe Duca, îi aparţinea lui Miron Costin. La început se numea Oprişani.

Cu acest nume o găsim în documente mai bine de un secol. La 1 mai 1724 un oarecare Grigoraş Sfeclă din Oprişani apare ca martor într-o hotarnică a moşiei s. Sămăscani, făcută de Lupul Serdarul. Apoi, în iunie 1768 Grigore Calimah-Vodă îi trimite carte medelnicerului Enache Canta, ispravnic de Soroca, să cerceteze împricinarea dintre V. Donosa şi preotul Ion Siminel pentru s. Oprişani. Preotul ii luase lui Donosa moşia şi iazul.

În 1772-1774, populaţia băştinaşă număra63 de curţi. Recensământul din 1859 notează în Cuşmirca de Jos 104 case cu 537 de oameni, cu biserică şi în Cuşmirca de Sus 66 de case cu 424 de oameni, cu biserică.

Moşierii se rânduiesc unul după altul, oamenii pământului rămân. În 1861 apare şi Cuşmirca de Mijloc. În 1866 s-au născut 43 de copii şi au decedat 53 de oameni (13 - de holeră), în 1872 s-au născut 49 de prunci şi au murit 24 de oameni (12 - de holeră), în 1889 s-au născut 69 de copii şi au murit 38.

Alt recensământ, cel din 1875, înregistrează în Cuşmirca 259 de case cu 1.186 de suflete. Mai departe, din 1882, citim numai despre un singur sat, cele 3 Cuşmirci, se vede, s-au contopit de-a binelea. La 21 noiem. se sfinţeşte noua clădire a şcolii parohiale bisericeşti. În anul de învăţământ 1887-1888 în această şcoală învaţă 35 de băieţi şi 5 fete.

În 1890 satul are 306 curţi cu 312 familii şi 1.196 de suflete. Se urmăreşte natalitatea şi mortalitatea pe sexe. Astfel, în acest an se nasc 31 de prunci de sex masculin şi 29 - de sex feminin şi au decedat 18 bărbaţi şi 15 femei. Raportul sporit de sex masculin se păstrează la ambii indicatori. La fel şi în 1892, când se nasc 71 de copii (42 de băieţei şi 29 de fetiţe) şi mor 52 de oameni (27 de bărbaţi şi 25 de femei), satul numărând 1.446 de locuitori.

Sec. XX vine cu ştiri de aceeaşi factură: epidemii, secete, împrumuturi, datorii. În 1910 iar apar toate Cuşmircele: cea de Jos cu 103 case, 746 de locuitori, cea de Mijloc cu 135 case, 709 locuitori; cea de Sus cu 46 de case, 449 de locuitori. În 1912 începe construcţia noii şcoli.

Dicţionarul statistic al Basarabiei despre Cuşmirca: 310 case, 1.150 de bărbaţi, 1.325 de femei (raportul pe sexe s-a schimbat - n. a.), o moară de vânt, 2 şcoli primare, 4 cârciumi, agent sanitar, biserică. La 10 noiem. 1940 satul întrunea 2.602 locuitori, iar în vara anului următor - 570 de clădiri cu 2.626 de locuitori.

Războiul, deportările şi foametea teribilă din 1946-1947, desigur, şi-au pus o amprentă defavorabilă asupra situaţiei demografice şi sociale a satului. Astfel, la 1 aug. 1949 în sat se înregistrează numai 2.525 de locuitori, incl. 2.497 de moldoveni ş. a. Dar satul începe să-şi revină şi în 1971 deja avea 3.075 de locuitori.

Recensământurile oficiale din 1979 şi 1989 fixează următoarea situaţie în Cuşmirca: 2.801 oameni şi, respectiv, 2.453 de oameni. Scăderea populaţiei continuă şi mai departe. (Victor Ladaniuc, Vladimir Nicu, Localităţile Republicii Moldova)

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment