Atestat la 2 mai 1575 cu denumirea Grumăzeni. Notă statistică(2005): Poziţia geografică: 48 grade 10 min. latitudine nordică şi 25 grade 5 min. longitudine estică. R. Ciuhur. Suprafaţa – 38,27 ha. Distanţe: până la c-rul raional – 14 km, până la st.c.f. Brătuşeni – 6 km, până la Bălţi – 63 km, până la Chişinău – 200 km. 348 de gospodării ţărăneşti, care prelucrează 1.268 ha de pământ arabil. Populaţia – 806 oameni. Biserică (1740). 109 fântâni şi 17 izvoare. Gimnaziu, casă de cultură, 2 biblioteci, grădiniţă de copii, punct medical, oficiu poştal, 2 magazine, monument.

Fântâna Albă e situată în Valea Ciuhurului. Arheologii au depistat în această zonă vestigii din epoca paleoliticului şi neoloticului, bronzului şi fierului. Ciuhurul pe atunci era râu mare, pe el oamenii coborau cu plutele până la Prut şi până la Dunăre. Peste 46 de monumente arheologice au fost înregistrate pe râul Ciuhur – unelte de piatră, aşchii de cremene, lame, nuclee de silex, unelte tip „rabo”, ceramică din diferite epoci.

Din vechime căruntă aici au locuit geto-dacii. Vânătoarea, pescuitul, apoi şi agricultura au fost ocupaţiile lor principale. Locuiau în bordeie, pe crestele colinelor. În sec. V-XII încoace au năvălit hoardele barbare migratoare – sarmaţii, sciţii, goţii, hunii, alanii, slavii, celţii, ungurii, cumanii, nohaii, tataro-mongolii. Câţi numai nu au abuzat de meleagurile noastre!.

„Potopul Asiei a vrut să înghită lumea”, scria N.Bălcescu. „Migratorii nu cruţau pe nimeni, scria şi savantul arheolog Ion Hâncu, dar şi ei erau striviţi”. Răposaţii invadatorilor erau înmormântaţi sub movile mari de pământ. O astfel de movilă se află nu departe de casa ţăranului Matvei Cernea din Fântâna Albă, iar alta – înspre s.Parcova.

Se ştie că în 1910 în s.Năduşita, r-nul Drochia, a fost descoperit un chip de idol pe vârful unei movile funerare. Probabil, şi tumulii de la Fântâna Albă erau vârfuiţi de astfel de idoli, dar ei s-au pierdut. Există mărturii arheologice şi documentare despre dezvoltarea unei civilizaţii umane pe Valea Grumăzoaiei, denumită mai târziu şi Valea Curechiştea. Pe aici s-au dat lupte sângeroase cu hoardele tătare şi cu cazacii ucraineni.

Grigore Ureche scrie că în august 1470 „ridicatu-s-au multă mulţime de oaste tătărească şi au întratu în ţară, să prade, cărora prinzându-le de veste Ştefan Vodă, le-au ieşitu înainte”. După unele mărturii, Ştefan cel Mare s-a deplasat cu oastea sa pe Valea Grumăzoaiei (astăzi Curechiştea) – aşa se numea la începuturi Fântâna Albă, documentar atestată, totuşi, ceva mai târziu.

În unele documente întâlnim denumirea de Grumăzeni, spre Arioneşti şi votcina Samoleuca „şi, de acolo, înainte, tot pe deal, pe culme”, „unde, peste drum, este piatra despărţitoare tot de Arioneşti, şi, e acolo, la vale, şi trecu peste Valea Grumăzoaiei, şi drept la deal, şi ajunge la şleahul care merge la Bălţi: „La sud, unde este hotarul acestei moşii, se numeşte „Fântâna veche a lui Vasile Albu din Zguriţa”.

Numirea de astăzi, Fântâna Albă, apare în sec.XVII, când moşia satului a fost împărţită în două părţi şi vândute diferitor nobili. Mai târziu acestea s-au unit cu denumirea Fântâna Albă. Se pare că cel care a întemeiat satul a fost pârcălabul de Hotin Barbă-Albă, descendentul presupus al lui Vasile Albu, care avea o fântână lângă Valea Grumăzoaiei, de unde a venit şi denumirea Fântâna Albă. Începând cu documentele din 1812-1881, satul apare deja cu denumirea Fântâna Albă, dar în acea vreme sătenii se confruntau cu mari probleme şi constrângeri.

Zamfir Arbore în „Dicţionarul geografic al Basarabiei” (Buc., 1904) constată că în 1904 localitatea avea 89 de case cu o populaţie de 610 suflete. Administrativ satul se afla în subordinea plasei Copăceanca (Râşcani). Ţăranii aveau 1.480 des. de pământ. Satul a dat republicii multe personalităţi notorii. (Gheorghe Cernea, Localităţile Republicii Moldova)