Întemeiat în 1925. Notă statistică (1 sept. 2005). Distanţe: pînă în c-rul r-nal şi st. c. f. Ocniţa - 11 km, pînă la Chişinău - 243 km. Populaţia - 1.659 de locuitori (bărbaţi - 771, femei - 888). Fondul locativ - 38.814 mp. Terenuri agricole - 320 ha. Fîntîni -25, iazuri -3. Apeduct. Centru de sănătate cu 6 specialişti de profil, farmacie. Gimnaziu, casă de cultură, 2 biblioteci, 6 magazine şi baruri.
Orăşel nou pe linia căii ferate Ocniţa – Otaci, la 11 km sud-est de c-rul r-nal, în regiune deluroasă din preajma Nistrului. Revista de istorie şi cultură "Destin Românesc" (nr.1. 2002) constată că localitatea ar fi apărut cu primele ei case pe la 1925, deşi a crescut lîngă gara Gîrbova odată cu desfăşurarea construcţiei fabricii de zahăr în 1970.
Zahărul, precum se ştie, a fost obţinut pentru prima dată în India din trestia de zahăr. Producţia din sfeclă-de-zahăr a fost obţinută în 1802 în Germania şi Rusia. Prima fabrică de zahăr a fost construită în Rusia în 1719. URSS avea în ajunul războiului 211 asemenea fabrici. La noi primele fabrici de zahăr au apărut la Bălţi şi Rîbniţa.
După Războiul al Doilea Mondial industria de zahăr în Moldova capătă o amplă dezvoltare. S-au lărgit vădit plantaţiile, au fost construite fabricile de zahăr din Ghindeşti (1956), Drochia şi Donduşeni (1957), Făleşti (1960), Brătuşeni (1962, azi Cupcini), Alexandreni (1964, azi Biruinţa), Hîrbova (1970, azi or.Frunză), după care au urmat construcţiile f-cilor din Glodeni şi Briceni, ultima fiind demontată şi devastată.
Referitor la producţia zahărului Moldova ceda în URSS numai Federaţiei Ruse şi Ucrainei. Combinatul din or.Frunză era unul din cele mai mari în republică, el avea o capacitate de prelucrare zilnică a 40 mii centnere de sfeclă.
Cu apariţia fabricii de zahăr în orăşel s-au construit blocuri de locuit cu multe etaje, un apeduct, ateliere pentru prestarea serviciilor către populaţie, o cantină, oficiu poştal, şcoală medie, casă de cultură, bibliotecă, spital cu farmacie, o librărie, grădiniţă de copii, cîteva magazine cu mărfuri industriale şi alimentare.
La sf. sec. XX însă fabrica s-a pomenit într-o situaţie de criză economică, mulţi muncitori rămaşi şomeri pleacă să-şi cîştige bucăţica de pîine peste hotare. Actualmente, transformată din întreprindere de stat în societate pe acţiuni pe bază de capital străin, gigantul industriei noastre de zahăr îşi ia iarăşi avînt.
Oraşul face parte din categoria toponimelor create în anii Puterii Sovietice, adică poartă numele comandantului de oşti Mihail V. Frunze (1885-1925), activist de vază al fostului partid rusesc al bolşevicilor şi al fostului stat sovietic. Tatăl său, Vasile, s-a născut în Transnistria, în s. Zaharovca din fostul judeţ Tiraspol. La fel e legat de acest nume şi toponimul Frunzovca, sat din raionul Camenca.
Oraşul, însă, degradează şi nimeni nu se îngrijorează de starea de lucruri. Acum în genere dacă am putea număra în oraş la o mie de locuitori. Foarte mulţi pleacă după cîştigul necesarului de viaţă peste hotare - în Rusia, Ucraina, Italia, Grecia, Turcia etc. În 2004 s-au născut aici numai 5 copii. Biserica se află în magazinul universal, grădiniţa e cu geamurile sparte şi uşile dărîmate, casa de cultură e năpădită de paragină: Primăria închiriază nişte încăperi îngheţate ale blocului administrativ al fabricii de zahăr. (Valentin Rusu, Localităţile Republicii Moldova)