Atestat în 1770. Notă statistică (2005). Comuna are în componenţa sa localităţile Bobocica, Floricica şi Tolica. Gospodării individuale - 280. Populaţia - 1.200 de locuitori. Suprafaţa - 34,8 kmp. Şcoală medie, ambulatoriu, casă de cultură, bibliotecă, oficiu poştal. Biserica Sf. Ierarh Nicolae (1914).

Satul Enichioi e situat pe Valea Enichioiului, la 37 km sud-est de or. Cantemir şi la 162 km de Chişinău. Staţie de c. f. la Cantemir - Gara Prut (39 km). Coordonate geografice: 46°13' latitudine nordică şi 28°25' longitudine estică. Se învecinează cu localităţile Baimaclia, Tartaul, Crăciun, Floricica, Bobocica, Tolica. Cele mai mari înălţimi din împrejurime ating cotele 291 m la nord-vest, 277 m la sud-vest şi 167 m la sud.

Este una din localităţile cu populaţie românească, fondate pe locul cîşlelor tătăreşti. De aici şi denumirea turcică Enichioi. Repopularea aşezării a avut loc spre sfîrşitul sec. XVIII, cînd tătarii nohaici de Bugeac au fost evacuaţi peste Nistru, în Crimeea şi în stepele Donului. Aici s-au aşezat cu traiul ţăranii veniţi din regiunea Codrilor Lăpuşnei şi Tigheciului şi, parţial, de peste Prut. Ulterior satul s-a mai numit şi Enicheşti.

Asupra localităţii documentele vechi ne informează precum urmează:
1970. Enikioi, aşezare rurală atestată pe o hartă topografică din 1770-1774.
1806. Enikioi, sat în ţin. Codrului (document de arhivă).
1816. Sat cu 48 de familii, 240 de locuitori (după unele surse) şi 53 de familii, 281 de loc. nord-basarabeni şi sud-dunăreni (după alte surse).
1827. Enikioi, sat în nord-vestul Bugeacului, 85 de familii, 440 de locuitori, dintre care 75 de familii de bulgari, 3 familii de ucraineni şi 3 familii de ruşi, satul avînd în total 88 de case, construite din bîrne de lemn şi din împletituri de nuiele, lipite cu lut, 3 bordeie săpate în pămînt, biserică de lemn, 2 mori de vînt şi 2 mori cu tracţiune de cai, 288 de stupi de albine, 10 fîntîni, 43 de parcele de vie şi grădini cu pomi fructiferi, 138 de cai, 507 vite mari cornute, 634 de oi.
1850. Enikioi, sat în jud. Ismail, 993 de locuitori, dintre care 666 de români şi 327 de bulgari şi găgăuzi.
1861. Enikioi, sat în jud. Cahul, plasa Tigheci, avînd împreună cu satul Haragîş 110 case şi 124 de familii, o biserică.
1878. Sat în jud. Ismail, 200 de case, 1.041 de locuitori, şcoală publică, 19 mori de vînt, de apă şi cu tracţiune de cai, 2 cîrciumi, 4.965 desetine de pămînt, 625 de cai, 1.500 de vite cornute mari, 400 de oi, mai multe parcele de vii şi livezi.
1897. La recensămîntul populaţiei din gubernia Basarabia satul avea 559 de locuitori: 285 de bărbaţi şi 276 de femei.
1904. Enikioi, sat în jud. Ismail, aşezat în valea Chiat. "Are 129 case, cu o populaţie de 1.314 suflete. În împrejurul satului sunt vii." (Z. Arbore. Dicţionarul
geografic al Basarabiei).
1918. La reforma agrară din 1918-1924 cele 164 de familii din sat au fost împroprietărite cu 911 ha 6.500 mp de pămînt.
1922. Comună rurală în jud. Cahul: 190 de clădiri, 674 de locuitori, primărie, 2 şcoli, poştă rurală, moară de vînt, băcănii, cîrciumi, gară la Taraclia, 36 km.
1930. Enăcheşti, comună în jud. Cahul, plasa Ştefan cel Mare, 821 de locuitori, dintre care 801 români, 12 ruşi, 3 evrei, 3 găgăuzi, 1 bulgar, 1 ceh.
1943. Enăcheşti, sat în jud. Cahul, com. Baimaclia; aceasta mai includea localităţile Baimaclia, Acui de Jos, Acui de Mijioc, Acui de Sus, Cuza-Vodă, Floricica, General Poetaş.
1955. Localitatea avea statut de comună (soviet sătesc) şi se numea deja Enichioi. Făcea parte din raionul Baimaclia şi întrunea satele Enichioi, Bobocica, Tolica, Floricica şi Taraclia.
1959. Enichioi, sat în r-nul Cahul, reşedinţă de comună, avînd subordonate administrativ-teritorial localităţile Enichioi, Bobocica şi Floricica, 775 de locuitori (336 de bărbaţi şi 439 de femei).
1970. Satul Enichioi din r-nul Cahul, com. Baimaclia, avea 934 locuitori (409 de bărbaţi şi 525 de femei).
1979. Făcînd parte deja din r-nul Cantemir, satul Enichioi avea 879 de locuitori în 1979 şi 831 de locuitori in 1989.
1994. Satul era alcătuit din 274 de gosp. ind., 1.136 de locuitori (515 bărbaţi şi 621 de femei), cu următoarea structură demografică: 1.132 de români, 2 ruşi şi 2 bulgari. Aici se afla sediul gospodăriei agricole de stat (sovhoz) "Enichioi". Alte date informarive: 1.860 ha de pămînt în sectorul agricol obştesc (1.660 ha de pămînt arabil, 100 ha de vii, 100 ha de livezi), 150 ha de pămînt în sectorul agricol individual; ambulatoriu, şcoală medie, grădiniţă de copii, casă de cultură, bibliotecă, 2 unităţi de prestări servicii, oficiu poştal, cantină, magazine.

Onomastica. Numele localităţii reproduce denumirea fostei silişti tătăreşti Enikioi, atestată in 1770 de o hartă topografică militară. Denumirea turcică poate fi explicată prin apelativele yeni "nou" şi koy "sat", semnificaţia toponimului fiind deci "satul nou". Vorba e că tătarii nohaici, la începutul sec. XVIII, ocupaseră şi unele teritorii de la vest de rîul Ialpug, unde şi-au întemeiat aule şi cîşle noi. E posibil ca Enichioiul să fi fost una dintre aceste aşezări. (Anatol Eremia, Localitatile Republicii Moldova)

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment