Atestat la 4 iulie 1883. Notă statistică (oct. 2004). Distanţe: 9 km până la Căuşeni, l8 km până la Bender, 79 km până la Chişinău. La 7-8 km sud trece Valul lui Traian de Sus. Pe aproape se află Căuşeni - la sud-est, Marianca de Sus şi Zaim - la sud, Baccealia - la vest, Ursoaia Nouă şi Tănătarii Noi -1a nord, Tănătari - la nord-est, Ursoaia - la est. Populaţia - 1. 252 de oameni. Apţi de muncă - 713. Pensionari - peste 700. Case - 506. Biserică. Şcoală medie, casă de cultură, 2 biblioteci, 3 magazile, c-tru al medicului de familie, oficiu poştal, grădiniţă de copii, monument al gloriei militare.

Grigorievca se află între 3 oraşe mari: Chişinău, Bender şi Căuşeni. În aria convenţională a acestui triunghi se mai află Anenii Noi şi Ialoveni, precum şi localitatea de tip orăşenesc Sângera. Relief de câmpie deluroasă de la marginea de nord-est a stepei Bugeacului, cu soluri cernoziomice, pe unele locuri argiloase, şi climă continental-temperată, favorabile pentru agricultură şi viticultură intensă.

E greu să-ţi imaginezi că acum 123 de ani pe acest loc, unde azi se află mândrul sat Grigorievca, era "loc de pustie", cum se numeau pământurile nefolosite. Pe la sf. sec. XIX aceste pământuri aparţineau negustoresei Soltana Ştefaniu, care locuia în Chişinău, în casă proprie, pe strada Nemţească. Ea a vândut, însă, acest pămînt, la 4 iulie 1883, dar nu unui singur proprietar, ci mai multor, în total 6. Se păstrează documentul despre această vânzarec-umpărare, care, de fapt, şi este prima atestare a satului.

Nu tuturor, însă, le-au priit aceste pământuri. Cauzele erau multe. Unii, neavând mijloace de a le lucra, intrau în datorii şi le vindeau. Alţii plecau în alte părţi. Pe alţii i-au afectat rău secetele de la sf. sec. XIX şi din primii ani ai sec. XX. Ceilalţi cultivau grâu, secară, orz, ovăz, mei, cartofi, floarea-soarelui, legume, creşteau vii şi livezi, se ocupau cu vităritul.

Satul are biserică frumoasă, bine amenajată. Fundamentul ei a fost pus în 1921, dar lucrările au fost reluate abia în 1937, când s-au ridicat pereţii, iar în 1938 a fost pus şi acoperişul.

Pe un loc arid în a. 1946-1962 a existat aici o casă de copii. Satul a fost electrificat în 1956.

Democraţia şi libertatea le-a adus anul 1989, dar el a adus, odată cu tranziţia, şi multe probleme. Şcoala medie îşi scrie istoria din 1913, când zemstva a deschis aici prima şcoală rusă  de 4- clase, transformată în 1918 în şcoală românească, apoi în 1944 - din nou în şcoală rusă, în 1946 - în şcoală ruso-moldovenească de 7 clase, în 1951 - în şcoală rusă de 8 clase şi, în fine, în 1976 - în şcoală medie rusă. Din 1965 are clădire nouă, spaţioasă.

În casa de cultură activează cu mult succes ansamblul folcloric „Maria” („Speranţa”), cunoscut nu numai în sat. Dar mai are încă 12 colective de artişti amatori cu titlul "Popular". Biblioteca sătească dispune de un fond de peste 5. 900 de cărţi şi deserveşte 615 cititori.

În 1970 satul avea 1. 280 de locuitori, în iunie 2004 - 1. 144. Predomină ucrainenii şi moldovenii.Aşadar, oamenii fac satul, iar dacă satul e frumos şi bine aranjat, e pentru că frumoşi şi gospodăroşi sunt oamenii lui.

În 2003 în Grigorievca locuiau 599 de ucraineni, 476 de moldoveni, 48 de ruşi, 10 găgăuzi, 6 armeni, 4 bulgari şi un ţigan - o comunitate cu adevărat internaţională. (Victor Ladaniuc, Localităţile Republicii Moldova)