Atestat la 12 iunie 1896 cu denumirea Dumitreşti. Notă statistică (2007). Distanţe: pînă la st. c. f. Pelinia - 8 km, pînă la c-rul r-nal - 22 km, pînă la Chişinău -160 km. Populaţia - 963 de oameni. AGŢ. Biserică, gimnaziu, cămin cultural, bibliotecă, oficiu poştal, punct medical, grădiniţă de copii, monument al sătenilor căzuţi în războiul al doilea mondial; monument arheologic: o movilă funerară străveche înălţată pe locul unde au fost înmormîntaţi reprezentanţi ai triburilor migratoare. În componenţa comunei intră şi s. Lazo. Pînă la reforma administrativ-teritorială Hăsnăşenii Noi se aflau în raza comunei Hăsnăşenii Mari.
Sat în regiune cîmpenească, uşor colinară, mai la nord de or. Bălţi, se mărgineşte cu localităţile Moara de Piatră - la est, cu Dobrogea Veche - la sud, cu Pelinia - la nord, şi Corlăteni - la vest. A fost atestat documentar la 12 iunie 1896 drept cătun (hutor) al nobilului Dimitrie Hasnaş, care avea la data recensămîntului 8 case cu o populaţie de 140 de oameni, incl. 115 bărbaţi şi 25 femei (Arhiva istorică Centrală a Rusiei (S-Petersburg), Fondul 1290, înv. 11, d. 95, f. 637).
Cătunul a fost întemeiat de către nobilul Dimitrie Mihail Hasnaş pe ocina moştenită de la tatăl său Mihail Dementre Hasnaş, care în 1894 a împărţit moşia sa Hăsnăşeni din judeţul Soroca între fiii săi Constantin şi Dimitrie. Fiului mai mare Constantin i-a revenit ca ocină partea de moşie învecinată cu satul Hăsnăşenii Mari, iar Dimitrie a întemeiat cătunul Dumitreşti pe ocina sa învecinată cu satul Sofia din judeţul Soroca (Arhiva Istorică Centrală a Rusiei) (S-Petersburg), Fondul 715, înv. 1, d. 22, f. 26-27.
După unirea Basarabiei cu România în 1918 şi realizarea reformei agrare şi celei administrativ-teritoriale, în judeţul Bălţi a fost creat satul Hăsnăşenii Noi (1924) în baza cătunului Dumitreşti.
Administraţia sovietică în toamna a. 1940 a numărat în Hăsnăşenii Noi 179 de clădiri şi 781 de locuitori, dintre care 337 erau moldoveni, iar restul - ruşi şi ucraineni.
Au bătut nemilos în populaţie şi epidemiile, foametea, deportările staliniste masive. În 1949 din Hăsnăşenii Noi au fost calificate „chiaburi” şi ridicate 13 persoane.
K-zul organizat aici, un timp a purtat numele "Hruşciov", apoi „Moldova”. În 1976 el număra 41 de tractoare şi 16 autocamioane, obţinuse un venit de 225 mii rub.
Recensămînturile din 1979 şi 1989 au însumat în Hăsnăşenii Noi 1.277 de locuitori şi, respectiv, 1.289 de locuitori. În martie 1991 populaţia de aici a susţinut hotărîrea Sovietului Suprem al RSSM de a nu participa la referendumul unional de reanimare a imperiului roşu.
La 4 ianuarie 1981 soldatul sovietic Boronciuc Alexandru Sofron (1962-1981), originar din satul Hăsnăşenii Noi, a murit în războiul din Afganistan, fiind decorat postmortem cu ordinul "Steaua Roşie" şi înmormîntat în satul natal, unde locuieşte familia sa.
Ţăranii împroprietăriţi cu pămînt îşi caută acum de grijile lor, iar din iniţiativa directorului gimnaziului Andrei Borodache au fost adunate de la populaţie 637 mii lei şi reparată capital şcoala. Astăzi elevii învaţă în căldură şi curăţenie, dispunînd de manualele şi echipamentul necesar. (Tudor Ţopa, Localităţile Republicii Moldova)