Atestat la 4 iunie 1484. Notă statistică (2005). R.Botna. Distanţe: pînă în c-rul r-nal – 69 km, pînă la st. c, f. Căinari - 10 km, pînă la Chişinău - 50 km. Gospodării - 330, populaţia – 910 locuitori. SRL "Eurosalvia" şi "Licurgagro", GT "Alina Ciobanica" şi "Vasile Roman". Biserica "Sf. Dumitru". Şcoală medie, casă de cultură, bibliotecă, c-ru de sănătate, oficiu poştal, cîteva magazine şi baruri. Monument al consătenilor căzuţi în cel de al Doilea Război Mondial. Comuna uneşte 4 localităţi - Gangura, Alexandrovca, Homuteanovca si Mişovca, populaţia cărora se ridică împreună la 2.390 de oameni.
Acolo unde şoseaua Puhoi-Căinari păşeşte peste rîul Botna se află satul Gangura, vatră străbună atestată documentar pe timpul domniei lui Ştefan cel Mare şi Sfînt, aşezare aflată lîngă trei movile funerare. Ziua de botez documentar a acestei aşezări a fost 4 iunie 1484, cînd Ştefan cel Mare dărui arcaşilor din ceata pîrcălabului de Orhei Gangur "un loc din pustie, pe Botna, să aşeze acolo un sat" Pan Gangur fusese de mai multe ori cu aleasă plecăciune la curtea domnească din Suceava.
În Dicţionarul geografic al Basarabiei, întocmit de Zamfir Arbore, citim: "Ţăranii din acest sat au locuit pînă la 1800 un alt sat Gangura, ce se află în jud. Chişinău, acolo, unde astăzi se află satul Răzeni. Vechea silişte a acestui se mai vede lîngă un cimitir părăsit. De acolo au fost alungaţi de boierul Balş. Răzeşii din Răzeni posedă hrisovul lui Ştefan Vodă din anul 1503, în care se stabileşte siliştea satului Gangura pe malul Botnei". Deci răzeşii de aici aveau carte domnească de proprietate de la însuşi Ştefan cel Mare.
Voievodul Petru Rareş la 1 apr. 1528 dăruieşte lui Pavel Scripcă "un loc din pustie pe Botna Mare, mai sus de gura Gangurei, unde cade în Botna, pe amîndouă părţile Botnei, să-şi întemeieze sat". La 23 aug. 1694 Gangura e pomenită ca punct de hotar al satului Scripiteni, moşie a Mănăstirii "Sf. Ioan Zlatoust" din Iaşi.
Administraţia militară rusă în 1774 găseşte în Gangura 112 capi de familie, 15 dintre care erau bejenari din Sălcuţa. Au fost supuşi birului 87 de gospodării. Iar la 1 apr. 1777 căpitanul din Gangura cu 80 de călăraşi a fost pus în slujba serdarului de Orhei pentru a apăra aici hotarul ţării de invaziile tătarilor din Bugeac.
În noiem. 1788 la Gangura a avut loc o luptă crîncenă între tătarii lui Ibraghim-paşa şi oştirile generalului rus Kamenski, turanicii au lăsat pe cîmpurile înzăpezite peste 400 de cadavre. Nouă mii de tătari şi turci, adunaţi la Sălcuţa, cerură contribuţii de la locuitorii din Gangura pentru înfrîngerea suferită. Dar contele Kamenski, susţinut de Rumeanţev, i-a pus iar pe fugă.
Cronicarul militar Fon-Roan scrie că în bătălia de la 20 dec. 1788 tătarii izbutiseră să aprindă satul, peste 100 de oameni din Gangura tremurau de frig, adunaţi în curtea bisericii. Cazacii, comandaţi de polkovnicul Meşkov, s-au avîntat cu săbiile în rîndurile gheaurilor, nimicind şi rănind peste 770 de musulmani.
Recensămîntul din 1803 a numărat în Gangura 155 de case. După alungarea definitivă a turcilor şi tătarilor din Bugeac, în 1812 Basarabia a fost inclusă în hotarele Imperiului Rus. Bisericuţa de lemn, construită în 1782, mai funcţiona. În 1815 locuitorii satului au adunat bani şi s-au înţeles cu meşterii să le ridice o nouă biserică pe locul celei vechi, angajîndu-se să care din pădure lemnul necesar.
În 1816 Gangura din ţinutul Hotărniceni avea 190 de gospodării pe moşia boierului Ioan Balş. La biserica de aici în 1835 citeau predici protoireul Onofrei Gheşu în vîrstă de 72 de ani şi preotul Clementie Plămădeală de 40 de ani. Satul număra 313 bărbaţi şi 270 de femei, printre care 28 de persoane se considerau privilegiate - Iovu, Vlasă, Săpuneanu ş.a. Mai tîrziu, în 1865, satul Gangura a trecut în posesia moşierului Dumitru Krupenski.
În 1870 în Gangura din plasa Căinari erau 169 de case, 232 de bărbaţi şi 199 de femei, care aveau 106 cai, 400 vite cornute mari, 2.618 oi şi capre. Ţăranii posedau 483 des. de pămînt, boierul Krupenski - 6.752 des. în următorii cinci ani populaţia a crescut brusc, prin 1875 aici vieţuiau în 176 de case 488 de bărbaţi şi 325 de femei.
Recensămîntul de la 1 aug.1949 a constatat în Gangura 850 de locuitori, cel din 1979 - 1.049 de suflete, recensămîntul din 1989 a fixat 1.036 de cetăţeni. N-a progresat populaţia nici la recensămîntul din 5-12 oct. 2004: dimpotrivă, a scăzut, la Gangura au fost înregistraţi 910 oameni.
Mulţi ani la Gangura s-a aflat o brigadă complexă a k-zului "Dimitrov" din Alexandrovca, care se ocupa cu viticultura, pomicultura şi creşterea cerealelor. Acum în localitate şi-au desfăşurat activitatea 2 societăţi pe acţiuni şi 2 gospodării ţărăneşti.
Şcoala medie de cultură generală e frecventată de 170 de elevi. Biserica "Sf. Dumitru" a fost reconstruită în 1992, avîndu-l preot pe Grigore Mereacre. Pe lîngă căminul cultural activează cu succes colectivele artistice "Florile dalbe" (pentru maturi) şi "Opincuţa" (pentru copii). Biblioteca din sat adună grijuliu documente şi memorii din istoria acestei vetre strămoşeşti cu o vîrstă de peste cinci secole. (Nina Gopleac, Vladimir Nicu, Localităţile Republicii Moldova)