Atestat la 10 mai 1634. Notă statistică (oct. 2004). R. Ichel. Distanţe: 1 km de la c-rul com., 14 km de la Chişinău. Populaţia - 465 de oameni. Apţi de muncă - 286. Cămin cultural, magazin mixt. Ceva mai la nord de Ciorescu şi Goian, pe malul stîng al răului Ichel se află sătişorul Făureşti, care-şi duce viaţa în tihnă şi răbdare.

Cu toate că are o istorie foarte căruntă, în lucrarea sa fundamentală "Localităţile Republicii Moldova în documente şi cărţi vechi" Vladimir Nicu îi acordă o atestare documentară din 17 iulie 1436, probabil, o fi găsit-o undeva remarcabilul cercetător, dar deoarece nu ne arată unde a găsit-o, rămînem la atestarea din 10 mai 1634, găsită tot de el, cînd un oarecare Guţul din s. Făureşti e notat ca martor în s. Dragomireşti pentru o problemă de hotărnicire.

De aici, cînd mai frecvent, cînd mai puţin frecvent pornesc şi celelalte informaţii despre acest sat. Astfel, la 3 apr. 1679 aflăm că şi Alexandru Vornicul şi Savin Doloca din Făureşti mai apare o dată ca martor de hotărnicie în Criuleni, fapt fixat de mai multe documente.

Apoi expiră acest secol şi la 23 febr. 1719 mai căpătăm o informaţie: cum că o jumătate de sat, care aparţinea lui Nicolae Donici, după o împărţire între fraţi rămîne pentru comîndul mamei lor. Aşa constată vestitul istoric Nicolae Iorga. Moşia Făureştilor se întindea pînă spre Steţcani şi iată că Tofan, feciorul lui Solomon, vinde în 1720 partea lui de la Scurta lui Darie Donici din Stetcani.
Multe gîlceve se iscă şi pentru această moşie.

Se ceartă şi proprietarii mari, se încaieră, se judecă. Pămîntul în Basarabia, pentru că e pămînt bun, întotdeauna a fost şi motiv de conflicte. Nu numai de bucurii. Astfel, voievodul Grigore Alexandru Ghica la 16 aug. 1766 îi scrie carte lui Pogan, mare serdar în acele timpuri, să vină la faţa locului şi să facă dreptate Mariei a lui Ioniţă paharnicul, care pretinde la nişte părţi de moşie, incl. şi din Făureşti. Si-apoi cîte alte neînţelegeri se iscă, şi vrăjmăşie din cauza pămîntului.

Documentele de arhivă ne arată că în iunie 1836 în Făureşti se numărau 49 de curţi cu 297 de suflete - 158 de bărbaţi şi 139 de femei, apoi în lista localităţilor Imperiului Rus, întocmită la Sankt-Petersburg în 1861, sunt incluse (pentru anul 1859!) 58 de case, dar numai cu 243 de suflete - 121 de bărbaţi şi 122 de femei. O bună parte de pădure, (168 des.) în acest an aparţinea negustorului Ciorescu. În 1865 deja tot satul, cu 490 des., îi aparţinea acestui moşier.

Şi iar ne ciocnim de o discordanţă: statisticianul A. Egunov arată în 1870 numai 33 de case, cu 25 mai puţin! Populaţia satului, însă, care mai ţinea şi 4 cai, 38 de vite cornute mari şi 50 de oi, constituia 331 de oameni - 159 de bărbaţi şi 172 de femei. Statisticianul accentuează că "trăiau greu". Adică în sărăcie. Îl credem. Mai ales că în 1872 mai dă peste ei holera, iar în 1875 - şi ciuma. Oamenii iau pîine cu împrumut şi achită cu greu datoriile. În 1890 aceste neachitări ajung la 663 rub. 89 kop. Apoi se înregistrează o nouă descreştere: 30 de case în 1875. Cu 235 de locuitori - 125 de bărbaţi şi 110 femei.

Ion Ciorescu avea aici 303 des. de pămînt arabil, 59 des. de pădure şi o moară cu tracţiune de cal. Atunci cînd a decedat, la 21 oct. 1886, e înmormîntat la Făureşti, dar, conform testamentului defunctului, urma să fie transferat pe teritoriul şcolii agricole din Cricova, întemeiată de el, dar care încă nu era gata.

Recensămîntul din 1940 înregistrează în Făureşti 529 de locuitori, incl. 527 fiind de etnie români, dar războiul, foametea şi deportările iar reduc numărul populaţiei pînă la 354 de oameni, alături de ei mai oprindu-se şi 8 ucraineni şi ruşi.

Celelalte două recensămînturi, din 1979 şi 1989, au înregistrat respectiv 606 locuitori (288 de bărbaţi şi 318 femei) şi 518 locuitori (246 de bărbaţi şi 272 de femei). Pus în subordinea primăriei Ciorescu, s. Făureşti s-a aflat nişte ani în r-nul Criuleni şi alţi ani în componenţa mun. Chişinău.

Un timp Făureştii alcătuiau o secţie a gospodăriei experimentale a In-tului Moldovenesc de Cercetări Ştiinţifice în domeniul Zootehniei şi Medicinii Veterinare cu sediul în Ciorescu (Cricova Nouă, pe atunci). În anii şaptezeci aveau şcoală primară, cămin cultural cu instalaţie staţionară pentru proiectarea filmelor, bib-că, punct medical, 2 magazine, creşă-grădiniţă de copii. Acum de toate serviciile necesare beneficiază la Ciorescu, Stăuceni şi, mai ales, la Chişinău. (Victor Ladaniuc, Localităţile Republicii Moldova)

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment