Atestat în 1807. Notă statistică (2005). Distanţe: pînă la c-rul r-nal - 26 km, pînă la st. c. f. Bender - 7 km, pînă la Chişinău - 68 km. Populaţia - 6.000 de locuitori. Centru de colectare a fructelor şi legumelor, o secţie de producere a sucurilor de fructe a f-cii de conserve din Bender. Gospodărie agricolă. Biserică. Şcoală de economie şi contabilitate, şcoală medie rusă, casă de cultură, 2 biblioteci, punct medical, grădiniţă de copii, oficiu poştal, ospătărie, cîteva magazine şi baruri, parc, stadion.

Aşezare rurală mare în valea Hîrbovăţului, la gura pîrîului Gîsca, cu ieşire în lunca largă a Nistrului mai jos de Bender. Colinele din jur sunt bogate în vii şi livezi. Dealul spre Hagimus are altitudinea de 146 m, predomină valea Nistrului pînă la Mănăstirea Chişcani şi or.Tiraspol. Şoseaua spre Fîrlădeni urcă printre livezi la înălţimea de 153 m.

La est persistă în zare coşurile fumegînde ale fabricilor şi uzinelor din zona industrială a or. Bender, la nord se aştern plantaţii de vii pînă la Hîrbovăţ, la vest Gîsca aproape că se îmbrăţişează cu Fîrlădenii, la sud are hotar cu moşiile satelor Tănătari şi Hagimus.

După 1806 autorităţile ruseşti au dus o politică de schimbare a caracterului etnic al populaţiei. Din 1828 limba română a fost scoasă din lucrările de secretariat, din anii ''40 - din şcoală, iar mai tîrziu - şi din biserică". Astfel, Gîsca, veche localitate moldovenească, s-a pomenit peste ani stăpînită de alolingvi.

Printre satele basarabene din preajma Cetăţii Bender recensămîntul din 1859 enumără şi siliştea Gîsca. Acest sat e considerat periferie a tîrgului Bender şi în culegerea statistică alcătuită de Alexandr Egunov în 1870. Cîţiva ani la rînd se ceartă şi ajung la judecată unii pretinşi proprietari ai viilor şi livezilor din Gîsca. În sept. 1877 este reparat podul de pe şleahul spre Căuşeni, distrus de circulaţia oştirilor concentrate la Bender.

Dar iată cum caracterizează această aşezare Zamfir Arbore în Dicţionarul geografic al Basarabiei, Bucureşti, 1904: "Gîsca, sat mare în jud. Bender, aşezat în valea Hîrbovăţilor. Are 240 de case, cu o populaţie de 2.045 suflete. Împrejurul satului sunt vii, grădini cu pomi. Satul Gîsca, propriu zis, este azi o suburbie a oraşului Bender". În 1908 boierul scăpătat Iacov Gribinenco vinde averea şi moşia sa din Gîsca şi trece în cătunul Larga, unde moştenea 9 des. de pămînt.

În 1915 Gîsca număra 982 de bărbaţi şi 978 de femei, şcoala ministerială de o clasă era frecventată de 30 de copii. Cîţiva bărbaţi s-au alăturat rebelilor din Bender, care încercau să împiedice trupelor române să pună în 1919 frontiera pe Nistru după unirea Basarabiei cu România.

În cadrul reformei agrare din sept. 1922 Instituţia română "Casa Noastră", fără să ţină cont de provenienţa etnică, i-a împroprietărit pe 400 de ţărani din Gîsca cu 1.955 ha de pămînt confiscat din moşiile boiereşti. După ce prinse la puteri, satul crescu vertiginos. Autorităţile sovietice în noiem. 1940 au înregistrat aici 3.206 oameni, în marea lor majoritate ruşi şi ucraineni.

Apoi au urmat ani cumpliţi de război, foamete şi deportări. Unul din cei 200 de bărbaţi plecaţi pe front, Iacob Garbazei, în mai 1945 avu şansa să-şi lese semnătura pe Raistagul din Berlin. Recensămîntul din 1949 însumă la Gîsca 2.149 de suflete, cu 1.057 de oameni mai puţin decît pînă la război. Satul pierduse o treime din întreaga populaţie. Bărbaţii căzuţi în lupte sunt trecuţi într-o listă comună cu cei din or.Bender.

În anii 1960-1965, pe baza gospodăriilor-model, în Moldova s-au organizat instituţii de învăţămînt mediu de specialitate, sovhozuri-tehnicumuri şi sovhozuri-şcoli, care aveau scopul să lege armonios procesul de instruire cu deprinderile de muncă practică şi organizatorică. Sovhozul-tehnicum din Ţaul, bunăoară, pregătea agronomi de calificare medie; sovhozul-tehnicum din Carmanova - felceri-veterinari şi zootehnicieni; sovhozul-tehnicum din Gîsca - contabili şi planificatori; sovhozul-tehnicum din Soroca - tehnicieni-mecanici şi tehnicieni-electricieni; sovhozul-şcoală de vinificaţie şi viticultură din Chişinău - agronomi-organizatori, tehnologi-vinificatori, tehnicieni-mecanici pentru industria alimentară. Noile instituţii de învăţămînt, peste 20 la număr, şi-au făcut o bună reputaţie.

Prin Legea privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova, adoptată de Parlament la 25 ian. 2002 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 16 (901) din 29 ian. 2002, satul Gîsca este inclus în componenţa r-nului Căuşeni. Dar în oct. 2004 nu s-a făcut recensămîntul populaţiei, satul Gîsca continuă să rămînă la cheremul separatiştilor din Bender. (Alexandru Ganenco, Tudor Ţopa, Localităţile Republicii Moldova)