Atestat în 1803. Notă statistică (oct. 2004). Distanţe- pînă în c-rul r-nal - 20 km, pînă la st.c.f. Făleşti -25 km, pînă la Chişinău -148 km. Populaţia -1.154 de locuitori. Biserică, gimnaziu, cămin cultural, bibliotecă, punct medical, cîteva magazine şi baruri.

Sat pe Prut, între Călineşti şi Drujineni, care pînă la reforma administrativ-teritorială din 2002 era subordonat primăriei din Călineşti. În spatele aşezării viile urcă pe coline, în faţă se aşterne lunca lată dintre rîurile Camenca şi Prut, brăzdată de canaluri şi cîrpită cu bălţi bogate în peste. Casele oamenilor sînt orînduite la poala unui deal cu altitudinea de 169 m, de-a lungul şoselei Sculeni-Balatina.

O habă de timp, siliştea a purtat denumirea Niorcani. A fost atestată documentar în 1803, deşi ca vatră umană fiinţa demult. (Uricarul, vo1.VIII, Iaşi, 1886). Sătucul a rămas modest şi mic, bîntuit adesea de diferite maladii.

Zamfir Arbore, în Dicţionarul geografic al Basarabiei (Buc.,1904) scrie: „Gănceşti sau Niorcani, sat în jud. Bălţi, aşezat în valea Prutului, pe ţărmul stîng al rîului Camenca, între satele Călineşti şi Drujneni (corect - Drujineni, n.n.). Face parte din volostea Balatina. Are 122 case, cu o populaţie de 713 suflete. Ţăranii posedă 1.007 desetine pămănt. Sunt vii şi grădini cu pomi".

O altă informaţie preţioasă ne-o furnizează, peste trei decenii, Anuarul învăţămîntului primar, din care aflăm că în 1933 în Hănceşti-Niorcani frecventau lecţiile 117 din cei 323 copii de vîrstă şcolară, instruiţi de invăţătorii Alexandru Ursache şi Constanţa Mihalache.

Mai apoi, ca şi pretutindeni, oştirile staliniste au invadat Basarabia; au urmat războiul, foametea, deportările, colectivizarea forţată, cînd plugarii au fost lipsiţi de drepturile lor seculare asupra pămîntului.

Războiul al doilea mondial a curmat viaţa a 21 de bărbaţi din acest sătuc paşnic de pe Prut. Numele lor sînt incluse în letopiseţul gloriei militare.

Populaţia din Hînceşti, repartizată în 2 brigăzi, una complexă şi alta pomiviticolă, cîteva decenii a făurit averea k-zului „Pogranicinik" („Grănicerul") din Călineşti, alegîndu-se cu numai o creşă, un club cu instalaţie de cinema, un punct medical, cîteva ateliere de prestare a serviciilor şi cu o şcoală de opt ani. La sf. sec.XX a revenit întru slujba lui Dumnezeu şi biserica din sat. (Vladimir Nicu, Gheorghe Şova, Localităţile Republicii Moldova)