Atestat la 22 martie 1568. Nota statistica (oct. 2004). Distanţe: pînă în c-rul r-nal - 12 km, pînă la Chişinău - (prin Ţînţăreni) – 32 km. Populaţia - 3.403 locuitori, iar împreună cu cătunul Batîc - 3.435 de cetăţeni. Gospodării ţărăneşti, fabrică de vinificaţie primară, oloiniţă, moară, biserică, brutărie, şcoală, cămin cultural, 2 biblioteci, centrul medicilor de familie, farmacie, grădiniţă de copii, oficiu poştal, ospătărie, cîteva magazine şi baruri.
Localitate mare, pitorească, aşezată între coline bogate în vii şi livezi. Dealul care urcă spre Batîc are o altitudine de 226 m, cel spre Ţînţăreni - 224 m, iar spre Văratic - 233 m. La nord- vest de sat se aşterne un mare masiv de pădure seculară. O şosea (prin Creţoaia) duce la Chişinău, alta (.prin Ciobanovca) - la Anenii Noi şi Tighina. În apropierea satului se conturează trei movile funerare, urme ale triburilor nomade năvălite în trecut peste băştinaşi. Cea mai viguroasă poartă numele "Geamăna".
La 25 sept. 1608 medelnicerul Simion Capşa a cumpărat de la pitarul Dumitraşco "ocina Jeamini" cu 100 taleri de argint. Iar în mai 1701 voievodul Constantin Duca s-ar fi întîlnit la Geamăna cu Hanul, conducătorul tătarilor din Căuşeni, pentru a dezlega un nod de discordii. În 1794 bisericuţa de lemn din sat, construită în 1791, se înzestra cu o Evanghelie, tipărită la Rîmnic, devenită peste ani preţios exponat de muzeu în Chişinău. Potrivit recesemintelor din anii 1803 şi 1809 în Geamăna trăiau respectiv 975 şi 970 de persoane.
Boierul Ioan Balş, care în 1817 stăpînea satul "Djeamăna din ocolul Hotărniceni", avea în supuşenie 277 de familii de ţărani, 16 văduve şi 8 burlaci. Sătenii posedau 6 mori de vînt, culegeau roada din 20 de vii. În anii 1834-1835 un grup de ţărani au plecat fără autorizaţie pe pămînturile "cazone" din Bugeac, în apropiere de Cetatea Albă.
Biserica "Sf. Gheorghe" din Geamăna avea în 1835 doi preoţi: Andronic Furdui în vîrstă de 76 de ani şi Iosif Caraban care împlinise 55 de ani.
Recensămîntul oficial din 1859 numără în acest sat 239 de case şi 913 oameni (498 de bărbaţi şi 415 femei). Prin anii 1860-1861 administraţia rusă începu să comercializeze şi să taie nemilos pădurile din apropierea satelor Geamăna, Cărbuna, Gangura, Căinari, sărăcind vădit fondul silvic de aici. În acea perioadă satul "se îmbogăţi" cu o închisoare de etapă pentru arestaţii mînaţi în Siberia. Apoi moşia Geamăna trecu în proprietatea baronului Dumitru Stuart.
La înc. sec. XX, orientîndu-ne după Dicţionarul geografic al Basarabiei întocmit de Zamfir Arbore, "Giamăna sau Djamana, sat în jud. Bender, aşezat în valea cu acelaşi nume, pe pîrîul Calirider", avea 257 de case şi 2.675 de suflete. În decurs de un deceniu satul s-a mărit cu 63 de curţi; către 1910 el avea 320 de case.
Dicţionarul statistic al Basarabiei,editat în 1923 la Chişinău, ne oferă următoarele date: Jeamăna din plasa Căinari avea 470 de case, 1.079 de bărbaţi şi 1.085 de femei, o gospodărie boierească şi 5 mori de vînt. Biserica în piatră fusese construită în 1804.
In 1940, autorităţile au înregistrat în Geamăna 3.036 de locuitori, dintre care 2.962 erau moldoveni, 17 - ucraineni, 7- ruşi, 50 - de alte etnii. Vatra satului cuprindea 676 de clădiri.
În 1979 în Geamăna vieţuiau 3.691 de oameni, în 1989 - cu 238 mai puţin. Recensămîntul din 5-12 oct. 2004 a fixat aici 3.403 cetăţeni, o descreştere de 50 persoane. (Vladimir Nicu, Tudor Ţopa, Localităţile Republicii Moldova)