Atestat la 8 oct. 1612 cu denumirea Stîngăceni. NOTĂ STATISTICĂ (oct. 2004). R Ciuhur. Distanţe: pînă la st. c. f. Drochia - 48 km, pînă la or. Rîşcani - 28 km, pînă la Chişinău - 194 km.
Sat vechi pe partea stîngă a rîului Ciuhur, între Pociumbeni şi Horodişte, în regiune de mici coline din preajma Prutului, mai la est de nodul hidraulic Costeşti. Cel mai înalt pisc din apropierea satului, cu o altitudine de 233 m, se află pe şoseaua Văratic-Zăicani, în cîmp deschis.
Siliştea a apărut în documentele timpului acum patru secole, mai precis, într-o mărturie hotarnică din 8 oct. 1612, purtînd denumirea Stîngăceni. În 1670 "feciorul lui Gavril hatmanul făcu ocina Stîngăceni pe Ciuhur, ţinutul Iaşi, danie Mănăstirii Agapia" (Buletinul Comisiei istorice a României. Vol. IV. Bucureşti, 1925). Într-un alt ispisoc, datat cu 29 apr. 1676, aflăm că "Apostol şi Vlasă, nepoţii Oncăi, dăruiesc lui Istrati Brahă căpitanul părţile sale de moşie din Săpoteni şi Stîngăceni.
Aproape un veac mai tîrziu găsim Stîngăcenii pe Ciuhur în ţinutul Hotin, dar aparţineau aceleiaşi mănăstiri de peste Prut - Agapia. În 1774 administraţia militară rusă înregistrează aici 31 de gospodării, supunînd birului chiar şi pe vornicul Lupaşcu, pe vatamanul Andrei. S-a făcut scădere numai pentru preotul Tănase şi dascăl. Deci, satul avea de acum biserică.
La 30 decembrie 1794 vornicul Gheorghe Tocilă din Stîngăceni apăru martor în hotarnica s. Văratic. În 1803 Stîngăcenii din apropierea Costeştilor aparţineau vornicului Costache Sturza, cu toţi cei 43 de birnici. În 1817 poseda acest sat, cu 61 de ogrăzi ţărăneşti, boierul Nicolae Rosseti. Lui îi aparţineau şi cele 2 mori de apă de pe Ciuhur.
În apr. 1835, conform documentelor de arhivă, Stîngăcenii ”ono je i Druţa„ (zis şi Druţa) număra 111 familii de ţărani (269 de bărbaţi şi 227 de femei), cel mai în etate era Ştefan Musteaţă (92 de ani). Poseda moşia Ecaterina Ghica.
Recensămîntul din 1859 a fixat în satul Stîngăceni (sau Druţa) 57 de case, biserica, o populaţie de 563 de suflete. În 1865 pe lîngă biserică s-a deschis o şcoală parohială. Trecînd prin două epidemii teribile de holeră, cele din 1866 şi 1872, în preajma anului 1875 satul rămase numai cu 29 de case
Zamfir Arbore în Dicţionarul geografic al Basarabiei constată: "Stîngăcenii, sat în jud. Bălţi, aşezat pe malul rîului Ciuhur, între satele Horodiştea şi Pociumbeni. Satul mai poartă numele de Druţa. Face parte din volostea Zăbriceni. Are 40 de case, cu o populaţie de 390 de suflete; o biserică cu hr. Sf. Nicolae.
În 1910 satul număra 75 de ogrăzi, 405 locuitori, dar nu avea şcoală. În 1933 Druţa avea 907 locuitori.
Sovieticii au înregistrat la 10 noiem. 1940 în Druţa 734 de oameni. De la război încoace populaţia de aici a fost mereu în descreştere. În 1970 ea număra 606 suflete, în 1979 doar 562, iar la 1 ian. 2002 şi mai puţin - 439.
Consătenii căzuţi în război şi persoanele deportate sunt incluse în liste comune cu cei din Pociumbeni. (Vladimir Nicu, Ion Hâncu, Localităţile Republicii Moldova)